La 28 de ani și cu un copil mic, Paula Chiriac s-a decis să-și deschidă propria afacere. În aceste vremuri de criză, cînd toată lumea se luptă pentru locurile de muncă, iar timpul acordat profesiei este din ce în ce mai mare, s-a orientat spre o afacere cu slabe șanse de eșec.
Dincolo de toate, statutul de proaspătă mămică, al ei și al prietenelor sale, i-a dat avînt și mai mare. Afacerea, apărută din pasiune, este o creșă. Cum visa din copilărie să aibă grijă de mulți copii, de o grădiniță întreagă dacă s-ar fi putut, s-a limitat, pentru început, la una mai mică, sub forma unei creșe.
Birocrația, bat-o vina!
Dacă tot avea grijă de copiii prietenelor din cînd în cînd, Paula s-a hotărît să facă acest lucru încadrată legal. Pentru creșă a fost nevoie de mai puține autorizații decît pentru o grădiniță, dar chiar puține fiind, au dat mare bătaie de cap. Luni întregi de acte, autorizații, cereri și avize de peste tot. Primărie, DSP, pompieri, veterinar și ”altele despre care nici nu vreau să-mi amintesc”. Plus înființarea firmei. ”Vroiam să fac un lucru benefic pentru oameni, dar cam peste tot mi s-au pus bețe în roate cu actele. Eh, bine c-a trecut!”, spune tînăra. Inițial, Paula vroia să deschidă creșa în propriul apartament, dar, ca să obțină autorizație, avea nevoie de un spațiu verde. Era exclus apartamentul. A găsit o casă veche, goală, aproape de centrul orașului, cu grădină cu tot, și s-a pus pe treabă. Renovat, văruit, mobilat, amenajat spațiul pentru copii, cumpărat jucării și pătuțuri, iar în luna august a anului trecut a început programul la creșă. ”Ȋncă n-am calculat cîți bani am investit pînă acum, mi-e frică să adun cheltuielile pe o hîrtie. Oricum, încă sînt pe minus la sfîrșit de lună”, povestește Paula.
Asta n-o demoralizează. A știut de la bun început în ce se bagă, se aștepta să fie greu și că va dura pînă va fi o afacere cu profit.
”Mai aveți locuri?”
Creșa se autopromovează. Publicitatea e făcută de părinții mulțumiți și de Facebook. Paula își amintește rîzînd cum, în august, cînd era la început, sunau mămici să întrebe dacă mai sînt locuri, în condițiile în care erau doar vreo cîțiva copii înscriși. Acum sînt 7 copii și doi adulți care văd de ei, creșa avînd autorizare pentru maximum 15 prichindei. Cel mai mic are un an și jumătate, iar cel mai mare are doi ani și opt luni. Dar pot veni copii cu vîrste cuprinse între opt luni și patru ani. Singura condiție pentru părinți este ca cei mici să fie cît de cît ”independenți”. Dacă sînt prea mici, toată atenția unei singure persoane ar fi acaparată și astfel nu s-ar putea ocupa de toți copiii deodată.
Monitorizare video, papa bun și… program de oliță
La creșa Ghiduțu copiii sînt supravegheați în permanență. Un asistent medical este angajat part-time, iar bucătăreasa ”care gătește excepțional”, după cum spune Paula, pregătește păpica pentru cei mici în funcție de vîrsta fiecăruia. Asta se traduce prin două mese principale și două gustări home-made ”gătite ca și cum le-aș găti eu pentru copiii mei”. ”Fără prăjeli, să nu fie sărat și fără dulce”, spune Paula.
Cooptată în această afacere pe bază de voluntariat, soacra Paulei, care este și kinetoterapeut, face exerciții de motricitate cu prichindeii, din cînd în cînd, pentru a-i dezvolta armonios.
Programul creșei este în funcție de programul de muncă al părinților, adică 8-16. Cîteodată se prelungește și după. În tot acest timp copiii se joacă, învață lucrurile elementare, cîntă, țopăie în voia cea bună, colorează. ”Nu-i punem să facă lucruri dificile, au toată viața pentru asta. Aici învățăm lucrurile de bază, culorile, numerotarea pînă la zece, să împărțim jucăriile și spațiul de joacă, și, mai ales, să facem la oliță”, spune Paula.
Un avantaj care sporește încrederea părinților este că pot vedea pe calculator, de acasă sau de la serviciu, ce fac juniorii în lipsa lor. Li se dă un CD cu un cod și pot intra pe web-cam să se asigure că puii lor sînt bine.
Psihologia ajută
Paula a făcut facultatea de psihologie, domeniu pe care are de gînd să îl lase în stadiul de hobby, pentru moment, dar care o ajută foarte mult în relația cu piticii. Pentru că atunci cînd vine pentru prima dată în colectivitate, fiecare copil se adaptează în felul său printre ceilalți. Unii plîng cu zilele, alții fac febră, vomită, alții se tem că nu se mai întorc părinții după ei. Lucrul cu copiii nu e ușor, e nevoie de o dăruire specială, pe care Paula este sigură că o are. Și multă cafea. Cum printre copiii de la creșă se află și fetița ei, de un an și opt luni, îi vine foarte ușor să interacționeze cu ei. Îi înțelege și îi iubește pe toți în egală măsură. Viața ei se învîrte în jurul copiilor, iar acest lucru îi oferă o satisfacție care nu se compară cu nimic în lume. Chiar dacă nu există încă un profit din această afacere, Paula este încrezătoare și știe că, pentru opt sute de lei pe lună, părintele își lasă și își găsește odrasla în bune condiții, asigurate de mîini iscusite și profesioniste.
Oana IOSUB-TOMA
