Interviu cu Ion Strătilă, președintele Consiliului de administrație al RIFIL
Ion Strătilă aparține galeriei de seniori înțelepți ai județului Neamț și această evidență e greu de pus la îndoială. După 1996, anul înrloării în PL’93, a marcat politica liberală într-un mod ce l-a transformat într-o veritabilă referință. Pe măsură ce trec anii de când s-a retras din prima linie a politicii, este parcă mai dorit, în special în aceste vremuri de cumpănă, de derută pentru liberalism. La aproape 73 de ani nu abdică de la credința în tineri, cândva spiritul calului alb mânat de Horia Rusu și Dinu Patriciu.
În prima parte a vorbit, printre altele, despre degenerarea politicii locale, cum s-au autodistrus liberalii în Neamț și adevăratele motive ale retragerii sale din prima linie a politicii.
– Credeți în PNL+PDL, marele partid liberal dus la Partidul Popular European?
Cred că a fost o chestiune pragmatică. Este cel mai mare grup parlamentar în PE și s-a ales această cale considerând că sunt cu puterea și fac ceva pentru țară, nu pentru ei… Să nu uităm că PNL era considerat inițial de stânga.
– Nu e mai bine poziționat Călin Popescu Tăriceanu?
Popescu Tăriceanu reprezintă o chestiune plină de ciudățenii. Îl cunosc foarte bine și, în general, am o părere bună despre el. Nu pot să uit că, atunci când Stolojan a avut „accesul de boală” care l-a făcut să cedeze în 2004, Dinu Patriciu – Dumnezeu să-l ierte! -, care era un pion important în conducerea partidului – i-a spus „Căline, candidează tu!”. N-a vrut, i-a fost teamă. Poate îl înțeleg, nu știa ce susținere poate să aibă. A fost în schimb un prim-ministru mare, dincolo de unele geșeli pe care le-a făcut, cum a fost umflarea birocrației în România.
– L-am criticat toți. El, liberalul, crea locuri de muncă în administrație. Era o nebunie.
Locuri de muncă trebuie să creezi pentru cei care produc. Acum pot povesti. M-am dus la Dinu Patriciu și i-am spus să facă ceva să lămurească chestiunea asta cu birocrația. Să-i spună lui Tăriceanu că nu este în regulă ce face, că partidul va fi ignorat de către societate. Domnul Patriciu mi-a dat dreptate. I-am mai spus și câteva chestiuni legate de economie. Adică, eu nu m-am dus să cer nimic pentru mine. A fost o discuție colegială. Din păcate, lucrul ăsta cu birocrația a continuat sub auspicii mai ample când a venit PDL la putere, iar cu PSD a atins un vârf. Mi se pare de domeniul absurdului.
Am spus-o de mai multe ori: îmi aduc aminte, de când eram consilier județean și domnul Onisei președinte, că ne înfrățisem cu nu știu ce regiune din Franța. Spunea că prefectura de acolo, probabil altfel organizată decât la noi, avea 2.000 de salariați. Când am auzit, am căzut sub masă. Poate ei își permit, poate au alte atribuții. La noi se inventează atribuții.
Revenind la Popescu Tăriceanu, a avut marele merit ca prim-ministru că a știut să țină sus stindardul în lupta cu Băsescu. E un merit al lui că n-a cedat la presiuni.
– Cinstit vorbind, pe lângă faza cu birocrația, Călin Popescu Tăriceanu a făcut și alte greșeli.
După mine, una dintre slăbiciunile pe care le-a avut, cât a fost prim-ministru, a fost că n-a știut, ca președinte de partid, să țină parlamentarii în mână, în sensul bun al cuvântului. Îmi aduc aminte de legea aceea cu dublarea salariilor în învățământ. Nu contest utilitatea, dar faptul că s-a făcut într-o situație economică grea și că parlamentarii liberali au votat „pentru” a fost o greșeală foarte mare. Pe urmă a îndreptat-o printr-o ordonanță de guvern, dar chestia asta, pentru mine și alții care judecă așa cum judec eu, a fost o decepție. În mod normal, trebuia să impună ca legea să nu fie votată sau să-i lase pe ceilalți s-o voteze. Băsescu a aprobat legea și Tăriceanu a fost pus într-o situație neplăcută.
După aceea, eu am participat la congresul când a fost ales Crin Antonescu președinte. Am avut senzația că Tăriceanu nu vrea să fie președinte. A fost supărat și a rămas supărat toată perioada cu Antonescu președinte, dar am apreciat luările sale de poziție în foarte multe situații în probleme care țineau de apartenența la PNL. S-a comportat bine până într-un moment, când nu știu ce s-a întâmplat și au început să fie fricțiuni între el și Crin Antonescu. Crin a greșit impardonabil în relația cu el, pentru că trebuia să-l țină aproape. Făcea parte dintre oamenii cu prestanță ai partidului. Dacă stăteau aproape și se sfătuiau, puteau să facă lucrurile să meargă, probând că sunt oameni interesați de bunul mers al țării. Din păcate, domnul Tăriceanu a fost influențat, după părerea mea, de gestul făcut de Andrei Chiliman cu Inițiativa România Liberală. A fost o frondă legată de faptul că nu era înțeles, că nu era ascultat. Nu știu ce s-a-ntâmplat între el și Crin. Gestul făcut de domnul Chiliman nu i-a stat bine. Era un om de notorietate, stătea pe un post foarte bun ca primar al celui mai bogat sector din București, era ginerele profesorului Neagu Djuvara, avea tot ce trebuia. Pe urmă, domnul Tăriceanu a ales calea pe care-a ales-o, cu partidul și candidatura la președinție.
– Nici lui nu-i stă bine?
Să fie clar, eu nu contest faptul că domnul Tăriceanu candidează la președinție. Aș fi preferat să candideze în numele PNL. Nu va avea foarte mulți susținători pentru că s-a decis târziu. Dacă făcea partidul acum doi ani de zile, putea să aibă șanse mari. El are o structură de simpatizanți în toată România, dar din păcate fac parte din noua generație de liberali care învață și ce-i rău de la ceilalți. Sunt buni la vot, dar scad personalitatea
– Viitorul PNL, cu sau fără PDL?
Vreau să mă refer la momentul de față și ce va fi până la alegerea președintelui. Dacă domnul Iohannis nu iese președinte, eu nu cred că unirea cu PDL va mai rezista. În proporție de 90%, am convingerea că nu va rezista. Domnul Blaga va fi ușuit afară, că are suficiente bube pe cap și este în evidența celor știu ce să facă să-l dea afară. PDL se va uni cu PMP și vor face un partid care va fi condus de Traian Băsescu. Dincolo de multele defecte pe care le are, are și niște calități indubitabile. Atunci, PNL va avea o mare problemă cu oamenii, cu cadrele, cu organizațiile. PDL și acuma este preponderent în ce privește organizațiile și acțiunile. Ei sunt organizați mai bine la nivel național. Noi avem acum problema asta cu domnul Iohannis, la nivel central lumea este preocupată de problemă, dar la nivel local încă se caută soluții pentru a face o acțiune comună cu PDL. De ce? Pentru că este partea cu PSD care are influență în administrație. Eu nu știu câți primari au migrat în Neamț, dar știu situația de la Buzău, cu președintele Consiliului județean pe care-l cunosc de când era prefect. Era liberal-liberal – acum domnul Cristinel Bîgiu a trecut la PSD cu vreo 40 de primari după el. Este o dislocare de proporții. Mă tem, de fapt sunt sigur că în această degringoladă în care ne găsim singura soluție este reconstrucția PNL, iar reconstrucția nu poate începe decât după alegerile prezidențiale. Un rol important, cred eu, îi poate reveni domnului Tăriceanu.
– Ați spus că liberalii s-au autodistrus în Neamț, dar că pot reveni cu foarte mare greutate…
…Viitorul liberalismului în județul nostru, am mai spus, nu-l văd decât ținând cont de momentul 2003-2004. Tinerii care chiar voiau să facă ceva, care pricepeau ce vor să facă, trebuie înlocuiți de tineri care vor să facă ceva de natură liberală. Dacă se va face într-un partid național liberal e foarte important ca ei să știe pe cine aleg în conducerea partidului. Din păcate, o parte din tinerii din 2003-2004 au migrat la PDL, alții au fost obligați să plece de tot. Au fost și alte cazuri, de exemplu Viorel Chirilă. Înainte de alegerile locale, Crin Antonescu i-a ridicat mâna și a zis „E viitorul primar al Pietrei!”. După aceea l-au pus candidat pe domnul Drăgușanu, care e un băiat OK, cât îl cunosc eu, dar cum să mai rămână domnul Chirilă în situația aia în PNL când a fost făcut de râs? Domnul Chirilă chiar era bun. Nu e foarte tânăr, dar e unul de la care, la calibrul lui, poate începe o revitalizare. Dacă-și aleg oameni din toate mediile, pot reconstrui PNL.
– Mugur Cozmanciuc ce spune? Îl ajutați?
Eu i-am spus actualului președinte interimar de la Neamț – ne-am văzut și mi-a cerut sfatul – că, dacă m-aș fi alăturat biroului politic de acum, era un gest cel puțin neînțelept. Cei care mai cred în PNL puteau zice că, uite, se întorc „rinocerii”. Eu pot 
sprijini cu experiența mea, cu curajul pe care-l am de a discuta cu diverse personalități. Eu nu am nimic de pierdut, la vârsta mea nu se pune problema. Eu pot să influențez, eu aș putea lămuri chiar și tinerii. Nu pot să uit ce am făcut în 1996, în județ, cu PL ’93 și Alianța Națională Liberală. Dacă realizam pragul electoral pe țară, eu eram senator și domnul Marinel Burduja deputat. Toată campania am făcut-o cu tineri, cu elevi de liceu majori și studenți entuziaști. Ei credeau că trebuie să schimbăm ceva în țară și schimbările trebuie făcute cât mai des.
„Vreau să vă spun o întâmplare cu domnul Tăriceanu, dacă pot s-o deconspir. Când a venit în județ la întâlnirea cu membrii PLR, am avut plăcerea să aflu că a întrebat de mine, după care am schimbat câteva vorbe cu dumnealui la telefon, cu respectul pe care necondiționat i-l port. Vreau să spun că nu mi-a cerut să intru în partidul lui. A spus că vrea să stea de vorbă cu mine și i-am promis că la o primă deplasare la București merg să discutăm inclusiv probleme politice, dar în niciun caz eu nu vreau să mai intru în politica mare.”
Interviu realizat de Viorel COSMA
