■ interviu cu Ion Strătilă, președintele Consiliului de administrație al RIFIL
Ion Strătilă aparține galeriei de seniori înțelepți ai județului Neamț și această evidență e greu de pus la îndoială. După 1996, anul înrolării în PL’93, a marcat politica liberală într-un mod ce l-a transformat într-o veritabilă referință. Pe măsură ce trec anii de când s-a retras din prima linie a politicii, este parcă mai dorit, în special în aceste vremuri de cumpănă, de derută pentru liberalism. La aproape 73 de ani nu abdică de la credința în tineri, cândva spiritul calului alb mânat de Horia Rusu și Dinu Patriciu.
– Suntem martorii unei situații fără precedent. Liberali de-un fel și de-altul, din Neamț sau de la București, vă invocă, vă doresc, vă caută, vă cer sfatul, țin la părerea dvs. Cei din presă poate nu ne mirăm. Dar, pentru publicul larg, cum ați reușit?
Am o motivare, nu o justificare. Este legată de faptul că în ultimii 6-7 ani am asistat la o cădere accentuată a liberalismului din zona noastră. S-a datorat și unor factori care au favorizat această chestiune, cum a fost de exemplu trădarea lui Stolojan și a celor din jurul lui, care a creat o degringoladă în PNL. În același timp, PNL – în județul Neamț, că de aici vorbim, dar eu aș îndrăzni să spun că și la nivel de țară – a avut mai multe sincope în activitate, legate de dominația PDL, care nu era condus de Emil Boc, ci de domnul Băsescu. Obișnuința lui de a distruge tot ce ar putea să influențeze într-un fel activitatea partidului pe care îl crease el și care era foarte ascultător a condus la apariția unor foarte firave opoziții, ca să zic așa, în județ, atât în consiliul județean, cât și în consiliile locale. Și la Piatra Neamț, și la Roman, dincolo de o slabă reprezentare, nu s-au făcut micile intervenții pe care ar fi putut să le aibă consilierii. Chiar dacă vota unul singur împotrivă, dar justificat, trebuia lucrul ăsta să se vadă undeva. Din păcate nu s-a văzut. Pentru marea majoritate, de la județ până la comune, a venit această amăgire, cu banii pentru diverse lucrări. Au rezolvat ceva pentru comunitate, dar au rezolvat ceva pentru niște persoane. Liberalii corecți știu că eu nu m-am bătut pentru persoane. Le mulțumesc pentru aprecieri.
– Vorbim de o degenerare a politicii locale?
Exact. Politica a degenerat. Atunci, inclusiv oamenii noștri din PNL au crezut că cel mai bine e să te faci frate cu dracul până treci puntea.
– Iar acum, ajunși la anaghie, întrebarea despre ce liberali autentici mai avem e cu destinatar cunoscut. Asta e vizibil. Dar…
Liberalii s-au autodistrus în Neamț.
– Mai revin vreodată pe firmamentul județean?
Eu cred – spun lucruri mari și luați-o ca pe o chestiune zisă de unul care nu mai este în inima politicii – că pot reveni, dar cu foarte mare greutate și cu o analiză atentă a ceea ce oferă mediul intelectual din județ și oamenii de bună credință, care se găsesc inclusiv în mediul rural. Ei ar putea, din considerente nu personale, ci pentru comunitatea în care trăiesc, să se bage în politică. Pot interveni activ, după părerea mea, nu numai declarativ, nu numai pornind de la principiile liberalismului. Pornind de la necesitățile care înseamnă dezvoltare economică prin forțe proprii, asanare a tâmpeniilor (nu greșelilor, ci tâmpeniilor!) care se fac în politica locală și, în general, în politica națională. Vedeți, mass-media de la ora actuală, care sunt supradimensionate, din păcate – sunt și excepții aici – iau în considerare problemele de can-can, de bârfă. Oamenii, dacă vin acasă obosiți, preferă să se uite la o emisiune distractivă.
– Eu văd un pic altfel un aspect. Nu e mare diferență între emisiunile lui Cătălin Măruță, care aduce tatuați cu belciuge în nas sau pe Regele țiganilor întors de la SEUL, și unele dezbateri pretins politice.
Politicienii și-au făcut un renume foarte rău în țară. Au fost ajutați de multe oportunități în acest sens. Oamenii preferă să se uite la altceva, să-și descrețească frunțile, să nu se mai gândească la alte griji. E foarte greu să lămurești pe cineva să intre în politică, după ce vezi că, în ultimii 10 ani cel puțin, ceea ce s-a făcut în materie de respectare a unor uzanțe, a unor obiective foarte clare legate de fiecare partid, de aparteneța lor la chestiuni definite sub raport politic cu ceilalți, se transformă în subiect bulevardier. Nu pot să creeze decât indiferențe, ca să nu zic scârbă în rândul populației, încât să nu mai fie interesată de politică. Oameni care ar fi putut sau ar fi vrut să facă ceva s-au dat deoparte. Nu-i cazul meu, n-aș vrea să-mi găsesc eu scuze. Eu am alte motive.
– Haideți să lămurim odată, cap-coadă, motivele retragerii din prima linie a politicii liberale.
Istoria e un pic mai veche. Eu am fost vicepreședinte la PNL când era domnul Ștefan președinte. După alianța cu PD, s-au făcut niște comitete de-astea mixte la nivel național și județean. Domnul Ștefan era sus, pe țară. Eu începusem să observ implicarea tot mai adâncă a Partidului Democrat în influențarea PNL. L-am rugat ca acolo, la ședințele mari, să fie tare și să ne susțină pozițiile. Eu nu vorbesc de împărțiri de ciosvârte, eu vorbesc de probleme politice care au ca teren țara și județele. A zis da, a zis că așa este, că am dreptate. A trecut o perioadă până s-a acutizat treaba asta – o vedeam din ieșirile domnului Băsescu, din cum eram tratați ca un fel de paria în județ. M-am dus la domnul Ștefan cu o cerere de demisie, din funcția de vicepreședinte, nu din partid. Ce-am scris acolo e altceva, nu-i ce i-am spus domnului Ștefan. Cred c-am făcut o greșeală. I-am spus că nu pot să stau într-un partid care începuse să fie condus de domnul Traian Băsescu și să mai fiu și în conducere. La discuție, domnul Ștefan avea să-mi spună că am avut dreptate. E o consolare palidă. Se întâmpla înainte de trădarea lui Stolojan și apariția PLD.
– Pe urmă n-ați fost tentat să reveniți?
Nu, pentru că începuse faza pe șmecherii. În momentul în care s-a schimbat structura un pic, s-a văzut că se trăiește foarte bine din anumite poziții, în bună înțelegere cu PDL. Unii au migrat direct dincolo, alții au rămas să ocupe locurile oamenilor de calitate înlăturați sau blocați. Așa ceva nu intră în filosofia mea de viață. Eram și foarte ocupat. La RIFIL am făcut un volum foarte mare de investiții, în alte fabrici, nu numai pe platforma de la Săvinești. Este constituit un grup care are de lucru. Am răspuns la acțiuni ale partidului. Nu m-am dus să ridic osanale. Dimpotrivă, eu spun exact ceea ce gândesc. Noi suntem disponibili să primim oricând aici, la RIFIL, pe oricare dintre președinții de partid, dar nu să strigăm lozinci.
– Totuși, nu vă rod oarece nostalgii locale?
Am mai spus, viitorul liberalismului nu-l văd decât ținând cont de momentul 2003-2004. Tinerii care chiar voiau să facă ceva, care pricepeau ce vor să facă, trebuie înlocuiți de tineri care vor să facă ceva de natură liberală. Dacă se va face într-un partid național liberal, e foarte important ca ei să știe pe cine aleg în conducerea partidului. Din păcate, o parte din tinerii din 2003-2004 au migrat la PDL, alții au fost obligați să plece de tot.
– Asta e valabil și la scară națională.
Cred că, din cauza îndepărtării oamenilor, prin aceste atitudini ale politicienilor – când zic politicieni mă refer la toate structurile de politică și la toate partidele – care nu au văzut decât niște interese meschine, s-a ajuns la o situație absolut incredibilă. Nu știu cum sunt parlamentele din celelate țări dezvoltate și cu experiență democratică avansată, dar nu mai avem calitate. Eu mă mai uit la televizor la dezbateri politice. Dincolo de cei buni de gură și de bârfitori, nu vezi decât câțiva care pot să disece o problemă pusă în discuție.
– Iar maniera de a face politică locală, apropo de degenerare, nu e marcată de talentul la învârteli, la combinații pentru o localitate, pentru clientelă? În trecut, din clientelă, parcă mai promovau și oameni care să priceapă ceva.
Păi e consecința a ce spuneam mai devreme. Eu zic că este absolut de neînțeles, de domeniul absurdului ce s-a întâmplat de la ultimele alegeri locale care au fost până în prezent. Eu mai știu multe de la PNL, când era în combinație cu PSD. Nu s-a umblat, nu s-a luptat decât pentru găsit posturi în administrație, pe cine să pună, cum să pună. Las la o parte bârfele auzite, cât costa un post. Fapt este că în pozițiile câștigate de PNL au apărut niște persoane care nu spuneau nimic în favoarea noului. Trebuie să fie cineva care să te cucerească de la început ca să poți să crezi în el. Nu s-a întâmplat. Eu mă uit la prefecții care au fost pe-aici, la conducători de instituții. Am ajuns ca în perioada lui Emil Constantinescu, pentru care am un respect cu totul aparte, cu găsirea cadrelor aproape pe stradă. Era luat și întrebat dacă nu vrea să fie specialistul nostru. Atunci a fost o greșeală de strategie și de punere în practică a unor principii sănătoase. Dincoace, principiile nu mai sunt sănătoase. Auzisem acum doi ani că, pentru un post la nu știu ce instituție județeană, era o „taxă” – dai atâta și te punem acolo -, indiferent dacă ăla știa sau nu ceva din domeniul respectiv. Vorbesc de USL în ansamblu. A continuat până la ieșirea PNL de la guvernare. Decizia asta a creat o mai mare degringoladă. Unii se obișnuiseră cu munca aia călduță pe care o aveau. Credeau că au și putere, dar putere avea de regulă cel care-i numea acolo. Ruptura a prins PNL fără o structură solidă în județ. Eu nu mai știu câte organizații active sunt la ora actuală.
– PNL nu poartă un blestem nerecunoscut, acela de a se duce mereu spre alianțe, spre coaliții?
Ba da, este o chestie care nu poate duce decât la slăbirea calității de penelist. Mi se pare că era singura doctrină mai bine conturată în toată nebunia asta din România. Cât de cât era un program făcut. El se baza pe istoria partidului. În general era respectat, dar au pierdut prin greșelile făcute de la nivel central. Eu zic că au fost niște greșeli majore făcute de domnul Crin Antonescu și echipa sa, atunci când au fost numiți diverși miniștri, nu atât legat de competența lor, cât legat, hai să zic elegant, de situația neclară pe care o aveau unii în raport cu Justiția și așa mai departe.
– În Neamț?
În Neamț nu prea mai au oameni. În momentul în care oameni de calitate, care veneau din 2003-2004, cei care au întărit foarte mult PNL aici, dar care au migrat în majoritate la PDL, n-au mai rămas oameni pe care să te bazezi. Iar alții, care puteau să aibă opinii, nu mai aveau loc pentru că supărau aliații din toate partidele, nu numai din USL. Erau și aliații neoficiali care dețineau niște atuuri. (va urma)
Interviu realizat de Viorel COSMA
