Cinci numere ”fierbinți”, ale ziarului Ceahlăul, tipărite într-un tiraj amețitor (cam 150.000 de exemplare fiecare), din prima ediție liberă și democratică apărută în portofoliul societății nemțene, au ieșit pe piață în acele zile de trăire paroxistică ale lunii decembrie 1989. Numărul unu s-a tipărit în 4 pagini și a fost distribuit mulțimii pe 23 decembrie. Următoarele au apărut la interval de două zile. ”A fost prima zi luminoasă după ce mai lungă noapte”, ”Astăzi am văzut pe chipul tuturor bucuria”, ”Nu credeam să mai fim fericiți vreodată”, ”Pot scrie ce văd!”, ”Tot orașul e în stradă. E liber”, ”Orașul va avea permanent Lumină”, ”Nu se mai sting aragazurile”, ”Primul An Nou liber. Fără cartelă!”… Sunt doar câteva din gândurile ziariștilor pietreni exprimate în acea perioadă marcată de profunde schimbări. Au trecut două decenii și jumătate de democrație. H.E. Fordick spunea că ”democrația se bazează pe convingerea că există posibilități extraordinare în oamenii obișnuiți”. Să credem, așadar, în noi! (Ana Moise)
60 de ore de nesomn
Întâi au fost claxoanele mașinilor urlând înnebunitor. Nu știam dacă anunțau o mare bucurie sau o mare tristețe. Au fost atâtea momente de cumpănă în aceste zile și nopți încât nu aveam, nu am avut timp să râdem sau să plângem. Apoi zvonurile care se fulgerau orb, incredibil de nemilos: ”Vin coloane de blindate de la Bacău”, ”Teroriștii au amenințat că aruncă în aer barajul de la Bicaz”. Se aude strigătul sfâșietor și impetuos al unei femei, implorând: ”Bărbații, toți bărbații să meargă la Consiliu”. Am ascultat-o fără șovăire. Am intrat în Consiliu. Nu știam cât de gravă este fața mea, dar oamenii de ordine m-au lăsat să intru fără șovăire. Mă duceam să-mi ofer brațele, mintea și inima, viața pentru adevărul care se înfăptuia atunci. Și acolo. Oamenii erau la fel de gravi. Zvonurile din afară erau și înăuntru. Nu știu câți eram. Vreo cinzeci. Se făceau liste. Am fost repartizat la comisia ”presă”. Oamenii încercau să se organizeze. Comandanții militari erau nervoși, emoționați. Au organizat prompt apărarea sediului. /…/ În prima noapte la Piatra Neamț, nu s-a tras niciun foc. Armata, miliția și securitatea au conlucrat imediat cu civilii. Erau și preoți. Era dreptul lor, era obligația lor să fie acolo. Erau tineri, erau oameni adevărați, vârstnici. Nimeni n-a plâns. /…/ Cei dinăuntru primeau pe rând vești bune: ”Orașul va avea permanent Lumină”, ”Vom vinde carne, ouă, produse lactate la toate alimentarele”, ”Avem benzină pentru toți”, ”În casele noastre va fi căldură”. /…/ Septembrie în decembrie. Se cânta colinde. Unii, mai tineri, nu le-au auzit niciodată. La radio, la televiziune se transmite continuu. Știri, transmisii în direct, emoții. Aud pentru a doua oară cuvântul ”spahii”. E prea groaznic să mi-l traduc. Apar și foștii ”stăpâni”. ”Propaganda” și ”cenzura”. Texte amputate, ajustate. ”Opera” lor. Au venit la ”birourile” lor. Acum sunt supraaglomerate. Senini. Vor să-și ofere serviciile lor ideologice. Viorel Cosma le mulțumește. ”Nu avem nevoie de asemenea servicii”. Urmează un dialog dur:” Unde ați fost în seara trecută? De ce nu ați iesit în balcon? Să le vorbiți oamenilor?!?”. Altădată stăteau în balcon și dirijau: ”Mai tare. Mai puternic. Urale”. /…/ Ziarul a sosit. Aruncăm mulțimiii din fața sediului Consiliului primele ziare Ceahlăul. Se fac cozi la ziare. Tirajul de număr: 150.000 exemplare, mai mult decât dublul tirajului de până acum. /…/ Primim o mașină neagră cu număr mic: 104. Lipim pe parbriz imediat firma ”Presa liberă”. Să se știe că mașina nu aparține unei ”personalități” a unei direcții revoluționare. Trecem pe la tipografie. Oamenii au lucrat extraordinar. Redactorii și tipografii. Maistrul Rotaru îmi mărturisește: ”Niciodată n-au lucrat tipografii așa”. Ne reîntoarcem la sediu. O discuție aprinsă cu ing. Savel Matache, președintele executiv al Consiliului Județean Neamț al FSN. Ne spune cum ar vrea să arate presa. Contraatacam și obținem o remiză. Mâine trebuie să apară ziarul. Mai reușit decât primul număr. Să sperăm. /…/ Eu va trebui să scriu despre ”60 de ore de nesomn”. E pace și adevăr. Îmi mai aprind o țigară. Îmi vin în minte două versuri și un titlu: ”Doina lui Eminescu” – ”De la noi și pân’ la dânsu-/Tot românul râsu-plânsu…” Au trecut 60 de ore de când nu mai dorm. Îmi redactez articolul. Mă credeți că nu sunt obosit?
(Lucian Strochi)
Ce se află într-o geantă diplomat cu cod cifrat
Două genți diplomat, cu încuietori și cod cifrat, au fost descoperite în fostul birou al tovarășului vice Porfir Negrea. La deschiderea uneia dintre ele, trei membri ai comisiei au fost afectați de înțepături la părțile expuse, amețeli, uscăciuni ale gurii, palori ale feței. ”Diplomatul” a emis aceste simptome și soferului, la întoarcere, când geanta s-a deschis la un șoc al mașinii. Consultându-se cu prof. Marțian Cotrău, de la Iași, specialiștii de la Centrul sanitar antiepidemic județean, au admis ipoteza că astfel de genți au fost dotate și cu ”protecție chimică”. Întrebarea este: Cine și de ce avea nevoie de-o asemenea ”protecție?”
Avem lumină, nu se mai sting aragazurile, se poate bea și apă
IE Bistrița – Gavril Suciu, șeful biroului producție: ”Activitatea productivă a hidroagregatelor de pe râul Bistrița se desfășoară normal. Suntem pregătiți să «pulsăm» sistemului energetic național cantități tot mai mari de energie electrică”.
IRE Piatra Neamț – inginer Ștefan Ibănescu, dispecer de serviciu: ”În momentul de față, frecvența în sistem este bună, iar echipele noastre de intervenții sunt pregătite să restabiliească operativ alimentarea consumatorilor, în cazul unor eventuale avarii”.
Sectorul de distribuție a gazelor naturale – Doina Popescu, șef sector: ”Sunt asigurate cantitățile corespunzătoare de gaze naturale pentru toți consumatorii, în limitele repartițiilor primite, cu excepția CFS Săvinești, care poate consuma chiar peste aceste limite. Cu privire la siguranța în exploatare au fost alcătuite echipe de intervenții și s-a întărit paza obiectivelor principale din marile unități industriale”.
Oficiul județean de gospodărire a apelor: ”Nimeni nu trebuie să se mai ia după tot felul de zvonuri. În județ nu există nicio problemă legată de calitatea apei potabile. În acest sens, încă din seara zilei de 22 decembrie a fost organizată o supraveghere permanentă”.
După cea mai lungă noapte
A fost prima zi luminoasă după cea mai lungă noapte! A fost cea mai fericită zi după zeci de ani de tiranie în care am acumulat disperare, tristețe, revoltă, ură. În momentul în care la Timișoara s-a vărsat prima picătură de sânge, sângele tuturor românilor s-a cutremurat, a început să fiarbă, crima a dat măsura a ceea ce înseamnă dictatură, ”mamutul” înghițea noi victime. După prima picătură de sânge, am știut că nimic nu mai putea fi ca înainte, am simțit că nimic nu o poate acoperi, minciuna apărea în toată hidoșenia ei. Noi n-am fost niciodată criminali, tiranul a vrut să ne facă să fim! S-a tras în popor! S-a tras în mulțimea de la Timișoara, București, Arad, Cluj-Napoca, Sibiu și din alte localități. /…/ În județul Neamț nu s-a tras niciun foc! În piața, pe care am putea-o numi de acum Piața Libertății, de lângă Turnul lui Ștefan cel Mare, pe care l-au luat cu toții drept martor tăcut, pietrenii s-au adunat pentru cea mai fericită adunare populară de după război încoace, adunare spontană și liberă. Au vorbit, dincolo de cuvinte, lacrimile. Nu erau cele ale disperării mute din fața ușilor veșnic închise ale falselor mărimi, ale carieriștilor și parveniților care se erijau în aleși ai poporului în urma unui concurs penibil de dosare; nu erau lacrimile celor condamnați la mizerie de un tiran mânjit de sângele nevinovat al adevăraților oameni de bine ai acestui popor. Erau lacrimile oamenilor care descopereau dintr-o dată SPERANȚA.
(Adrian Alui Gheorghe)
În sfârșit!
Dincolo de starea sufletească, dincolo de cerul roșu al zilei, astăzi am văzut pe chipul tuturor bucuria. Atât de firesc, atât de simplu! Până astăzi, bucuria noastră a încolțit doar în suflet, dar iată ne-am regăsit pe noi înșine. Ei au venit acolo după ani de umilință și iată au cunoscut bucuria! I-am văzut îmbrătișându-se și plângând. Atâția ani de suferință, atâtea vise spulberate, pentru că alții n-au vrut să înțeleagă nimic. ”Deșteaptă-te, Române” și ”Hora Unirii” s-au cântat din toată inima și pentru toată țara. Omenesc și profund! Au îngenuncheat și au păstrat un moment de reculegere pentru cei căzuți sub gloanțe. Acum, când am învins teroarea și frica și am ieșit cu toții în stradă, putem spune: ne-am născut a doua oară. Să începem să trăim, așa cum ne-am bucurat în această zi istorică, când am cunoscut puterea de-a trăi cu adevărat, acolo, în mijlocul mulțimii, totul ni s-a părut posibil. Aproape sfârșiți, dar înverșunați, nu ne-am pierdut bunul simț și am rămas oameni. Am ieșit în fața gloanțelor, dar și în fața istoriei! Și acum, vă rog din suflet, să uitați un nume, îngropați-l în pustiu și întorceți-vă cu fața de la el pentru totdeauna. Sub această dictatură, în care gângăveala ne umplea de amărăciune, iată-ne în sfârșit liberi, iată-ne în sfârșit OAMENI. Să înțelegem că bucuria este a noastră și nimeni nu ne-o mai poate lua!
(Radu Florescu)
Renașterea națională
Nu credeam să mai fim fericiți vreodată, dar ieri, 22 decembrie 1989, poporul român a îngenuncheat mizeria morală, minciuna, amenințarea grea la care era supus de cel mai ticălos regim din întreaga istorie a României. Suntem liberi, oameni buni, după ce ani în șir am fost hăituiți, umiliți, înfometați, îmbolnăviți și marginalizați de aroganța și incultura unor presupuși lideri. Aproape că dezbinaseră ființa națională și ne-am temut deseori că suntem pentru totdeauna pierduți. Ne-au închis în teroare cei mai frumoși ani, ne-au tratat ca pe niște slugi, ca pe niște handicapați mintal, când singurii și adevărații handicapați se dovedeau a fi doar ei. Vorbeau în numele poporului și inventaseră, culmea, o nouă epocă, în care copiii noștri înfometați trebuiau s-o studieze în cărțile de istorie, mutilate. O demagogie incalificabilă se strecurase în aproape toate sectoarle vieții publice. Ani în șir, n-am putut fi europeni decât prin vise și lecturi. Valorile nu contau, bunul-simț nu conta și aproape fiecare cetățean onest al țării era considerat vinovat. Și pentru ce? Pentru că odiosul tiran considera sfânta noastră țară o feudă personală. Oameni buni, trăim prima zi a renașterii naționale. Renașterea înseamnă împlinire întru demnitate, spirit și solidaritate. E cea mai frumoasă zi din viața noastră. Am crezut cu toții în ea, pentru că nicio dictatură nu putea fi veșnică. Acum procesul este ireversibil! Suntem din nou împreună. Și Dumnezeu este cu noi! Bucurați-vă, oameni buni, bucurați-vă!…
(Aurel Dumitrașcu)
Pot scrie ce văd!
Și iată ce am văzut ieri, 22 decembrie 1989, în Piatra Neamț, municipiul reședință de județ, pe când, dinspre magazinul Unic mă îndreptam spre sediul politico-administrativ. Zeci (care, cu cât mă apropiam de Telefoane, deveneau sute) de cetățeni iuțindu-și pașii se îndreptau, cu zâmbetul pe buze, cu fețele luminate spre locul de unde răsunau voci puternice care salutau din toată inima sfârșitul unei perioade de tristă amintire din viața poporului nostru – înlăturarea dinastiei ceaușiste care, timp de 25 de ani, a făcut ce a vrut din scumpa noastră țară, pe care au transformat-o în moșia ceaușeștilor, petreștilor, bărbuleștilor, iar pe noi, românii, în servitorii lor. Pășeam alături de minunații concitadini, oameni ai muncii de la CFS, CICh, ICHC, IM Ceahlău, IT 8 Martie, tineri, muncitori, elevi, studenți. De la un microfon aflat în fața hotelului Ceahlău, răzbătea până departe chemarea adresată tuturor locuitorilor municipiului, de a se aduna în fața sediului Consiliului popular județean. Pe copertina de la intrarea principală și în incinta sediului, erau câteva sute de tineri, oameni ai muncii de diferite vârste, luptători din gărzile patriotice, care, prin mijloace pașnice, pătrunseseră în sediu, ocupându-l. Din mii de piepturi răsunau puternice aclamații, susținând chemările vorbitorilor care salutau măreața izbândă a poporului român, aceea de a alunga tiranul și tirania. I-am recunoscut printre cei care au vorbit pe profesorul Ion Mihalache, actorul Cornel Nicoară, preotul Constantin Țuțuianu, col. Ioan Mirilă, comandantul gărzilor patriotice, Vasile Gorea și mulți alții. În biroul fostului prim-secretar, se constituia Consiliul Județean al FSN. Pe brațul celor aleși, au fost prinse eșarfe tricolore. În aclamațiile și uralele mulțimii, unii dintre aceștia s-au adresat miilor de oameni, salutând prima zi de libertate deplină după un coșmar de 25 de ani…
(Dumitru Croitoru)
Vom fi tot noi
N-am răspândit zvonuri! N-am fost victimele lor! A fost adevărata probă a unității noastre, a curajului omului de rând… Modest, aprig, și onest. Șeful statului major al trupelor de securitate din Bacău e lângă noi. Se întâmplă ceva și la regiment. E alarmă. ”Credeți că foștilor colegi le va păsa de viețile dumneavoastră?” Sosesc Tab-urile. Se face apel la populație. Ursache nu știe cum se pornesc sirenele. ”S-au pus santinele în clădire. Cine face cel mai mic gest de trădare, va fi pus la zid!” Tot orașul e pe stradă. E liber. Primim asigurări că-n Piatra nu se va acționa contra poporului. ”Noi ne-am oferit serviciile de la început. Suntem români, cum altfel!” Căile radio și telefonice sunt blocate. Să-și fi revenit ceaușiștii? Ne apasă suspiciunea. Lecția despre suspiciune am îndurat-o scrâșnind din dinți, cu frică și durere. Să fi trecut securitatea de partea noastră? Inimile miilor de pietreni vibrează în stradă. E greu meșteșugul Revoluției… În acest timp, țiganii fac și ei ce știu mai bine. ”Părintele, părintele Țuțuianu să țină o predică”. Se ia legătura cu Bacăul. Trupele sunt în cazarmă. Peste câteva ore se va lumina de ziuă. E 23 decembrie.
(Viorel C. Cosma)
Membrii Consiliului Provizoriu al FSN din județul Neamț
Mancu Octavian, colonel MAN; Țuțuianu Constantin, preot; Ghineț Ionel, profesor; Ciucă Valentin, critic de artă; Grigoroaia Alexandru, electrician; Lungoci Florin, muncitor agronom; Constantinescu Ioan, inginer; Patrichi Stelian, inginer; Modiga Carmen, subinginer; Buruiană Florin, inginer mecanic; Vasile Vasile, profesor; Mancaș Mihai, profesor; Onisei Ioan, jurist; Robescu Constantin, jurist; Berea Ion, doctor; Vădeanu Andrei, doctor; Șoimaru Mitrică, inginer agronom; Lazăr Gheorghe, doctor veterinar; Covătaru Mircea, antrenor lupte; Nicolau Viorel, inginer mecanic; Albu Vintilă, inginer-profesor; Șchiopu Ion, muncitor; Bodnărescu Gelu, lt. major MAN; Jitianu Vasile, maistru; Ștefan Margareta, economist; Luca Ioan, agronom; Țibulcă Alexandru, constructor; Ciurcanu Constantin, economist; Dumitrașcu Aurel, scriitor; Constantinescu Cristian, arhitect; Ungureanu Constantin, maistru; Orghidan Petru, muncitor; Rușca Georgeta, maistru.
Primul AN NOU liber
Fără cartelă! Cei care până mai ieri sufereau de foame și de frig, de întuneric și de umilințe de tot felul sunt, în sfârșit, liberi. Nu mai merg la alimentară cu ”abonamentul” (vezi doamne, cuvântul cartelă era prea degradant. Cum adică, la noi, unde dictatorul paranoic proclamase sus și tare că ”făurește” cea mai dreaptă și mai umană dintre orânduiri, alimentele se dau pe cartelă?! O, nu! Noi ne ”abonam”, chipurile, și ne făceau să credem că și asta e o formă a civilizației), sau cu buletinul, pentru 30 gr. de salam pe zi, sau pentru atât ulei (de rapiță de multe ori), cât să le ajungă să-și ungă o dată pe zi, cu pana, tigaia. Și astea când le găseam, fiindcă, rafturile magazinelor, stăteau mai mult goale. În magazinele județului au apărut, în aceste ultime zile ale lui decembrie, mai multe produse decât au fost în toată luna noiembrie: 150 de t carne, 80 t preparate, 15 t brânzeturi, 10 t unt, 60 t făină de grâu, 100 t făină de porumb, 60 t zahăr, importante cantități de vinuri, apă minerală, bere, lapte, ulei, pește, cafea boabe. ”Vom reînființa, ne declară Nicolae Dan, director adjunct la ICSAP Piatra Neamț, vechile laboratoare de carmangerie, în care vom prepara produse cu specific local, după rețetele tradiționalei bucătării moldovenești: tobă, chișcă, caltaboși, cârnați de porc, în compoziția cărora nu se vor mai găsi așa-zisele produse complementare (soia)”. ”Șantajul foamei, practicat cu atâta cinism de odioasa dictatură ceaușistă, a luat sfârșit. Iată de ce apelăm la toți cumpărători să nu-și facă stocuri, să nu care acasă mai mult decât le trebuie”, a spus Mihai Hârțescu, directorul Direcției comerciale.
(Ion Drăgoi)