Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut într-o familie păgână din Nicsar (în Turcia de azi). A trăit în secolul al III-lea d.H., în vremea domniei împăratului Aurelian (270-275 d.H.). A studiat retorica, latina și dreptul în orașul natal. S-a botezat creștinește și a primit numele Grigorie. După ce a fost hirotonit episcop al Neocezareii de Fedim, episcopul Amasiei, și după ce a mers la biserica ce i s-a dat, se spune că a făcut multe minuni, care nu s-au auzit, și mai mari decât se pot crede. A urnit cu puterea rugăciunii o piatră mare cât un munte și a mutat-o în altă parte. Fiind într-o călătorie, sfântul a intrat într-o capiște idolească, de unde a gonit demonii de acolo. După plecarea sa, n-au mai cutezat să intre demonii acolo. Mai-marele capiștei s-a îngrozit de acest miracol și a devenit ucenic lui Hristos. Un lac mare, ce făcea valuri ca marea, l-a secat și l-a făcut uscat, secând împreună și vrajba pe care doi frați o aveau între dânșii, zicând fiecare că a fost lacul lui. A oprit și calea unui râu, înfigându-și toiagul în albia lui, făcând atunci minuni peste minuni. Apa se întorcea înapoi, ca și cum s-ar fi temut a se atinge de toiag, care toiag, uscat fiind și lipsit fiind de firească umezeală, s-a făcut copac verde și frumos. Pe un evreu, ce se prefăcea că este mort zăcând răsturnat, l-a făcut cu adevărat mort, precum el se prefăcea.
Și-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 271 d.H.
