Ne-am obișnuit cu intervențiile televizate de la Cotroceni ale președintelui. Ne-am obișnuit să nu fie crezut nici când are dreptate. Situația, din registrul „Așa-i trebuie!”, ilustrează de minune starea sufletească reală a poporului, unul sătul de demagogia, fățărnicia și abuzurile administrate de bocii, de băsiștii neresemnați cu eliminarea de pe firmament, urmată de gararea pe linia de așteptarea a unei promise întâlniri cu rigorile legii. Văzând că-i merge cât de cât, Băsescu nu se sfiește să amestece argumente solide cu aprecieri aiuritoare. Seamănă a jocuri otrăvite de cuvinte, isonul fiindu-i ținut, cu promptitudine, de „organili” consacrate de manipulare și intoxicare. S-a spus, de pildă, cum că, prin proaspetele modificări cu dedicație aduse Codului Penal, scapă de griji clientela și cei înregimentați în USL. Că de același regim ar ajunge să beneficieze cunoscuții bandiții arondați PDL, nu se pomenește. S-au emis și alte gogomănii, însă nimic nu întrece faza cu funcționarii publici. De unde până unde sunt funcționari publici președintele, parlamentarii și prestatorii de profesii liberale? Băsescu și „organili” s-or fi gândit la funcții publice, la serviciu public, ceea ce este altceva, dar au evitat cu talent să elimine confuziile. Ridicolul preluării și dezvoltării temei, la comandă, nu doare, nu generează rușine.
Manevrele de acest gen, lipsa durerilor și mai cu seamă imunitatea la rușine sunt valabile de sus până-n teritoriu, în acest sezon tulbure, indiferent de culoarea politică. În acest sens, o dovadă a fost scoasă recent pe piață de primăria nepereche de la Piatra Neamț. Molipsită parcă de aroganța fără limite a administrației Pinalti, Aurelia Simionică, viceprimar PSD, a găsit o soluție pentru colectarea boschetarilor din oraș și depunerea lor într-un adăpost specializat. Se va face prin implicarea asociațiilor de proprietari. Inutil să-i spui madamei că asociațiile nu i se subordonează. Inutil să-i desenezi schema de atribuții legale a aparatului propriu, plătit să gestioneze inclusiv drama boschetarilor. Mai rău, se face a nu observa că e vorba de aceleași asociații care, când se plâng la primărie – cu necazuri ce merg de la probleme curente la jaful cu reabilitarea termică a blocurilor – sunt trimise la plimbare. A luat-o gura pe dinainte? Posibil, dar îi pasă cuiva? E de mirare că nu ne pune să adunăm maidanezii, însă nu e timpul pierdut.
De fapt, în cazul ei e vorba de-o constanță în acțiune. Are sau n-are treabă, odată cu retragerea primarului într-un plan discret, Simionică își dă cu părerea despre absolut orice, mai puțin chestiunile grave, cele bine dosite, multe dintre ele penale, ale administrării a ce-a rămas dintr-o urbe cândva înfloritoare. Ea știe că trebuie să ia fața altora dând din gură. Îi merge de minune, visează la o carieră pe măsură.
Unii se vor grăbi să comenteze că legătura dintre Băsescu și Simionică e puțin forțată. Absolut deloc. La fel cum urmărim, indiferent de temă, zicerile președintele, ar trebui să luăm seama, poate cu mai multă atenție, la ce vorbe ne servește personajul din primărie. Că pietreanul nu ia seama, nu e absolut deloc o noutate, e deja o… tradiție în care-i bine rătăcit.
Viorel COSMA
