Clănțănit … ca la teatru

Aflăm de la o sursă palmată pe subt o față de masă la o instituție din aripa cejeului de la noi, că e vorba să se face un oarece concurs pă oarece foncții și că două distinse doamne, gospodine și la casa lor e vorba să se prezinte la cel egzamen. Până acuma nimic totul e onest, dar chestiunea se moșmondește un pic pen`că doamnele pomenite sunt oarecum prietene cu șefa instituției, bașca mai fac și schimb de rețete la zăcuști. Acuma nu putem să trecem cu vederea că distinsele candidate or primit cu câteva zile înainte, nu bibliografia egzamenului ci chiar subiecturile de concurs, ca nu cumva să se întâmple vreun neajuns și doamnele să rămâne cu marfa-n ploaie. Cumătru se întreabă dacă nu era mai cușher să se fi făcut vreun transfer ori o formă de colaborare pă persoană fizică cu contract, că nu se cade a se da egzemplu la juni că uite cum se poate lua un egzamen fără probleme și cu chiuituri. Zău, că nu-i fromos!

 Dacă v-ați cumpărat vreo șubă nouă ori o manta de firmă și le țineți de vreme bună, dar ați vrea să le etalați pe fizicele din dotare, noi vă sfătuim să mergeți la teatru. Au un frig oamenii ăștia în sală, de juri că-s parteneri de sânge cu fabrica de frigidere, bașca poți să-ți verifici calitatea intervenților dentare, că se clănțăne cu abnegație, de juri că ești înconjurat de sumă de mașini de cusut aflate în plin exervițiu foncțional. Un prieten de-al nostru o avut inspirația să-și ia cu el un pet mai mic cu niște licoare ce bătea lejer 60 de focuri, că nu putea să ia cu el încălzirea centrală, așa că o rezistat eroic până la final când actorii o tuns-o repede la cabine unde o țuică fiartă era în poziție de tragere. Acuma, nu destul că tre să stai pe scaunele alea de parcă ai avea ceva introdus prin băgare în părțile moi, dar dacă mai trebuie să și dârdâi, realizăm că teatrul are o deschidere către evenimentele extreme, drept pentru care recomandăm ca necesară prezența unui echipaj de doftori ori dacă nu, niște saint-bernarzi cu butuiașu pe post de jujău. Cât despre distinșii actori, ne gândim că o cură de repetiții la stabilimentul de gheață de la Bâlea lac le-ar prinde mănușă la piesele cu tușă de dramă, că sigur le dau lacrimile instantaneu dacă-și mușcă limba accidental în timpul unei reprize de clănțănit de premolari. Halal!

 Ceteam mai hăt, cum că dom derector de la Complexul de Muzee de la noi o fost refuzat de conselierii de la județ să mai fie pe foncție, pe motiv de vârstă. Asta ca să fie un motiv elegant și care să nu păteze canapeaua, că noi am aflat altele. Că domnia sa nu o fost de acord să cedeze cetatea premăriei lui dom Harpa (prietenii știu de ce), că că s-o băgat la o oarece gâlceavă cu niște moneduri perdute de niște creștini prin secolele mai mici (dovadă că și atunci se pierdeau bani la cărți), că o refuzat oarece experți la obiectele cazate la patrimoniu ale unui distins domn de la noi (nu ne băgăm). Acuma, noi am mai observat că dacă te pui de-a curmezișul drumului partidului, ori ești ocolit, ori se trece pe deasupra, ori ești dat în șant. Ei bine, la dom derector se pare că o fost ultima. Al dracu` partidu ăsta, dom`le!