Întâlnirea de lucru, găzduită de CJ Neamț pe 5 februarie a.c., având ca temă limitarea și salvarea contratimp a ce se mai poate din dezastrul lăsat în urmă la Teatrul Tineretului de așa-zisa finalizare a lucrărilor aferente proiectului „Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice și culturale Curtea Domnească din Municipiul Piatra Neamț – prin reabilitarea, dotarea și punerea în valoare a siturilor și clădirilor de patrimoniu: Muzeul de Etnografie, Muzeul de Artă, Teatrul Tineretului, Turnul Clopotniță, Ruinele beciului și ruinele zidului de incintă ale Curții Domnești și Muzeul aferent (cod SMIS 5868)”, a fost prezentată și la vremea ei, și luna trecută, odată cu înregistrarea unor mișcări, mai mult sau mai puțin serioase. Reaminteam în martie că se discutase și se stabiliseră, în principal, termene ferme legate de încălzire și climatizare, acustică, scaunele din rândul din spate de la loje, mobilierul pentru cabinele actorilor, ferestre, mirosul de la subsol produs canalizare, capacitatea redusă a noii console de la sonorizare, uluce și burlane, infiltrațiile de apă prin acoperiș, sistemul de închidere a ușilor de la stal și loje, draperii și creșterea consumului de gaz cu noua centrală termică. Sub presiunea vicepreședinților Dan Manoliu și Emilia Arcan, corpul expediționar format din reprezentanți de seamă ai proiectanților și constructorului acceptase termene care variau între 10 și 30 martie, unul singur fiind acceptat pentru 15 aprilie, în așteptarea ploilor care să verifice calitatea ultimelor intervenții la acoperiș și la hidroizolația acestuia.
Cum-necum, cârpelile și improvizațiile au fost puse în operă în ideea ca obiectivul cultural recepționat să se apropie de funcționalitatea celui predat spre reabilitare. Trecând peste verificarea la ploi intense, excepția majoră o reprezintă acustica sălii de spectacole. Pe 2 aprilie, parcă pentru a nu fi trecută în contul Zilei Păcălelilor, cei de la CJ au scris pe această temă celor de la SC ROMCONSTRUCT HOLDING GRUP SA, iar aceștia au răspuns câteva zile mai târziu. Punctul lor de vedere poate deveni o referință de studiu în enciclopedia neagră a proiectelor cu finanțare europeană, nu numai în județul Neamț.
De parcă toate discuțiile anterioare și ulterioare recepției dubioase din decembrie 2012 (a fost semnalată și detaliată în repetate rânduri) nu ar fi existat, de parcă angajamentul directorului Constantin Militaru ar fi fost croit pe măsura (i)responsabilității primăriei pietrene, antreprenorul general subliniază din deschiderea răspunsului că vorbim de presupusa obligativitate a executantului de a realiza „măsurătorile acustice”. Se recunoaște că în Memoriul de arhitectură e precizat că după executarea lucrărilor de pasmanterie, decorații cu pluș, catifea și tapet de mătase se vor face probe acustice ori de câte ori este nevoie. Dar, tot de acolo, se extrage o precizare, anume că „lucrările vor fi executate de către firme specializate, după executarea lucrărilor de renovare”. Mai departe, nu-ți vine a crede ce citești. Se amintește celor de la Consiliul județean că, printre cerințele minime de calificare, Autoritatea contr
actantă (municipiul Piatra Neamț, prin primarul Gheorghe Ștefan – n.a.) nu a solicitat demonstrarea asigurării de personal specializat pentru efectuarea acestor măsurători din partea ofertanților. Ar fi vorba de specialist/ expert atestat în acustică sau un membru al asociației profesionale în domeniu. După ce vezi ce scrie mai încolo, îți dă târcoale tentația de a-ți face cruce cu mâinile reunite ale colectivului Teatrului Tineretului: „în cuprinsul documentației de atribuire și/ sau al listelor de cantități de lucrări nu a existat vreo instrucțiune/articol de deviz cu privire la (…) un preț pentru efectuarea «măsurătorilor acustice».
Abilitatea formulărilor trădează munca depusă la redactare, numai că realitatea e puțin diferită din câteva motive:
- Se insistă pe măsurători acustice, când de fapt e vorba despre lucrări de acustică.
- Asigurarea de personal propriu specializat al ofertantului nu putea fi menționată expres în nicio documentație. Constituia o clauză exclusivă, o „dedicație”, ceea ce ar fi condus la contestații, dacă nu și la o corecție financiară pe partea de achiziții.
- Firmă specializată se putea lesne găsi, la fel cum cum ROMCONSTRUCT HOLDING GRUP a găsit atâtea și atâtea firme care au lucrat pe întregul șantier de la Curtea Domnească.
Deosebit de gravă este ascunderea după lista de cantități de lucrări. Și dacă ar fi fost o omisiune, aceasta se putea remedia. Nu conta că se plătea din proiect (dacă se găseau bani economisiți la alte capitole de lucrări) sau separat, din banii baneficiarului – important era să fie urmărite și îndeplinite obiectivele proiectului, nu lipsa a ceva dintr-un deviz. De acustica sălii depinde atingerea obiectivelor, fără obiective bifate unul câte unul nu se închide proiectul, iar fără închiderea proiectului primăria are și alte probleme decât așteptarea rambursărilor finale.
În continuare, cei de la firma controlată de celebrul Vasile Turcu dovedesc că liderul de proiect și Unitatea de Implementare a Proiectelor din primărie au lucrat parcă intenționat împotriva teatrului. Se amintește că, pe parcursul executării lucrărilor, a existat o Dispoziție de șantier emisă pe 22 octombrie 2012 (corect, anterior recepției la terminarea lucrărilor) de proiectantul general SC GENESIS SRL. A fost semnată „pentru însușire” atât de beneficiar (prin ing. Florin Bălușescu), cât și de dirigintele și șeful șantier. Din documente rezultă următoarele:
- „Prin prezenta se predă beneficiarului Studiul acustic al sălii de spectacol cu materialele efective puse în operă sau care mai trebuie puse în operă (scaune, draperii, tehnică de scenă)”.
- „Prin grija beneficiarului, după montarea în sala de spectacole a scaunelor, draperiilor (…) se vor face măsurători acustice”.
Dacă acest studiu acustic mai fusese invocat și cu alte ocazii, noutatea din scrisoarea primită de Consiliul județean pe 7 aprilie este năcitoare: la capitolul dedicat comentariilor și concluziilor scrie negru pe alb că „nu se impun tratamente acustice suplimentare”. Aproape imposibil de adăugat ceva.
Acoperirea cu hârtii e desăvârșită după recepția din 20 decembrie 2012. Firma de consultanță – SC EUROBUILDING IDEA SRL – emite, pe 24 ianuarie 2013, Certificatul ce urmează după recepție. Lucrările sunt considerate în deplină conformitate cu contractul, contractorul și-a îndeplinit obligațiile, „toate lucrările au fost finalizate și funcționează normal”. (Cât de normal a funcționat cel puțin Centrala de Tratare a Aerului nu mai trebuie amintit.) Drept pentru care, sub semnătura Florentinei Preduț, peședintele Consiliului de administrație, alt președinte (cel de județ) și echipa sa de colaboratori află că observațiile din minuta încheiată pe 5 februarie, cu privire la testul de acustică, nu sunt opozabile celor de la ROMCONSTRUCT. Insistența asta cu testele de acustică, în loc de lucrări, e parcă ruptă din conferințele de presă, unde indiferent ce întrebi, protagonistul răspunde ce vrea el.
Firește, unii își vor aduce aminte de verdictul dat, în decembrie anul trecut, de un reprezentatnt al Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, ca Organism Intermediar în proiect, doar s-a spus atunci limpede că partea de acustică revine ca execuție antreprenorului general. Nu e nicio greșeală, lor le revine. Ca execuție. Însă, chiar și cu un proiect prost, răspunderea realizării obiectivelor din proiect e la Gheorghe Ștefan și ai lui, eventual pe banii lor. A ridica din umeri și a da vina mereu pe proiect seamănă a trădare a intereselor comunității. Un proiect, dacă e prost sau incomplet, se poate revizui pe parcursul lucrărilor tocmai pentru că primează obiectivele. Asta, ca un exemplu, e valabil inclusiv pentru înlocuirea pavelelor de la Curtea Domnească, altă belea de proporții, ce trebuie repede rezolvată tot de Pinalti & Co.
Viorel COSMA
