Ne-a părăsit un ziarist de excepție: Mihail-Sorin Gaidău

Azi dimineață, Mihail-Sorin Gaidău, ziaristul și caricaturistul de excepție, a trecut la cele veșnice, deși nu împlinise încă 59 de ani. Născut la Piatra Neamț, la 25 martie 1956, Sorin s-a afirmat în presa națională în special după 1989. A trudit aproape un sfert de veac prin majoritatea gazetelor naționale din București (mai mulți ani la România liberă și Cotidianul), apoi în presa din Neamț, colaborând cu articole și caricaturi împotriva „crocodililor puterii, indiferent de culoarea lor politică”, așa cum îi plăcea lui să îi catalogheze pe cei cu pîinea și cuțitul, vremelnic, în mână. Deși un ziarist intransingent și neîndurător, incomod cu cei mai mulți politicieni ai vremii sale, în relațiile cu prietenii și cunoscuții era înțelegător și blând. Nu am fost unul din apropiații lui, dar ne-am respectat reciproc, el fiind unul din cititorii mei fideli, el aflându-se printre apropiații mei de la care puteam lua oricând un sfat bun.

A lucrat până zilele trecute. “Să nu vă pierdeți nădejdea – scria el pe un site, joia trecută (30 octombrie), răspunzând unui cititor. ”Am scris și despre edil destule, inclusiv despre chestii pe care unii le discutau doar pe la coltul străzilor părăsite sau prin bucătăriile care au scăpat de bombardamentele germane și anglo-americane. Am scris cu subiect și predicat. Din câte cunosc eu, doar vreo cațiva oameni își mai pun pielea la saramură în județul Neamț! Chestie de bărbăție! Din 1990 încoace numai asta fac: îmi pun pielea la saramură. Îmi permit acest lux pentru că nu sunt simbriașul nimănui și nu depind de nici un partid politic, de nici un baron local, regional sau național. E așa de greu că uneori îmi piere umorul. Oricum, în spatele unui gazetar care le-ar spune chiar pe toate că sa-i ungă pe cititori la suflet nu se va așeza nimeni din județul Neamț. Jurnalistul onest, dar cu sânge în instalație va rămâne singur ”în pădurea cu fiare”. Trebuie să lăsăm loc și materialelor ”de suflet”, care contribuie la ameliorarea cunoștintelor despre cultura, trecutul și istoria acestor locuri”.

A lăsat în urma sa câteva cărți și albume cu caricaturile sale politice, coperte și grafică de cărți și reviste, dar, mai ales, un zâmbet cald cu care și-a privit întotdeauna interlocutorii atenți. Dumnezeu să-l odihnească!