La fel ca iarna grea, seceta sau inundațiile, alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai iau România pe nepregătite. Pe lângă alfabetizarea elementară și deprinderea utilizării calculatorului, deprinderea unui minim limbaj european și familiarizarea cu funcționarea Uniunii Europene ar fi trebuit să fie fie tratate, înca înainte de 1 ianuarie 2007, ca un al treilea palier de alfabetizare și educare. N-a fost cazul în România. Autoritățile s-au temut, organizațiile non-guvernamentale oneste au fost descurajate, politicienii nu au avut niciun interes, presa o duce greu la capitolul resurse. Astfel, s-au creat „condițiile” ca românul să voteze eurodeputați, pentru a treia oară, în necunoștință de cauză, terenul de campanie electorală părând gata pregătit – în principal spre rușinea partidelor – pentru dezbateri fără nicio legătură cu Uniunea Europeană. Ce este acela Parlament European și ce caută niște români acolo vom încerca să explicăm noi, dacă alții nu sunt interesați, în săptămânile următoare. Vom folosi informații din surse oficiale, dar și alte contribuții serioase. Vom arăta și ce treabă au eurodeputații cu chestiuni spinoase, precum politica energetică sau acizițiile publice, dar candidații uită să spună. (Viorel COSMA)
PUȚINĂ ISTORIE
La început, în 1952,a fost Adunarea Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Apoi, în 1958, și-a
schimbat numele în Adunare Parlamentară Europeană, pentru ca din 1962 să devină Parlament European. Primele alegeri directe pentru eurodeputați au avut loc în 1979.
Începând cu 1 decembrie, ziua intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, s-a pus capăt unor discuții interne care au culminat cu eșecul Tratatului Constituțional. Tratatul de la Lisabona sporește în mod considerabil competențele Parlamentului European la nivel legislativ, acesta având putere de decizie în aproape toate dosarele legislative. Procedura de codecizie, mai nou procedură legislativă ordinară a Parlamentului și Consiliului, este extinsă cu peste 40 de domenii. Noile domenii includ agricultura, energia, imigrarea, justiția și afacerile interne, sănătatea și fondurile structurale.
Conform tratatului, Parlamentul are ultimul cuvânt asupra bugetului UE și trebuie să-și dea avizul conform asupra acordurilor internaționale negociate de Uniune, în domenii precum comerțul internațional.
Deciziile luate în Parlament influențează într-un mod semnificativ viața cetățenilor europeni. În toate activitățile sale, protejează drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni, înscrise în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ce este inclusă în Tratatul de la Lisabona.
Deputații europeni au un nou rol în relațiile dintre Uniunea Europeană și instituțiile sale. Noul tratat introduce o legătură directă între rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European și alegerea candidaților pentru președinția Comisiei Europene. Parlamentul va trebui să aprobe colegiul Comisiei Europene și Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate.
Nu în ultimul rând, Tratatul de la Lisabona oferă Parlamentului un rol consolidat în procedura de revizuire a tratatului.
FUNCȚIONARE
Parlamentul își organizează activitatea în mod independent și își adoptă regulamentul de procedură cu majoritatea voturilor membrilor săi. Cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel, Parlamentul hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate. Acesta decide ordinea de zi pentru perioadele sale de sesiune, care sunt consacrate în principal adoptării rapoartelor pregătite de comisiile sale, întrebărilor adresate Comisiei și Consiliului, dezbaterilor punctuale și urgente, precum și declarațiilor Președinției. Reuniunile comisiilor și sesiunile plenare sunt publice și transmise pe internet.
În cadrul Consiliului European de la Edinburgh, din 11 și 12 decembrie 1992, guvernele statelor membre au ajuns la o înțelegere privind sediile instituțiilor, prin care se stabilea ca:
- Parlamentul să aibă sediul la Strasbourg, unde se organizează cele 12 perioade de sesiune lunare, inclusiv sesiunea bugetară;
- perioadele de sesiune suplimentare să se țină la Bruxelles;
- comisiile parlamentare să se reunească la Bruxelles;
- Secretariatul Parlamentului și departamentele-suport ale acestuia să aibă sediul la Luxemburg.
ORGANIZARE
Organele politice ale Parlamentului cuprind Biroul (Președintele și cei 14 vicepreședinți), Conferința președinților (Președintele și președinții grupurilor politice), cei cinci chestori, care sunt responsabili de chestiunile administrative și financiare ale deputaților, Conferința președinților de comisie, precum și Conferința președinților de delegație. Durata mandatului Președintelui, vicepreședinților și chestorilor este de doi ani și jumătate.
Deputații sunt organizați în 20 de comisii, 2 subcomisii și 39 de delegații (delegații interparlamentare și delegații la comisii parlamentare mixte, comisii parlamentare de cooperareși adunări parlamentare multilaterale). Parlamentul trimite o delegație și la Adunarea Paritară înființată în baza acordului dintre statele din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și UE. Deasemenea, poate constitui comisii speciale. Începând cu iulie 2009, fiecare comisie sau delegație își alege propriul Birou, care constă într-un președinte și trei vicepreședinți.
Secretariatul Parlamentului European cuprinde 12 direcții-generale și Serviciul juridic. El are misiunea de a coordona activitatea legislativă și de a organizasesiunile plenare și reuniunile. De asemenea, acordă asistență tehnică și juridică, precum și expertiză organelor parlamentare și deputaților pentru a-i sprijini în exercitarea mandatelor lor. Secretariatul pune la dispoziție servicii de interpretare și traducere pentru toate reuniunile și documentele oficiale.
Deputații nu sunt organizați în delegații naționale, ci, în funcție de afinitățile politice, în grupuri transnaționale. În temeiul Regulamentului de procedură, un grup politic trebuie să cuprindă deputați aleși din cel puțin un sfert dintre statele membre și să constea din cel puțin 25 de deputați.
Anumite grupuri politice corespund partidelor politice supranaționale care activează la nivelul UE. Acestea includ Partidul Popular European, Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților, Verzii/ Alianța Liberă Europeană, precum și Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa. Aceste partide supranaționale cooperează strâns cu grupurile politice corespunzătoare din cadrul Parlamentului European. Grpurile politice sunt următoarele:
- PPE: Grupul Partidului Popular European,
- S&D: Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților,
- ALDE: Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa,
- Verts/ALE: Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană.
- ECR: Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni,
- EFD: Grupul Europa Libertății și Democrației,
- GUE/NGL: Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică,
- NI: deputați neafiliați
COMPONENȚĂ
Parlamentul European are în prezent 766 de membri, locurile fiind alocate în felul următor: Germania – 99; Franța – 74, Italia și Regatul Unit – câte 73, Spania – 54, Polonia – 51, România – 33, Țările de Jos – 26, Belgia, Grecia, Ungaria, Portugalia și Republica Cehă – câte 22, Suedia – 20, Austria – 19, Bulgaria – 18, Finlanda, Danemarca și Slovacia – câte 13, Irlanda, Lituania și Croația – câte 12, Letonia – 9, Slovenia – 8, Cipru, Estonia, Luxemburg și Malta – câte 6.
În decursul legislaturii care se încheie, numărul eurodeputaților aleși a fost adus la 754, din iulie 2013 alăturându-li-se 12 membri reprezentând Croația, al 28-lea stat membru al UE.
În urma unei propuneri a Parlamentului, prezentate într-o rezoluție din 13 martie 2013, Consiliul a adoptat o decizie privind distribuția locurilor după alegerile din 2014. 12 state membre vor pierde câte un loc (Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Irlanda, Grecia, Letonia, Lituania, Ungaria, Austria, Portugalia, România și Croația), iar Germania va reveni la numărul maxim de locuri permis prin tratat (96). Distribuția locurilor va fi revizuită din nou cu suficient timp înaintea alegerilor programate pentru 2019. În mai, vor fi aleși 751 de eurodeputați, din care 32 din România.
