Sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Vovidenia reprezintă celebrarea zilei în care, potrivit tradiției, Sfinții Ioachim și Ana au adus pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Ea a rămas la templu până la vârsta de 15 ani, ca una care, încă înainte de zămislire, fusese hărăzită Domnului, de către părinții ei. Nașterea și copilăria Fecioarei Maria nu sunt prezentate în Evanghelii sau în alte cărți ale Noului Testament. Amănunte despre aceste etape ale vieții sale sunt consemnate într-o apocrifă din sec. al II-lea d.H., cunoscută sub numele de ”Evanghelia după Iacov” sau ”Protoevanghelia”. Ea își petrecea timpul ca și celelalte fecioare, citind Scripturile, lucrând, rugându-se și sporind în dragostea față de Dumnezeu. Îngerul Gavriil îi aducea hrană și îi tâlcuia locurile mai greu de înțeles din Biblie, pregătind-o pentru a putea primi Vestea nașterii Fiului de Dumnezeu Iisus.
* Tradiții populare – Ovidenia
În calendarul popular, cea de-a doua săptămână de post este marcată de una dintre cele mai importante sărbători creștine anuale – „Ovidenia”. Străbunicii noștri o considerau o sărbătoare deschizătoare de iarnă, marcată de puterea luminii, a focului, a vederii și a viziunii. Numele de Vovidenie provine din slavonă, însemnând „ceea ce se face văzută”.
În unele părți ale țării, în această zi se aprind lumânări, mai ales pentru cei adormiți, și se împart pomeni. Este bine ca lumânările și focul să ardă toată noaptea.
În aceasta zi, în lumea în care bunicii noștri erau copii, existau o seamă de obiceiuri specifice Zilei Luminii.
Copiii puneau crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ținute la lumină și căldură, înmugureau și înfloreau. În noaptea de Anul Nou erau folosite drept sorcove. În colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre ”florile dalbe, flori de măr”, sau despre ”măruț, mărgăritar”. Aceste tradiții, cărora li s-au pierdut semnificațiile în negura timpurilor, sunt interpretate astăzi strict literar.
În popor se spunea că în noaptea de „Ovidenie” comorile ascunse ard cu flacără albastră, cerurile se deschid, fetele își pot vedea ursitul, vrăjitoarele încep și ele „să vadă”, iar femeile dau de pomană „lumina de veci”, adică lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Țăranii petrec noaptea cu lumânări și focuri aprinse, privesc cerul și fac previziuni asupra vremii și rodului noului an.
„Ovidenia” stă sub semnul focului, iar focul este simbolul Soarelui pe Pământ, al energiei vitale, al inimii, fiind purtătorul luminii spirituale.
* Anul Nou Dacic
„Filipul cel Șchiop este sfânt. A fost șchiopat de Dumnezeu pentru că s-a abătut de la dreapta credință.” Se povestește că un om a nesocotit sărbătoarea și a lucrat de Ovidenie, iar din acea zi a rămas șchiop până la capătul zilelor. Ciobanii țin sărbătoarea ca să nu vină lupul ăl șchiop și să le fure oile. Cu toate acestea, ei nu văd în lup doar prădătorul turmei, ei știu foarte bine că lupul e singurul animal ce poate vedea dracii, ce alungă bolile copiilor și, alături de vidră, călăuzește sufletul mortului spre lumea de dincolo.
De Ovidenie, femeile încep să ungă cu usturoi locurile de trecere (prag, ferestre, cuptor), ca să nu intre farmecele în casă, pentru că, potrivit credinței populare, urmează o perioadă în care forțele malefice se vor descătușa. Din același motiv, începând cu această zi și până la Sângiorz, femeile nu au voie să mai spele rufele la râu, iar prelucrarea pieilor de animale și a lânii este strict interzisă în comunitate. Etnologul Ion Ghinoiu presupune întemeiat că sărbătoarea de Ovidenie împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei și Sânnicoară (Moș Nicolae) formează, în perioada 13 noiembrie – 6 decembrie, un scenariu ritualic de înnoire a timpului, probabil ”Anul Nou dacic”.
* Obiceiuri și superstiții populare – Filipul cel Șchiop
În ziua de Ovidenie, pe 21 noiembrie, se celebrează și Filipul cel Șchiop sau Filipul cel Mare, divinitate arhaică a lupilor și conducător al cetei Filipilor, ale căror zile preced lăsatul de sec.
Filipii se țin cu trei zile înaintea fiecărei lăsări de post. Trei se serbează toamna, în ultimele zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului. Aceștia sunt mai buni. Theodor Dimitrie Speranția, în „Răspunsul la chestionarul de sărbători păgânești”, din 1914, descria această sărbătoare culeasă din universul popular al tradițiilor. ”Filipii au fost niște apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creștinilor, au fost dați într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat. Acești Filipi au fost șase frați zdrențăroși, care rătăceau prin lume și aveau puterea să schimonosească, să pocească pe cei care nu țineau zilele lor. Unul din Filipi, fiind șchiop, a rămas în urmă, și de aceea se ține mai târziu, în ziua de 21 noiembrie.
Toți Filipii te mai pot ierta, dar Filipul Șchiop – niciodată. Filipii o țin și femeile, și bărbații, iar mocanii o țin atâtea zile câți cai au. De obicei se ține trei zile – 12, 13 și 14 noiembrie. Ca să mai scape de ele, le mai dau și copiilor la căsătorie câte o zi de ținut. Fiecare noră e datoare să țină atâtea zile câte a ținut soacra sa.”
[message_box title=”* Cauzele spirituale ale bolilor
• de Sfântul Arsenie Boca
” color=”red”]
Pe 26 noiembrie, calendarul creștin creștin-ortodox îl serbează pe Sfântul Stelian Paflagonul, ocrotitorul copiilor. Toți părinții doresc ca odraslele lor să fie cele mai curate, cele mai deștepte, dar, înainte de toate, cele mai sănătoase. Oare sănătatea, inteligența, frumusețea copiilor noștri se manifestă după regulile hazardului sau sunt clar stabilite prin Legi Divine create de către Tatăl Ceresc?
Sfântul Arsenie Boca, având cunoașterea hristică specifică unui Slujitor de Hristos, a reușit să ”vadă” cu ochii sufletului cauzele spirituale pentru care copii cresc îndărătnici, neascultători, necredincioși, desfrânați.
«Toți părinții luați aminte! Ceilalți, de asemenea, ca să nu alunecați în aceleași. Copii îndărătnici sunt din următoarele pricini:
1. Părinții n-au păzit niciodată postul și nu s-au putut înfrâna de la pofta trupească și așa au călcat zilele și vremile neîngăduite care sunt acestea: miercurile, vinerile, duminicile, sărbătorile și posturile întregi. Aceasta e o categorie, un fel de vremi neîngăduite.
Toți aceștia sunt neascultători de părinți și îndărătnici pentru că nici părinții nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu a păzirii zilelor obișnuite. Întrebați-vă cugetul și vă va spune ce-i îngăduit, altfel îi veți vedea plângând și veți plânge și voi și așa veți ispăși păcatul în care i-ați zămislit. Desigur că vă doare, dar, dacă nu le-ați fi făcut, nu v-ar durea.
2. Mamele nu s-au păzit până la curăție deplină și așa se nasc copii ce se umplu de bube și pot muri.
Și, dacă în vremea aceea, tatăl a mai fost și beat, se naște un copil ce va fi slăbănog fie cu mintea, fie cu trupul sau cu amândouă. Iată cum vei avea pocanie de la Dumnezeu în propriul tău rod.
3. În vremea sarcinii nu te-ai păzit de bărbat.
De aci, mulți copii se nasc morți, mor tineri sau, dacă trăiesc, alunecă în curvie, pentru că s-a întipărit pecetea curvească pe ei încă din sânul maicii lor. Se găsește asta în Sfânta Scriptură. Căci toate prin care trece mama în vremea celor nouă luni, fie bune, fie rele, se întipăresc și-n copil. Când va crește mare toate îi vor răsări în cale.»
[/message_box]
[message_box title=”Obiceiuri populare vechi despre creșterea copiilor” color=”blue”] Creșterea copiilor era considerată de maximă importanță în familiile tradiționale. În camera unde dormea pruncul abia venit pe lume, se obișnuia să fie aprinsă o lumânare de ceară pentru a îndepărta duhurile necurate. Se spunea că nu e bine ca mamele să lase pruncul să sugă prea mult la țâța stângă, pentru că ar putea să crească năuc, zăpăcit, ba chiar idiot.
Se spunea despre copii plângăreți că vor fi buni când vor crește, iar cei care erau suspect de cuminți când erau mici, vor deveni oameni mari zghihuiți.
Le era interzis mamelor să-și sărute copii pe ceafă, pentru că se spunea că aceștia vor ajunge niște oameni răi.
În multe sate, în timpul sarcinii, femeia purta cămăși care aveau în tiv cusute talismane, precum căței de usturoi sau fire de busuioc. Cămașa lăuzei trebuie să fie cusută cu cruci roșii în dreptul sânilor ce produc laptele necesar pruncului, pentru protecția sânului, pentru a păstra simbolic belșugul și calitatea laptelui.[/message_box]
