Abia incheiata criza datoriilor suverane si a Zonei Euro, Uniunea se indreapta galopant spre o noua criza, de aceasta data functionala, nu structurala ca precedentele. Vine asadar o criza pur politica, una care se anunta insa a marilor orgolii ale guvernelor nationale: nervoasa, energica si scurta ca o furtuna de vara, cu descarcari de tensiuni vechi, acumulate in “cincinalul crizei economice” (legislatura 2009-2014), urmand a se consuma, cel mai probabil, pe o durata de aproximativ o luna. Si in acelasi timp simbolica, as adauga imediat. De modul in care se va finaliza desemnarea candidatului pentru Presedintia Comisiei in cadrul Consiliului European (candidat care va fi investit ulterior, prin votul majoritatii, in noul Parlament European) va depinde, implicit, tipul de functionare politica si “caracterul” Uniunii noastre in urmatorii cinci ani.
