Sf. Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, situată pe teritoriul Turciei de astăzi. A trăit în perioada domniei împăratului Septimu Sever (193-211). Sf. Haralambie este cel mai bătrîn mucenic dintre cei prăznuiți de creștini. Și-a închinat viața slujirii lui Hristos și îndrumării credincioșilor, pe care îi sfătuia, îi învăța și îi îmbărbăta în acele vremuri de mari prigoane anticreștine. A reușit să păstreze comunitatea creștină din Magnezia foarte unită și a sporit numărul credincioșilor prin convertirea multor păgîni.
Mucenicia sfîntului. Toată viața și-a dedicat-o realizării Voii Sfintei Treimi. De la vîrsta de 113 ani a început să spuna cît de mult Îl iubește pe Hristos. A fost supus la multe și cumplite chinuri. I s-a jupuit pielea de pe trup de două ori, i s-a smuls carnea, a fost tîrît de cai, dar de fiecare dată s-a vindecat datorită credinței sale și ajutorului dat de Mîntuitorul Iisus Hristos.
Minuni ale Sfîntului Duh din timpul muceniciei sfîntului. În timpul torturilor, mîinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfîntului, iar gura i s-a strîmbat. L-a rugat pe sfînt să-l ierte, iar acesta cu ajutorul rugăciunilor l-a vindecat pe torționar. În fata acestei minuni, cei care îl torturau s-au convertit la creștinism. La cererea împăratului Sever, Sf. Haralambie a făcut multe minuni cu Harul lui Dumnezeu. A vindecat un om posedat de un duh rău și a înviat un tînăr decedat de trei zile. Galina, fiica împăratului, văzînd aceste miracole s-a convertit la creștinism.
Sf. Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, Cerurile s-au deschis și sfîntul L-a văzut pe Hristos împreună cu îngerii săi. A murit înainte de a fi executat.
Testamentul unui sfînt. Sf. Haralambie s-a rugat la Sfînta Treime ca, în locul unde vor rămîne moaștele sale, oamenii să nu sufere niciodată de foame și de boli. Sf. Haralambie este recunoscut ca fiind apărătorul oamenilor de ciumă și de foamete. Ne amintim de ”ciuma lui Caragea”, din 1813, foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795. Atunci, creștinii au cerut ajutorul sfîntului, pentru ca Dumnezeu să oprească plata păcatelor pentru care sufereau.
Tradiții în ziua Sf. Haralambie
Sf. Haralambie este considerat ca fiind cel care are putere asupra ciumei, holerei și a morții. În icoane apare ținînd ciuma de lanț.
Legende. În vremea cînd Dumnezeu împărțea pravila fiecărui sfînt, Haralambie a întîrziat. Ca să nu-l lase să plece cu mîna goală, Dumnezeu i-a dat o cățea legată la gît cu un lanț de aur. Sf. Haralambie ține ciuma legată de lanț și o slobozea numai cînd oamenii își pierdeau credința. Atunci ciuma decima populația.
În această zi se dau de pomană colivă, covrigi, lumînări pentru paza vieții și a gospodăriei.
Se face pomană pentru cei care n-au murit de moarte bună.
Cu coliva sfințită se ung pomii pe tulpini, ca să nu se usuce în timpul verii.
Se stropesc cu apa sfințită grădinile și vitele.
Fragmente din Moaștele Sfîntului Haralambie. Capul Sfîntului Haralambie se păstrează la Mînăstirea ”Sfîntul Ștefan” din Meteora.
În biserica Mînăstirii Miclăușeni, din Iași, se află părticele din moaștele a treizeci de sfinți, printre care și ale Sfîntului Haralambie.
Părticele din moaștele sale sînt prezente și la Mînăstirea Rîșca, la Catedrala episcopală din Galați, la bisericile ”Sfîntul Dumitru”, ”Sfinții Arhangheli” (Oțelari), ”Sfîntul Stelian” (Lucaci) din București.