[message_box color=”red”]Pentru români, indiferent de provincia unde trăiau sau de perioada istorică, apa a fost un simbol la materiei prime, al curățeniei și castității, al stihiilor regenerării și purificării și chiar al izvorului vieții.
Apa, pentru strămoșii noștri, era un prețuit simbol ambivalent. O substanță și o esență primordială din care iau naștere toate cele văzute. Și în care acestea revin prin regresiune și dizolvare. Bunăoară, să nu uităm de multitudinea basmelor și poveștilor noastre care ne vorbesc despre Apa Vie și Apa Moartă.[/message_box]
Prof. Ion Mânzatu despre Apa Vie
”Noi am început aceste studii acum 25 de ani, cu mult înaintea altor țări cu pretenții. Am pornit de la o întrebare simplă: în ce măsură apa din sistemul biologic mai păstrează caracteristicile apei din natură? Astfel, am ajuns repede la concluzia – confirmată și de alții – că apa din celula vie are alte proprietăți. Mai mult chiar, există o evoluție a ei. Dacă în organismul nou-născutului apa este alcalină, pe măsură ce organismul îmbătrânește apa devine tot mai acidă.
O altă întrebare pe care ne-am pus-o a fost dacă apa obișnuită poate fi modificată. Răspunsul a fost afirmativ. Secretul celulei vii este dependent de fenomenele electrice. Am realizat celule artificiale cărora le-am aplicat câmpuri electrice, modulate după nevoie. Astfel, am ajuns să reproducem două forme de apă: una care stimulează și alta care inhibă procesul biologic. Este exact ceea ce creează zilnic celula vie. Dumnezeu a pus în celulă un mecanism extrem de simplu și de eficace: motor și frână.
Când celula scade energetic, se produce apa stimulatoare sau – cum îi spunem noi – apa St. Când energia este în exces, apare apa inhibitoare sau apa I. De fapt, toată viața este clădită pe acest principiu.
Metoda noastră, care folosește apa structurată, este net superioară altor metode utilizate în străinătate. Apa activă, structurată, este într-adevăr formidabilă. Folosită, de pildă, în agricultură, grăbește germinarea semințelor, aduce spor de greutate animalelor și mărește considerabil imunitatea la cele mai diferite boli. Peste toate, prin apa structurată se deschide o nouă cale, revoluționară, de prevenire a bătrâneții și de vindecare a unor maladii grele, cum este cancerul, câtă vreme poate controla înmulțirea celulelor.
Terapia cu Agheasmă Mare
Slujba realizării Agheasmei Mari se săvârșește atât în ajunul Bobotezei, când se sfințește apa cu care preoții botează apoi casele, cât și în însăși ziua Bobotezei, când se sfințește agheasma pe care credincioșii o iau pe la casele lor, pentru tot anul. Dar acastă slujbă se poate realiza ori de câte ori există necesitatea realizării ei.
Efectele Agheasmei mari asupra credincioșilor care sunt de față sau care se vor stropi și vor gusta din ea le arată însăși rânduiala slujbei, îndeosebi textul ecteniei și al rugăciunii de sfințire (după epicleză), unde preotul se roagă:
„Și-i dă ei harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință…”.
Contaminarea apei datorită și exploatării gazelor de șist
România avea, cel puțin până acum 2 ani, una dintre resursele cele mai curate de apă dulce. Acest fapt este pe cale de dispariție din cauza exploatării fără Dumnezeu a albiilor râurilor, a realizării de proiecte fără discernământ, doar pentru obținerea de profituri materiale nemeritate (vezi articolele despre Apa Serv din Mesagerul de Neamț). De asemenea, exploatarea gazelor de șist (urmărind precedentele din SUA și alte state) poluează iremediabil apa freatică și sursele de apă potabilă.
Mod de administrare a Apei Hristice, a uleiului sfințit
Creștinii sunt unși în timpul slujbei Maslului de preot, dar se pot unge și singuri cu untdelemnul de la Maslu, în caz de nevoie. De asemenea, așa cum spune și rugăciunea episcopului Serapion, ei pot gusta din untdelemn și îl pot folosi în mâncarea lor atunci când sunt bolnavi.
În creștinism, după sfințirea apei, aceasta se poate utiliza și la gătit.În creștinismul timpuriu, datorită credinței preoților, dar și a creștinilor, Apa Sfințită era singura sursă de energie pentru mulți Slujitori de Hristos.
[message_box title=” Știați că…” color=”blue”]• Cea mai bună memorie dintre toate substanțele din Univers o are apa? Apa memorează toată calea pe care a străbătut-o prin pământ și pe pământ, în sensul că înmagazinează toate informațiile referitoare la mediile prin care a trecut?
• Este singura substanță din Univers fără de care nu ar exista viața?
• Propaga cel mai bine energiile subtile, cosmice bune sau rele? De aceea sfințirea apelor ne mărește longevitatea, iar poluarea lor ne scurtează viața.[/message_box]
[message_box title=” Tradiții creștine – Moșii de toamnă” color=”green”]Moșii de toamnă sunt rânduiți de Biserică a fi cinstiți în prima sâmbătă din luna noiembrie. În 
biserici se face Pomenirea morților. Dimineața are loc Sfânta Liturghie, după care începe slujba Parastasului. Se face pomenirea tuturor moșilor și strămoșilor noștri adormiți în dreapta credință, în nădejdea Învierii. Este importantă în primul rând participarea noastră la slujbă (în liniște, cu atenție și cu credință), apoi pomelnicul pe care îl dăm preotului, cu numele de botez al celor morți din familie.
De mult ajutor pentru iertarea sufletelor celor adormiți este și coliva, care se aduce la biserică, împreună cu o pâine și puțin vin. Cei care au posibilitate, pot împărți și câteva pachețele cu mâncare la cei săraci.
În rânduiala nescrisă a satului existau rezolvări pentru orice fel de ”situații”. Astfel, dacă un om murea fără să-și „îngrijească” sufletul, adică fără spovedanie și împărtășanie, trebuiau făcute 40 de „liturghii” cu prescuri.
Dacă cineva murea fără lumină – fără lumânare la cap – i se făcea o lumină de ceară cât omul de mare și o ducea să ardă în biserică.[/message_box]
[message_box title=”Terapia Creștină a sufletului – Rugăciunile Tămăduitoare” color=”blue”]Într-o perioadă dominată de nume importante, precum Sfinții Antonie 
cel Mare sau Atanasie al Alexandriei, cu multe comunități monahale în creștere și o viață spirituală dezvoltată, a apărut și prima colecție de rugăciuni a Bisericii. Aceasta a purtat numele de Evhologhiu sau, așa cum o denumim astăzi, Molitfelnic, apărută sub îndrumarea Sf. Serapion, episcop de Thmuis. Episcopul Serapion de Thmuis a rămas un personaj misterios, despre care se cunosc puține lucruri. A trăit in secolul al IV-lea d.H., fiind un apropiat al Sfântului Atanasie al Alexandriei. Nu știm unde s-a născut, dar este clar că a făcut studii de retorică în Alexandria, dedicându-se apoi vieții monahale. A fost un ucenic fidel al Sfântului Antonie cel Mare, care l-a prețuit foarte mult și care, înainte de moartea sa (356 d.H.), i-a lăsat lui Serapion una din cele două veșminte din piele de oaie. Serapion i-a adresat o serie de întrebări în legătură cu Sfântul Duh, Sfântului Atanasie care, în anii 359-360 d. H, i-a scris patru epistole pe acest subiect.
”Te chemăm pe Tine, Cel ce ai toată puterea și stăpânirea, Mântuitorul tuturor oamenilor, Tatăl Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și ne rugăm să trimiți din Ceruri peste acest untdelemn o putere tămăduitoare, ca să fie pentru cei ce se ung sau gustă din aceste făpturi ale Tale spre depărtarea a toată boala și neputința, spre antidot al oricărui demon, spre izgonirea oricărui duh necurat, spre alungarea oricărei fierbințeli și tremur și a oricărei neputințe, spre har bun și iertarea păcatelor, spre leac al vieții și mântuirii, spre sănătatea și întregirea sufletului, trupului și duhului, spre înzdrăvenire desăvârșită.
Să se teamă, Stăpâne, orice lucrare satanică, orice demon, orice sfat al celui potrivnic, orice lovitură (…) de Numele Tău sfânt pe care l-am chemat acum, și de numele Unuia-Născut, și să se depărteze de la cele dinlăuntru și din afara robilor Tăi aceștia, ca să se slăvească numele lui Iisus Hristos, Care S-a răstignit pentru noi și a înviat, și a luat asupra Lui bolile și neputințele noastre și va veni să judece viii și morții. Că prin El Ți se cuvine Slava și Puterea în Duhul Sfânt în toți vecii vecilor. Amin”(din vol. I, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis/ Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 866).
Această rugăciune avea loc, așadar, la sfințirea untdelemnului. Dar se utiliza și pentru sfințirea și curățirea apelor, a sângelui, a fluidelor din organismul uman! Preoții care rosteau această rugăciune erau dintre cei mai credincioși, care aveau un regim alimentar vegetarian, posteau îndelung și trăiau în permanență cu Hristos.
De remarcat că și această rugăciune se adresează Tatălui, la fel ca prima rugăciune de după primele citiri ale pericopelor scripturistice din Taina Sfântului Maslului. De asemenea, se poate observa legătura extrem de puternică pe care rugăciunea o face între vindecare și exorcizare.
Încă din primele secole, Taina Sfântului Maslul a fost considerată, de asemenea, drept o slujbă care poate însoți exorcizarea. Cele două scopuri ale Tainei: vindecarea integrală (trupească și sufletească a omului) și iertarea păcatelor sunt amintite totodată aici, ele fiind necesare împreună. Altfel spus, cunoscând că suferințele de toate tipurile au cauze spirituale (păcatele înfăptuite deom sau acceptarea iubirii ateilor, vicioșilor, păcătoșilor), vindecarea apare doar atunci când păcatele care au determinat apariția bolii au fost iertate de Mântuitorul Iisus Hristos – când suferindul a realizat toate cele creștinești, recomandate de către Mântuitorul Iisus Hristos pentru a i se ierta păcatele și greșelile.[/message_box]
