Parlamentul a aprobat, aproape în unanimitate, noul guvern. Miniștrii care au primit (evident în unanimitate) adeverință de bună purtare de la membrii comisiilor perlamentare au așteptat cu emoție rezultatul votului. Penibil (după părerea mea) modul în care celebrul Ioan Oltean verifica cum și cu cine votează fiecare parlamentar. Penibil, fiindcă în sală nu erau decît reprezentații puterii!! Nu mai e guvernul Boc 1, 2, 3, 4 și 5, ci guvernul Ungureanu Mihai Răzvan, cel mai tînăr guvern. Asta e cert. Să vedem dacă va fi și cel mai eficient. Regret punerea la punct cu ”la Apărare Oprea și Oprea, iar la Externe Diaconescu și Diaconescu”, fiindcă, în ce privește deciziile UDMR-ului, știam că nimeni nu le va clinti.
Mie îmi pare rău, fiindcă nu o să-l mai văd pe Emil Boc la tăiat lemne și panglici, inaugurînd porțiuni de autostradă, dînd dispoziții, dînd cu coasa și lopata și fiind foarte ritos atunci cînd situațiile dificile solicită măsuri cruciale. ”Cer șoferilor să nu mai intre pe drumurile închise!”, a dispus acum cîteva zile fostul prim-ministru. Îmi va părea rău să nu mai văd la fiecare ședință de guvern ce lucruri noi are Elena Udrea, fiindcă, se știe, ea era adepta sloganului ”poa’ să ningă, poa’ să plouă, mi-am luat poșetă nouă!”
Cel mai mult îl voi regreta pe vajnicul fost ministru la Interne, IGAȘ. Nu cred că a mai existat în vreun guvern un personaj care să calce atît de tare pe coadă limba țării din guvernul căreia face parte. Ce o să ne facem fără ”branconajul” , ”complect”-ul , ”criminologen”-ul și temperatura care ”să coboare sub minus zero grade”. Oare o să mai avem parte de ”impetuos” în loc de imperios, de ”vădită” în loc de văduvită, de „obișnuiește” în loc de obișnuiesc?
Oare cei care au fost unși miniștri și care, pînă una-alta, au o calitate certă, tinerețea, or fi înțeles ceva din greșelile, din gafele monumentale ale predecesorilor? Au înțeles că nu e bine să sfidezi, să faci paradă de opulență în fața unui popor care se îmbracă de la second-hand? Au înțeles că au neapărată nevoie (dincolo de un aparat ministerial format din competențe profesionale, nu din membrii de partid care trebuie promovați cu orice preț) de unu sau doi specialiști în comunicare și neapărat de un exigent profesor de limbă română. Este adevărat că dă bine dacă ești titrat însă, să mă ierte Dumnezeu, dacă la 34 de ani, abia reușești să-ți obții o diplomă de profesor de educație fizică (și asta la un institut particular) asta numai bine nu dă.
Bine nu dă nici atunci cînd, într-un timp foarte scurt, afli că Nu-știu-care sau Cutare politician a obținut nu știu cîte licențe, masterate sau doctorate, deși știu pînă și cîinii din cartier că el e vai de capul lui.
Voi regreta cîteva dintre prezențele ministeriale care s-au străduit să facă cîte ceva? ‘Om trăi (muri) și ‘om vedea, cum îi place românului să zică.
Cornel NICOARĂ
