Comisarul-șef Radu Berejan – „stăpânul” amprentelor

Are acces la cele mai „negre” secrete din trecutul oricărei persoane născute în județul Neamț. Și nu doar la „întâmplările” penale care pot întuneca viața unui om, ci și la amprentele personale, pentru că impresiunile fiecăruia din cele 10 degete de la mâini ajunge la Serviciul cazier judiciar, pe care comisarul-șef Radu Berejan îl conduce de 6 ani încoace. Din afară și chiar dinăuntru, dacă luăm în calcul deviațiile unor lideri de sindicat convinși că în birourile poliției se stă degeaba, nu pare mare lucru să stochezi niște date. Dar, de fapt, „activitatea serviciului de cazier judiciar este imaginea fiecărui inspectorat de poliție din țara asta”, crede comisarul șef Radu Berejan.

Povestea ofițerului de azi ține de întâlnirea cu oamenii potriviți la momentul potrivit și de rațiunea cu care se întâmplă lucrurile în destinul multor oameni. Revoluția l-a prins muncitor la o întreprindere de panouri electropneumatice din Bacău, orașul natal, fabrică la care „eșuase” pentru că nu era membru de partid, o condiție absolut necesară pentru a putea deveni milițian înainte de 1989. În 1990, s-a înscris și la Politehnică, să se facă inginer, și la Academia de poliție. Primele rezultate s-au dat la Politehnică, unde a fost admis, așa că-și luase gândul de la poliție. Și atunci mâna destinului s-a numit colonelul Patrichi, un ofițer de la Serviciul resurse umane Bacău, care l-a „atenționat” că va trebui să plătească toate cheltuielile pe care le presupuneau examenele, dacă nu se prezintă la restul probelor. Vestea l-a impulsionat destul ca să meargă mai departe și să fie admis la academie. Față de armata serioasă care se făcea înainte de 1989, facultatea a fost lejeră. Pe partea fizică. Pe partea teoretică, era de învățat mult și repede și existau, evident, profesori extrem de exigenți. Unul dintre ei era profesorul de drept administrativ, care obișnuia să pice 90% din clasă și singura explicație pe care o găseau studenții pentru atâta înverșunare era că a avut un septembrie negru. Și „septembrie negru” i-a rămas numele, căci, după atâția ani, nimeni nu-și mai amintește cum îl chema de fapt.

 Primul dosar: distrugerea cataloagelor de la Liceul auto

În timpul primului an de academie, în perioada de pregătire militară, Radu Berejan și-a cunoscut viitoarea soție. Totul a început cu o ceartă.

„Eram la Drajna, în tabăra de pregătire, și, prin septembrie, au apărut fetele, pentru că locurile pentru ele s-au scos mai târziu la concurs. Eu eram de serviciu, într-o seară târziu, iar ea voia să dea telefon la ora aia. Bineînțeles că am certat-o și abia după aceea am început să ne cunoaștem”.

În septembrie 1992, Mădălina și Radu formau deja familia Berejan. Un an mai târziu, amândoi au fost avansați locotenenți, iar în 1994 au terminat studiile și au venit la Piatra-Neamț, orașul natal al Mădălinei.

„Era un fel de regulă ca absolvenții de judiciar să fie repartizați la compartimentul de minori, tineri, prostituție, proxenetism”, își amintește Radu Berejan. „Bineînțeles că acolo am ajuns și eu, iar după mine a venit Cezar Filip. Primul meu dosar a fost furtul cataloagelor de la Liceul auto. Am găsit niște resturi arse, pe undeva pe Cârloman. Am identificat autorii, au fost arestați o vreme, dar m-a frapat faptul că nu aveau o situație atât de proastă la învățătură încât să justifice o asemenea faptă. Au făcut-o din dorința de a fi un fel de eroi ai școlii, pentru că i-au «salvat» pe alții. Au cerut, ulterior, recunoștința care li se cuvenea, lăudându-se printre colegi, și așa am ajuns la ei”.

De la banalul furt al unor cataloage, până la prinderea unor bande, organizate ca la carte, care spărgeau casele din Piatra-Neamț una după alta, ofițerul a instrumentat câteva dosare. Până în anul 1995, când s-a mutat la cercetări penale, tot la Poliția Piatra-Neamț. În 2000, drumul l-a dus spre „județ”, unde a anchetat, printre altele, procesările de petrol ale fraților Crăciun, dosarele de trafic de mașini ale fraților Mararu, dar a lucrat și în celebra anchetă IDAC. Între 2002 și 2005 a fost șef de serviciu, pentru ca, odată cu schimbarea conducerii IPJ Neamț, să plece la serviciul anticorupție – actualul DGA. După 3 ani, s-a înscris la concursul pentru șefia Serviciul cazier judiciar.

Parc auto, obiecte comune, arme și muniții

 Serviciul condus de comisarul-șef Berejan nu stochează doar datele despre infractori, ci „adună” și lucrurile confiscate, începând cu mașinile, și terminând cu armele folosite de răufăcători. Toate sunt depozitate pe categorii, fie în curtea inspectoratului unde există un spațiu special pentru autoturisme, fie în camerele speciale, unde stau o vreme „obiectele comune” înainte de a fi valorificate prin magazinul de la Finanțe, fie în camera de arme și muniții, unde ajung puștile braconierilor , dar și cele care au curmat o viață de om.

„Este cineva care se ocupă de mașini tot timpul, nu sunt abandonate fără să se mai uite nimeni la ele. Chiar zilele astea am predat una, confiscată anul trecut. Au luat-o reprezentanții unei firme de panificație din Roman. De regulă avem autoturisme confiscate de la traficanții de țigări. Mașini care n-au mare valoare, pentru că ei știu foarte bine ce riscă și folosesc mijloace de transport la limita dezintegrării naturale, ca să zic așa. Am avut, însă, și BMW, X6 sau Touareg, confiscate de la diverși infractori, care și le-au cumpărat după ce-au dat vreo lovitură. Cea mai importantă parte a muncii noastre este, însă, analiza situațiilor operative și activitatea de la biroul de dactiloscopie, unde se păstrează fișele decadactilare și amprentele palmare ale tuturor persoanelor care au comis infracțiuni, până când se consemnează decesul și sunt scoase din evidență. Evident, există reabilitarea, însă «urmele» rămân. Reabilitarea de drept, care se produce în cazul condamnărilor cu suspendare de până la 2 ani, este operată direct de noi. Persoanele care se înscriu în această categorie sunt radiate din evidență și nu mai figurează ca având cazier, dar urmele faptelor lor sunt păstrate și pot fi consultate le nevoie. Reabilitările judecătorești se fac doar din dispoziția instanței. Acum lucrăm pentru a introduce datele în sistemul de evidență informatizată – și este un volum important de muncă, având în vedere că vorbim despre peste 70.000 de persoane, în cazul cărora trebuie consemnate toate condamnările în funcție de hotărârile judecătorești definitive. Și este o muncă de mare responsabilitate, unde nu ai voie să greșești, pentru că, în opinia mea, gafă mai mare decât să-i dai unui infractor de carieră un certificat de cazier curat sau să-i dai unui nevinovat un cearșaf de condamnări, nu există. Nu s-a întâmplat așa ceva și sper că nici n-o să se întâmple vreodată”.

De la copii de asfalt, la găini, câini și grădinărit

Dincolo de profesie și de discuțiile de serviciu pe care le poartă și acasă Mădălina (care conduce serviciul cabinet din IPJ Neamț) și Radu Berejan sunt niște „copii de asfalt”, crescuți la oraș, care au descoperit bucuria traiului la țară, cu picioarele pe pământ. Și-au făcut o casă la Căciulești, în Girov, unde s-au adaptat extrem de repede și cei doi copii – Raluca Georgiana, care a împlinit 18 ani, este în clasa a XII-a și vrea să dea la Medicină, și Rareș Mihai, elev în clasa a V-a la Școala nr. 3. Cu toții sunt încântați de plantele pe care le cultivă, de florile care le înveselesc serile de vară, de cățelul care zburdă prin curte, dar și de găinile care le asigură ouă adevărate și curate. În fiecare zi, dar mai cu seamă iarna, când nu prea se poate sta prin curte, familia Berejan are program de urmărit filme alese atent, cu mesaj, sau de lectură. „Nu-mi plac oamenii care nu vorbesc cursiv și fac pauze stânjenitoare când încearcă să se exprime. De la deficitul de lectură li se trag toate poticnelile, pe care încearcă să le mascheze trăgând de vocale. Când aud «ăăăăăă» și «îîîîîî» de cinci ori într-o frază, mi-e greu să mai prind ideea. Țin foarte mult ca ambii mei copii să vorbească fluent, corect, hotărât. Mi se pare esențial pentru devenirea lor și de aceea i-am pus să citească. Citind cot la cot cu ei”.

”Gafă mai mare decât să-i dai unui infractor de carieră un certificat de cazier curat sau să-i dai unui nevinovat un cearșaf de condamnări nu există”.

Cristina MIRCEA