Inconfundabila fatalitate românească merita demult să fie protejată ca o marcă internațională. Greu de imaginat că s-ar fi găsit cineva să facă opoziție. Pe linie de francofonie, un slogan gonflat precum „Liberté, Égalité, Fraternité, Fatalité” nu are a-l gâdila neplăcut la minte nici pe unul de calibrul lui Cristian Preda. Pemepist devotat, udrist și băsist jenant de violent, fost secretar de Stat constructiv pe chestiuni de francofonie în vremuri de entuziasm național proeuropean, Preda e unul și același cu fostul salariat al administrației prezidențiale Constantinescu. Spre distracția amarnică a cui știa ce-i poate mintea, avea sarcini de politică internă. Ca și alții din echipa ce-a îngropat speranța schimbării după 1996, nu scapă de conflictul cu aprofundarea latinescului „fatalitas”.
Din acest ansamblu nefericit de împrejurări (ca fatalitate, de bună seamă!) ne cotropește complexul de suferințe. Suprapunerea anilor și cronologiilor, cu toate acele mandate politice legate ostentativ de vânzarea României pe altarul închipuitelor interese europene și nord-atlantice, ar trebui să îndemne la redescoperirea unei fărâme de minte. Nu e cazul. De la fostul premier Adrian Năstase devale, incluzând neasemuita-i aroganță, oricine și-a permis prea multe invocând România. Zic unii că Bombonautul stă la pârnaie pe comandă politică. Să fim serioși, condamnarea fluturată poporului e o gingășie prin raportare la culpele gestionate fără limite de Năstase, cu tot cu aroganta lui soție. Îi mai pasă cuiva? La zi, bomba euro-românească centrată pe cumplita afacere cu EADS este estompată de apucăturile anti-rusești ale președintelui Băsescu. EADS pute de nu se poate. Sistemul Integrat pentru Securizarea Frontierei de Stat, contractat cu EADS Deutschland GmbH la vremea când premierul Adrian Năstase patrona lichidarea strategică a României, a început a pocni din toate cusăturile. Circuitul șpăgilor este adevărata belea a acceptării noastre în Schengen. Era o problemă de timp scurt spre mediu până să intre pe rol de mărturisiri trupa noastră de șpăgari. Din ce s-a cules dintr-o afacere ce se apropie de un miliard de euro, afacere limpezită ca niciodată de presa națională, ar trebui să cadă capete guvernamentale pe bandă rulantă. Speranța reglării finale de conturi vine de afară. Dacă tace fosta European Aeronautic Defence and Space Company (EADS), regăsită în Airbus, nu tac deștepții ăștia de la Wikileaks. Dintr-o corespondență interceptată în 2011 rezulta că președintele Băsescu dădea în gât conspirația cu EADS, vorbind de corupție, contract excesiv și de prisos. Suntem în 2014. Bandiții sunt liberi, restul se cheamă vorbe pentru români. Băsescu a uitat subiectul. Răzbunarea a avut răbdare. Cică un șir de miniștri cu prim-miniștri în frunte caută circuitul șpăgilor în contul Schengen, dar nu recunosc nimic.
Viorel COSMA
