Săptămâna trecută, într-o după prânz, ”inginerul” Budigău, cunoscut pentru priceperea lui de a inventa farse și de ”a face mișto” de toată lumea, a fost găsit pe un drum care leagă o cârciumă cu mese la șosea de domiciliul său, o hardughie betonată cu lei la poartă. Am pus ghilimele la calitatea lui universitară fiindcă ea absentează din documente și din pregătirea reală a lui Budigău. El abia dacă a isprăvit un liceu industrial din Urlați, dar încropirea unei echipe de constructori care lucrează, de la revoluție încoace, pe unde poate și ce poate, i-a conferit o derogare de studii iar apelativul a devenit, prin învechire, funcțional și aproape legitim. Domnul inginer Budigău, văr cu Birbirel, achizitor financiar al primăriei, are calitatea netulbură de îndoieli de a-i crede pe toți ceilalți proști. Proștii din echipa lui, mereu alții, fiindcă puțini rezistă multă vreme cu inginerul, nu pentru că le zice astfel, ci pentru că uită să-i plătească, l-au aflat pe inginer sforâind în mașina personală, un Ford luat la mâna a doua, pe care muncitorii i-l spală în fiecare dimineață, găsindu-l plin de noroi, de parcă Budigău ar umbla noaptea pe câmp după bufnițe. Unul mai curajos l-a tras de nas, ceea ce a produs o întrerupere de vocalize prin nasul erectil, dar nu trezirea posesorului. Atunci a început hazul. Unul, neplătit de trei luni, căruia Budigău i-a turnat cândva magiunul rămas într-un borcan, în cizme, spre deliciul echipei care s-a prăpădit de râs, a zis să-i lege o sfoară de prestigiosul lui nas, prevăzut și cu o încârligătură anatomică, și s-o petreacă apoi pe după mânerul ușii. Trezindu-se, Budigău va deschide portiera, spre a se ușura după cât a turnat în el, iar nasul, cu proprietar cu tot, va avea de suferit. Nu, a zis altul, Citește mai mult
Source: http://ampress.ro/editoriale/satul-care-rade-de-prosti/
