Ce am scris…Curtea de Conturi și contractele Primăriei Târgu Neamț

Începând cu această ediție, Mesagerul de Neamț începe un periplu pe urma materialelor publicate de noi, în care am scos la lumină situații în care am considerat că legea a fost încălcată. Ce încercăm acum este să vedem cum au evoluat lucrurile din momentul publicării unei anchete, ce au făcut autoritățile pentru a lămuri lucrurile. Un prim caz de la Târgu Neamț.

Curtea de Conturi și contractele Primăriei Târgu Neamț

• astăzi, eternul și fascinantul Doru Mihai Stoica și AG San Invest

Schimbarea conducerii Primăriei Târgu Neamț face să apară o serie de documente, ignorate până acum sau despre care s-a discutat la nivel de bârfă ori de monedă de negociere în campania electorală. Un astfel de document îl reprezintă raportul Curții de Conturi din 2010, în care, printre altele, se vorbește despre niște contracte care ar fi adus prejudicii financiare instituției de la malul Ozanei.

Inevitabil, așa cum în contractele de la Consiliul Județean apăreau firme despre care se spunea că sunt ale lui Mihai Doru Stoica, și în zona Primăriei Târgu Neamț, în actul de control, regăsim o astfel de firmă, numită AG San Invest Târgu Neamț, în legătură cu licitația publică deschisă pentru un teren în suprafață de 22.494 mp, aparținând domeniului public al orașului Târgu Neamț (parc Cetate) pentru amenajarea unei zone de agrement.

Dacă luăm de bun controlul Curții de Conturi, întreg contractul de concesiune rezultat de pe urma licitației e plin de ilegalități și ar fi trebuit ca primarul Arnăutu să-și alinieze subordonații și să-i îndrepte spre Oficiul de Șomaj. Ce n-a făcut primarul Arnăutu, adică să ia măsuri administrative împotriva celor care au greșit, a rămas să facă primarul Harpa. Dacă vrea și dacă mai are obiectul muncii.

Noi scriem despre acest contract, ca să nu se mai greșească altă dată.

O licitație în ceață

Ce spune Curtea de Conturi:

• ”Primăria inițiază procedura de licitație deschisă fără a respecta prevederile OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune”, unde se spune că inițiativa concesionării trebuie să aibă la bază un studiu de oportunitate care să cuprindă elemente esențiale, precum descrierea și identificarea bunului, motivele economice, financiare, sociale, de mediu care justifică această concesiune, nivelul minim al redevenței. Analiza documentelor făcută de auditori a dus la o concluzie simplă, care arată că, din start, s-a lucrat în afara legii: ”concesionarea nu a fost aprobată pe baza studiului de oportunitate, studiu care trebuia să stea la baza elaborării caietului de sarcini, ci pe baza unui Raport de specialitate (1 pagină – întocmit de șeful Serviciului UAT) și a unei Expuneri de motive a dlui Arnăutu Decebal.”

• Procedura de atribuire stabilită era licitația deschisă, ceea ce presupunea ca obligație un anunț în Monitorul Oficial, într-un cotidian de circulație națională și unul local, cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de data limită de depunere a ofertelor. Primul anunț se dă doar într-un ziar local și nu vine nimeni la licitație. Al doilea anunț se dă în alt ziar local, cu doar 6 zile înainte de data limită. Și vine un singur ofertant, AG San Invest SRL Tg. Neamț, care depune ofertă pentru o redevență de 1,2 euro/mp/an și anexează un grafic de lucrări pentru respectiva zonă, unde sunt estimate și cheltuielile ce urmează a fi efectuate. După atribuirea contractului către AG San Invest, se mai încalcă o dată legea, contractul nefiind publicat în Monitorul Oficial al României. Trecem peste amănunte care pot fi supărătoare, de genul că nu a fost respectată legea și din comisia de evaluare nu au făcut parte reprezentanți ai Direcției de Finanțe Neamț sau că, la cea de-a doua licitație, nu au fost depuse minimum trei oferte valabile.

În felul acesta, AG San Invest, firmă la care fusese acționar Mihai Stoica, a pus mâna pe bunătate de teren în zonă extrem de dorită și cu posibilități mari de dezvoltare, că doar Cetatea, renovată, este la doi pași și turiștii au nevoie de un loc unde să se destindă.

Culmea succesului în business: să nu ceri, dar să primești

Ce a licitat AG San Invest și ce a câștigat:

Procesul verbal de predare-primire a terenului din 2009 stipulează că firma AG San mai preia de la primărie și o clădire în parcul de la Cetate, în suprafață de 671 mp, plus 292 mp terasă betonată, care erau înscrise în hârtiile primăriei cu valoare de inventar 117.668,3 lei. De asemenea, se mai predă/ preia împrejmuirea parcului Cetate, cu valoare contabilicească înregistrată la 29.341,7 lei, și ștrandul pentru adulți, adică 1.463 mp, valoare de înregistrare 26.749,61 lei.

Ca totul să fie marcat și de puțină cultură și istorie, AG San primește și patru busturi personalități istorice și literare, cu o valoare mai mare decât ștrandul și împrejmuirea la un loc, adică 71.561,7 lei.

Încercând să rezumăm, practic, AG San a licitat un teren și s-a trezit cel puțin cu o clădire interesantă și alte câteva bunuri care nu au fost înscrise în contract ca bunuri de retur la finalul contractului. Singurul bun de retur era doar suprafața de 22.494 mp. Trebuie să recunoaștem că dărnicia funcționarilor de la primăria Tg. Neamț cu bunuri care aveau valoare de inventar este cel puțin ciudată.

Nimeni nu s-a întrebat cum a fost stabilită valoarea redevenței și dacă ea reprezintă prețul pieței. A fost o grabă extraordinară în a încheia contractul și a-i preda terenul investitorului din Târg, aplecat spre politica județeană.

* Contract încălcat din a doua zi

Contractul de concesiune dintre AG San și Primăria Tg. Neamț avea două puncte extrem de interesante. Primul se referea la plata redevenței: în cazul în care AG San efectua lucrări conform planului depus la primărie, era scutită de plata redevenței, iar, conform aceluiași document, lucrările urmau să înceapă ”imediat după semnarea contractului”. Lucru care nu s-a întâmplat nici după un an. Evident, AG San a cerut scutire de la plata redevenței, motivând că lucrează. Primăria nu s-a obosit să verifice până când nu a scris presa că nu se face nimic acolo, dar i-a dat scutire. A fost nevoie să curgă multă cerneală tipografică și să se sesizeze Curtea de Conturi din ziare pentru a se intra în legalitate și s-a putut anula contractul.

În 21 mai 2010, încercam să facem o documentare pe acest subiect. Ce am scris atunci arată cam cum mergeau lucrurile în primărie, în folosul unei firme care datora bani bugetului Târgului.

Iată ce scriam, sub titlul ”În căutarea punctului G”:

”Prima persoană cu care am vorbit la primărie a fost doamna secretar Maftei. Am întrebat dacă s-a făcut ceva cu contractul celor de la AG San, răspunsul a fost că nu știe nimic si că actele nu sunt la ea. Da, dar a trecut termenul, spunem noi cu sperantă. «Nu știu, poate la «investiții». Eu n-am semnat nimic». Aveam în mapă adresa Primăriei semnată de domnia sa, așa că am renunțat. Ajungem la dl. Luculescu, administratorul orașului. Amabil, ne tratează cu o revistă și un răspuns – nu se ocupă dânsul, dar poate domnul primar sau domnul vice ne lămuresc. Norocul ni-l scoate pe vice în cale. «Mergeți la registratură și spuneți că v-am trimis eu, la doamna Maricica». Doamna Maricica răsfoiește în registru și găsește o adresă înregistrată de la AG San. Întrebăm unde a mers, la ce compartiment? «Păi, a luat-o cel care a adus-o!!! A zis că o duce el, era un domn mic, brunet, nenea Ionică». Până la urmă doamna Maricica dă de urma actelor duse de nenea Ionică direct, nu pe circuitele normale din primărie, pe undeva pe la serviciul UAT. Aici, chiar erau oameni care știau despre ce e vorba și care s-au lămurit odată cu noi că firma cu pricina nu a trimis ce i s-a cerut decât în proporție de 50%. Există certificate de urbanism? Există! Există avize și acorduri pentru racordarea la utilitățile stradale din zonă? Nu există! Există studiu de fezabilitate, detaliile de execuție și proiectul tehnic, cu ștampila verificatorilor? Nu există! Există dovada organizării de șantier? Nu există! Nici a achitării comisioanelor și taxelor pentru Inspectoratul în Construcții. Ne adresăm domnului Luculescu cum e cu contractul acum, dacă nu există actele. Ne invită în birou. Încercăm timid o sugestie: se poate să vorbim cu doamna secretar, că ea e cu legile? Contrasugestie: «Lăsați». Lăsăm și vine domnul primar, așteptat la o întâlnire importantă. Ajungem la o concluzie comună, dânsul nu este jurist și apelează la o juristă din primărie, doamna Mihaela Nevoie. Doamna citește contractul și spune că, după părerea sa, el «se anulează de drept». Avem și noi aceeași părere. Mulțumim frumos. Domnul primar merge la întâlnire, doamna jurist la treaba dânsei, noi ne întrebăm ce se va întâmpla cu contractul. Și ne lămurim, în fine, ce e cu punctul «g» . Articolul 9 din contract spune că «prezentul contract de concesiune încetează» dacă apare «nerespectarea programului investițional prevăzut în anexă». Nu ne rămâne decât să vedem care vor fi efectele conștientizării punctului «g» asupra conducerii primăriei.”

Că s-a anulat contractul e una, dar s-au recuperat banii de la AG San Invest? A fost sancționat cineva din primărie pentru aceste ilegalități? Și nu întrebăm degeaba de bani, ci pentru că pe lista furnizorilor neachitați ai primăriei, la începutul mandatului primarului Harpa (sau finalul de mandat al primarului Arnăutu) AG San Invest are de încasat 56.520 lei de la primărie. Dacă nu și-a plătit datoriile, de ce nu i se taie suma de plată? Sau, poate, lucrurile sunt, într-un final, în regulă, și s-a recuperat datoria.

[message_box title=”… și ce s-a ales” color=”red”]

Cum a pierdut Primăria procesul cu AG San Invest?

Prin incompetență, dacă ar fi să alegem doar un singur cuvânt. Primăria a ales o cale care ducea la un singur rezultat și anume pierderea procesului. Nu stă în picioare teoria potrivit căreia juriștii din sistemul de administrație publică nu sunt pregătiți pentru a merge în instanță, de data aceasta procesul fiind dat pe mâna unui om experimentat, Liviu Negelschi. Pentru a vă lămuri, dar și pentru a înțelege cum merg lucrurile în asemenea spețe, publicăm sentință nr. 1148/COM din 1.11.2011 dată în dosarul respectiv. Iar dacă aveți răbdare să o citiți, veți înțelege de ce a pierdut Orașul Târgu Neamț procesul. Este vorba despre lucruri simple, care duc cu gândul la nepăsare, neputință sau, pur și simplu, dorința de a face un lucru doar pentru că trebuia făcut, iar decizia, previzibilă a instanței, nu trebuia decât să ofere un ajutor Primăriei în dorința de a nu deranja și mai mult firma privată.

Actorii intră în scenă

”Se examinează acțiunea civilă formulată de creditoarea ORAȘUL TÂRGU NEAMȚ – prin PRIMAR, cu sediul în Târgu Neamț, B-dul Ștefan cel Mare, nr. 62, județul Neamț, în contradictoriu cu debitoarea SC AG SAN INVEST SRL cu sediul în Târgu Neamț, str. Tudor Vladimirescu, nr. 3, județul Neamț, pentru emitere ordonanță de plată în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 119/2007.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: avocat Zoița Loredana substituind pe avocat Negelschi Liviu (împuternicire avocațială nr. 16510/2011) pentru creditor și procuratorul debitorului, Nistoroiu Nușa Nicoleta. Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței de plată.

Avocat Zoița Loredana pentru creditor solicită respingerea excepției ca nefondată.

Procuratorul debitoarei lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, urmând a se avea în vedere și excepția lipsei calității procesuale a Primarului orașului Târgu Neamț, dar și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.”

Expunerea de motive…

”Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 3934/103 din 23.08.2011 creditorul Primarul Orașul Târgu Neamț – prin primar a chemat în judecată debitoarea S.C. AG San Invest S.R.L pentru ca, prin hotărârea ce se va da în cauză, să se emită ordonanță de plată împotriva debitoarei pentru suma de 207007,8 lei cu titlu de redevență și pentru suma de 9548,24 lei cu titlu de dobândă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii creditorul a arătat că a încheiat un contract de concesiune cu debitoarea, că pentru obiectivul concesionat debitoarea s-a obligat să achite o sumă de bani cu titlu de redevență, că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise pentru sumele datorate cu titlu de redevență.

În drept creditorul a invocat dispozițiile OUG nr. 119/2007 și OUG nr. 54/2006.

În dovedire creditorul a depus la dosar înscrisuri.

Debitoarea a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a primarului Orașului Târgu Neamț și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.

A motivat debitoarea că pentru suma solicitată în cauză s-a emis decizie de impunere de către autoritatea publică locală, că această decizie a fost contestată, că prin sentința civilă nr. 173/2010 tribunalul a suspendat executarea obligației de plată cu titlu de redevență, că la data de 29.11.2010 a notificat reclamatul cu privire la rezilierea contractului.

A mai arătat debitoarea că a încheiat contractul cu Orașul Târgu Neamț și nu cu primarul, că raportat la atribuțiile stabilite de Lg. Nr. 215/2001 primarul nu are calitatea procesuală în cauză, că creanța nu este certă întrucât nu datorează suma solicitată de creditor cu titlu de redevență și nici penalitățile, iar înscrisurile depuse la dosar nu fac această dovadă, că creanța nu are nici caracter lichid și exigibil, facturile emise pentru respectiva sumă nefiind corecte, că în baza contractului redevența se datorează începând cu a 36-a lună de la semnarea contractului, acest termen nefiind împlinit.

În dovedire debitoarea a depus la dosar înscrisuri.”

 …și sentința!

”Cererea creditorului este inadmisibilă. Pretențiile formulate de creditor au fost întemeiate în baza OUG nr. 119/2007. Potrivit art. 2 alin. 1 prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesioniști. În sensul art. 1 pct. 1 din Ordonanță, contract comercial reprezintă «contractul încheiat între profesioniști ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani». Din prevederile citate rezultă caracterul special al reglementării, care se va aplica numai în ceea ce-i privește pe profesioniști – persoane fizice sau persoane juridice – și numai cu privire la raporturile pe care aceștia le stabilesc între ei sau cu o «autoritate contractantă».

Admisibilitatea cererii prin care se declanșează procedura emiterii ordonanței de plată depinde de îndeplinirea anumitor condiții speciale, pe lângă condițiile generale necesare exercitării oricărui mijloc procesual și anume creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani rezultată dintr-un contract, art. 1 pct. 1 din Ordonanță condiționând cauza obligației debitorului.

Ca atare, pentru aplicarea acestei proceduri este necesar ca împrejurarea care a generat nașterea obligației debitorului de a plăti o sumă de bani (cauza obligației asumate de debitor) să constea în contravaloarea furnizării unor bunuri sau în prestarea de servicii, nu și în alte prestații. În cauză însă, contractul încheiat de părți a fost un contract de concesiune. Cum la procedura emiterii ordonanței de plată nu se poate recurge în situația în care creanța și obligația intră în conținutul unui raport juridic născut dintr-un contract de concesiune, instanța constată că cererea creditorului este inadmisibilă, în baza art. 9 alin. 3 din Ordonanță creditorul având posibilitatea de a introduce cerere de chemare în judecată potrivit dispozițiilor dreptului comun. În consecință, instanța va respinge cererea ca inadmisibilă, în cauză neimpunându-se analizarea celorlalte susțineri făcute de părți pe excepțiile invocate și fond.

Pentru aceste motive în numele legii hotărăște:

Respinge cererea formulată de creditoarea ORAȘUL TÂRGU NEAMȚ – prin PRIMAR cu sediul în Târgu Neamț, B-dul Ștefan cel Mare, nr. 62, jud. Neamț în contradictoriu cu debitoarea SC AG SAN INVEST SRL cu sediul în Târgu Neamț, str. Tudor Vladimirescu nr. 3, județul Neamț, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1.11.2011”

Așa arată o poveste pe bani publici. Presa a sesizat un aspect, un contract este anulat, Primăria se face că cere bani, instanța nu-i dă dreptate pentru că, pe baza respectivei acțiuni, nu poate să o facă – ba i se sugerează Primăriei ce ar putea să mai facă: ”în baza art. 9 alin. 3 din Ordonanță creditorul având posibilitatea de a introduce cerere de chemare în judecată potrivit dispozițiilor dreptului comun” –, decizia rămâne irevocabilă și lucrurile merg înainte în orașul de pe malul Ozanei, care a rămas el să achite datorii certe și eligibile către AG San Invest [/message_box]

Valentin BĂLĂNESCU