Arsen(i)e în rețeaua informativă a Securității Neamț

Acum câteva zile ”Monitorul de Neamț” publica un material despre deputatul Ionel Arsene și dosarul său de la Securitate. Care ar fi fost ars. În urmă cu câteva luni, același cotidian publica un alt articol, cu mult mai puține date, despre același subiect. În ambele articole se sugerează că Ionel Arsene ar fi colaborat cu Securitatea. De fiecare dată actualul președinte al PSD Neamț a negat legăturile, făcând apel la vârsta sa fragedă de la acea vreme, 17 ani, și la imposibilitatea ca un copil să fi fost racolat și folosit de temuta instituție. Din punctul de vedere al instituției noastre de presă, subiectul, așa cum a fost el prezentat deja, nu este o noutate. Imediat după startul campaniei electorale pentru parlamentare, la redacție a ajuns un plic, care cuprindea câteva documente privitoare la dosarul lui Ionel Arsene. Fiind campanie, nu le-am folosit, din mai multe motive. Unul ținea de posibilitatea, mare, ca actele respective să nu fie reale. Al doilea: era clar că unul dintre contracandidați voia să-l dea deoparte pe tânărul pesedist. Documentele există totuși, ele se completează, creionează o posibilă situație delicată pentru deputatul de Neamț și ridică semne de întrebare cu privire la relațiile sale cu Securitatea. Se cuvine, în acest punct, să aducem aminte poziția dlui Arsene cu privire la acest subiect, poziție pe care și-a exprimat-o constant, și anume că, dacă îi confirmă cineva că a avut vreo treabă cu Securitatea, el va demisiona din toate funcțiile publice și politice pe care le deține. Departe de noi intenția de a confirma sau demonstra ceva, nu putem totuși să nu prezentăm documentele, cu, până la proba contrarie, toate elementele de veridicitate pe care le conțin.

 Primul document: CNSAS se spală pe mâini

Primul document este unul oficial, o adeverință, și provine de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Ea a fost eliberată având în vederea calitatea de candidat a dlui Arsene pentru Parlamentul României. Acolo, Arsene Ionel este menționat în dosarul fond rețea nr. R 2254467, care se referă la o serie de procese verbale de constatare de distrugere a unor acte în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Mai concret, este vorba de distrugerea unor dosare personale și mape ale fostului Inspectorat Neamț al Securității. Dosarul în care este menționat actualul deputat avea nr. 9159. După ce se face referire la toate acestea, Consiliul spune că nu s-au găsit documente care să arate că Ionel Arsene transmitea informații Securității.

Logic, nu aveai cum să găsești informații din moment ce dosarul a fost ars.

Urmarea acestor stări de lucruri, CNSAS conchidea că lui Ionel, fiul lui Vasile și Elena, născut în data de 11 septembrie 1972  la Grumăzești, nu i se poate atribui calitatea de lucrător/ colaborator al Securității.

 Arsene era Arsenie, avea dosar și mapă anexă

Nota de constatare a CNSAS este mai explicită decât adeverința aceleiași instituții. Aici se vorbește despre Ionel Arsenie, născut la aceeași dată, din părinți cu același nume, tot din Grumăzești, Neamț. Dintr-o greșeală sau din dorința de a proteja imaginea unui tânăr de doar 17 ani, așa a fost el înregistrat la Securitate. Despre Arsenie (Arsene) se știe că, la data de 22 decembrie 1989, înainte ca Ceaușeștii să fie executați, avea încă dosarul întreg. Pe bază de proces verbal, el a fost distrus în acea zi, de omul care se ocupa cu așa ceva. Numele lui este Valer Melinte și a lucrat la secția 1 a Securității. După revoluție, a activat un timp în Iași. Motivația distrugerii dosarului respectiv este simplă: situația din țară și ”pentru siguranța muncii”! Nu pentru încheierea unei etape, ci pentru siguranța muncii, în continuare… Dacă munca a continuat, atunci arderea dosarului s-a făcut pentru siguranța personajului aflat în dosar, care trebuia promovat, ajutat, protejat și împins spre poziții de decizie. Pentru că, să nu uităm, Ionel Arsene a ajuns șef de filială la PSD, poziție de pe care poate influența numiri importante (vezi Dan Andrușcă, consilier al ministrului Niță, la fel ca și reținutul Ioan Mihăilă din dosarul Hidroelectrica; Andrușcă este director acum la Turnu Severin, la combinatul unde se produce uraniu, element strategic pentru România) și dezvoltarea unor sectoare importante de activitate. Dacă totul s-a încheiat odată cu arderea dosarului, restul este doar poveste.

Arsene, în rețeaua informativă

Ca să nu existe niciun fel de dubiu, dacă Arsenie Ionel a făcut sau nu parte dintr-o rețea, mai există încă un document care nu a fost distrus. El este un fel de proces verbal, încheiat în 4 aprilie 1990, când deja se mai liniștiseră lucrurile și face trimitere la predarea în arhivă a ”proceselor verbale de distrugere a proceselor verbale de distrugere a documentelor privind rețeaua informativă a fostului Serviciu de Informații Interne”. Evident, băieții erau meticuloși și atenți chiar și când distrugeau, așa că au întocmit un opis, o listă pe criterii pe care doar ei le cunoșteau. În respectiva listă, la poziția 31 apare Arsenie Ionel, cu data nașterii și referirea clară la dosar, iar CNSAS face precizarea că este vorba despre una și aceeași persoană cu  Arsene Ionel.

Ca să preîntâmpinăm explicații de genul că probabil era doar urmărit, facem precizarea că în document se vorbește despre ”rețeaua informativă” a fostului serviciu de informații interne, adică rețeaua Securității, unde Ionel Arsene este prins la poziția 31!

Concluzia pe care o lasă să se întrevadă documentele de mai sus pare simplă: Ionel Arsene (Arsenie) a făcut parte din rețeaua informativă a Securității. În ce calitate, este greu de spus acum. Dosarul său era destul de sensibil, din moment ce a trebuit distrus, împreună cu altele de același fel. Probabil în cazul său au contat vârsta și perspectivele pe care le oferea, lucru dovedit de actuala sa poziție politică. Pentru cei care știu că un serviciu secret nu pierde nimic, nici chiar atunci când distruge ceva, și că un microfilm ocupă mult mai puțin loc decât un dosar, este clar că o copie a dosarului poate apărea oricând și că ea poate oferi surprize nu neaparat importante, cât suculente. În definitiv, despre ce putea oferi date un tânăr de 17 ani? Evident că în acest caz vorbim despre unul cu o inteligență peste medie, altfel nu ar fi fost interesant pentru Securitate. Despre ce putea vorbi o asemenea persoană: școală, colegi, mici schimburi prin târg sau familie, spun statisticile care s-au ocupat de studierea unor asemenea dosare. Sau, pur și simplu, a fost vorba despre o luare în evidență pentru folosință îndelungată.

Valentin BĂLĂNESCU