Județul în zodia provizoratului

În vara lui 2012, după alegerile locale, nimeni n-ar fi prevăzut situația de astăzi din județ. Dacă despre o posibilă scoatere din scena politică națională a lui Gheorghe Ștefan se vorbea de mai mult timp, nimeni nu s-a așteptat la decesul lui Culiță Tărâță, cel care era ales președinte al Consiliului Județean. Cei doi, inițiatori ai alianței electorale APEL, câștigau alegerile la Piatra Neamț și la Consiliul Județean, rezultat care putea fi considerat surprinzăor, dacă ne raportăm la trendul electoral al acelor zile, când USL era pe val și câștiga puncte electorale importante. Situația a degenerat foarte repede după momentul când, între cei doi, au apărut neînțelegeri cu privire la modul de gestionare a resurselor județului. Gheorghe Ștefan voia o continuitate în toate, inclusiv în modul de alocare al contractelor. Tărâță voia o resetare a lucrurilor și controlul banilor dați de administrațiile locale. De aici s-a ajuns în situația în care am avut o sarabandă de vicepreședinți la Consiliul Județean, în funcție de alianțele de conjunctură care au apărut. În timp, una s-a cimentat și a funcționat până de curând, PSD-PDL, cu remorca PP-DD. Ei au asigurat o majoritate în Consiliul Județean și au încercat să blocheze orice inițiativă a președintelui și a echipei sale. Așa s-au împărțit funcțiile în AGA și consiliile de administrație ale societăților Consiliului Județean, așa au fost direcționați bani către diferite asocieri. Reacția președintelui a fost pe măsură: s-au făcut mai multe controale și audituri în diferite societăți comerciale, cu consecințe care încă nu sunt toate analizabile și cuantificate. Anchetele DNA și reținerea lui Gheorghe Ștefan, pentru o faptă despre care nimeni nu bănuia nimic în Neamț, a bulversat totul. Oamenii lui au rămas fără cârmaci, PSD părea că pierde un aliat și se făceau noi jocuri de putere. Boala lui Culiță Tărâță, neașteptată și ciudat de rapidă în evoluție, urmată de dispariția sa, a deschis calea altor jocuri. Aparent, totul părea să se aștearnă la picioarele PSD-ului. Numai că, între timp, PSD la nivel național are probleme, iar populația pare să se reorienteze în opțiuni. Care este în acest moment situația din județ din punct de vedere politic? Este o întrebare la care nici chiar unii dintre protagoniști nu par a avea un răspuns.

PSD vrea să fie pe primul loc

Scăpat de prezențele apăsătoare și împovărătoare ale lui Culiță Tărâță și Gheorghe Ștefan, Ionel Arsene se vede rămas singur decident pe scena politică locală. Visul său de acum trei-patru ani, de a conduce județul, pare să cuprindă contur. Are 2/3 din primari în PSD, are o majoritate construită greu în Consiliul Județean, are pile în Guvern și crede că toate acestea ajung pentru a candida pentru postul de președinte de județ. Evident că asta presupune și renunțarea la mandatul de deputat.

Întrebarea este dacă lucrurile stau chiar așa. Este adevărat că cei mai mulți primari au trecut la PSD, unii din convingere, dar cei mai mulți convinși de împrejurări și de faptul că erau siguri că Ponta va câștiga alegerile și le va fi mai bine în noua guvernare. Aceiași primari, dacă simt că va fi mai bine de partea lui Iohannis, denumire evident generică, nu vor ezita să schimbe tabăra și tactica. Mai este un lucru care merită subliniat. Au fost primari PSD care au făcut tot ce știau ei ca să câștige și au pierdut cu brio, pentru că oamenii nu i-au mai ascultat. Fenomen care se poate intensifica în lunile următoare, când există toate premisele ca PSD-ul să fie tot mai demonizat și divizat.

În privița majorității din Consiliul Județean, lucrurile sunt iarăși discutabile. Dacă vineri Ionel Arsene era convins că va tranșa lucrurile, după discuții la vârful UNPR, a avut surpriza să vadă că nu-i ies socotelile. A fost și momentul în care a părăsit ședința și a sunat imediat la București. În ciuda tuturor ordinelor, venite direct sau indirect, până la urmă generalul Oprea a dovedit că își cunoaște interesul și s-a ales soluția cu Constantin Iacoban interimar, care dă, cel puțin aparent, senzația de înțelegere și coabitare. În realitate, este un semn că lucrurile nu se află în totalitate sub control și că oricând se poate schimba majoritatea. Mai ales dacă vreo câțiva consilieri se hotărăsc să o țină langa și să se pună împotriva directivelor de la București. Sau să respecte alte directive, venite tot de la București.

Al treilea argument, cel al sprijinului guvernamental, poate fi la fel de fragil. Acum avem guvern cu PSD în frunte, dar Victor Ponta amintește din ce în ce mai des de depunerea mandatului. Liviu Dragnea, interfața cu PSD-ul local, nu se simte, nici el, foarte bine, după ce se vorbește tot mai mult despre fonduri europene dirijate pentru firmele apropiate lui. Cât va mai rămâne PSD la guvernare depinde de UNPR-ul condus de Oprea, care poate avea tot felul de pretenții, inclusiv în Neamț, indiferent de ce se mai promite la câte un șpriț. Sau poate avea aceleași pretenții în cazul în care va fi factorul generator pentru o nouă majoritate în Parlament.

Toate acestea își au importanța lor, dar cel mai greu de cuantificat este atitudinea votanților față de un partid identificat cu aroganța și senzația de dictatură, care, de multe ori, a fost exagerată. Vor mai merge la vot cei care mergeau forțați de spaima că-și vor pierde slujbele? Vor mai sta acasă cei care nu credeau că Ponta poate fi învins? Sunt întrebări la care doar realitatea din ziua votului ne va da un răspuns.

Avantajul unei candidaturi a lui Ionel Arsene ar putea veni din celebrele negocieri locale între decidenții politici. Dacă se va ajunge la o înțelegere la vârf, fără acordul celor de la centru, cu PNL-ul, lucrurile s-ar putea rezolva. Rețeta este deja cunoscută. Așa a ajuns deputat Elena Udrea, așa s-au negociat iepurașii competitori pentru aproape toate colegiile parlamentare din Neamț. Așa se poate negocia și acum un semi-mandat de președinte al Consiliului Județean, contra unui semi-mandat de deputat pe colegiul 7 pentru un penelist, cu promisiuni de înțelegeri pentru mandatele care vor veni. Dacă este așa, vom avea o candidatură fără mari veleități de la PNL, un om care va fi folosit, dar nu și ajutat, iar rezultatul va veni firesc.

 Vrea PNL puterea în județ?

 Înainte de prezidențiale, situația în partea dreaptă a scenei politice locale era extrem de șubredă. PDL se străduia să rămână în cărți și, la Neamț, interimarul Alexandru Drăgan s-a străduit să recupereze ce se mai putea recupera, fără prea multe resurse, punând la bătaie credibilitatea câștigată în timp ca primar. Dincolo, la PNL, pe fondul disoluției organizației locale, ruptă de lupta de orgolii și diferențele de viziune dintre Dorinel Ursărescu și Eugen Țapu, a apărut un personaj politic, care, cel puțin ca prezentare, pare diferit de ce aveam în județ. Este vorba despre Mugur Cozmanciuc, deputat venit de la Iași, căruia presa i-a aplicat eticheta de om al lui Relu Fenechiu. A venit cu un staff, a mai adus ajutoare, cum este deputatul Surugiu, a inițiat dialog cu toți cei cu care l-au acceptat și a așteptat rezultatele alegerilor cu un fel de resemnare, în care se întrevedea totuși speranța. Scorul surprinzător obținut îl legitimează pe Cozmanciuc, pentru că el poate susține oricând că a făcut minuni într-un timp foarte scurt. Cât este adevărat, cât voturile au venit pe trendul național, nu mai stăm acum să analizăm. Important pentru PNL este că vacantarea postului de președinte la Consiliul Județean duce noua echipă în fața primei confruntări adevărate pe plan local, unde se va vedea exact cota partidului și puterea sa de penetrare.

Acum nu vor mai fi dezbateri la televiziuni naționale pe subiecte sterile. De data aceasta, va trebui să se facă o campanie directă, pe subiecte județene, cu argumente. Iar pe alegători trebuie să-i scoți la vot cel mai probabil în plină iarnă. Pentru asta, trebuie să convingi și să vii cu omul potrivit.

Poate PNL să facă asta? Are omul potrivit? Cine se va băga la luptă cu Ionel Arsene, dacă acesta va rămâne convins să candideze? Ce argumente are de partea sa PNL în această bătălie?

Evident că, dacă ar vrea, ar putea. Pentru asta, însă, ar trebui să plece din start cu ideea că orice negociere cu adversarii politici trebuie exclusă. Problema omului potrivit este cea cu adevărat delicată. Tentația firească ar fi să arunce în luptă un om care are deja o funcție și ceva notorietate, pe principiul că, în caz de înfrângere, are unde să se întoarcă. Aici s-ar califica un Eugen Țapu Nazare, care dispune în plus și de posibilități financiare. Problema este că el e identificat foarte mult cu USL, în formula apropiată de PSD, cu micile trocuri pe colegii și cu sprijinul mare pe care l-a primit de la PSD ca să iasă senator.

Un alt nume care ar putea fi trimis la luptă este Alexandru Drăgan, primarul de Țașca, ultimul președinte al PDL Neamț, în prezent vicepreședinte la noul PNL. Are ceva notorietate, a candidat la parlamentare și nu s-a făcut de rușine, nu are prea multe de pierdut, dar nu are resurse financiare. Ar putea beneficia de sprijinul celor din conducerea PNL, pentru că, din punctul lor de vedere, candidatura lui Drăgan ar fi aproape perfectă. Ionel Arsene ar considera că i s-a făcut o favoare, iar o eventuală înfrângere ar fi decontată în contul vechiului PDL, nu al noului PNL! Evident, asta nu ar însemna că nu îl vor sprijini, dar o vor face lăsându-l să-și aleagă metodele, oamenii și să-și asume rezultatul. O candidatură a lui Drăgan ar putea să fie interesantă și prin prisma relațiilor pe care acesta le are la nivel de primari.

Mai există pentru PNL și varianta unor negocieri cu UNPR-ul, asta în funcție de ce se mai întâmplă la centru. Partidul lui Oprea, așa cum pare el, destul de mic, are influență în numite zone din județ, iar dacă primește și sprijin de la centru, poate să smulgă un număr destul de semnificativ de voturi.

În campanie, PNL pleacă, teoretic, cu un plus în municipiile reședință de județ, element important și care poate fi speculat. Unde să mai pui că este posibil ca, în alegeri, cu pretexte bine găsite, să asistăm la o vizită a noului președinte al României în județ, lucru care ar putea să fie chiar decisiv. Este greu de crezut că aceia care au pierdut prezidențialele ar putea aduce voturi în plus pentru candidatul lor. Pe când Iohannis o poate face. Mai sunt comunele care au imitat modelul urban, unde trendul s-a păstrat la alegerile prezidențiale. Problemele încep în mediul rural, unde o campanie este total diferită iarna. Aici, dacă nu ai oameni de încredre în organizații, nu prea ai cum să ajungi în casa omului.

Ar mai exista și posibilitatea unor candidaturi surpriză, de genul Mugur Cozmanciuc sau Radu Surugiu, dar pare puțin probabilă. Nu poate fi exclusă nici scoaterea pe tapet, pentru creșterea notorietății, a unui nume din linia a doua a partidului, care tocmai de aceea ar putea reprezenta o surpriză plăcută.

În concluzie, PNL ar putea, cu condiția să vrea și să-și asume în totalitate o candidatură.

 UNPR-ul așteaptă ordine de la centru

 UNPR a existat în Neamț în primul rând prin Culiță Tărâță, dar nu poate fi uitată munca din teritoriu a lui Constantin Iacoban, a lui Costică Sandu sau a altora asemenea lor. La nivel parlamentar stau bine, dar ca nivel de notorietate la alegători e mai greu de cuantificat cât de mult pot face parlamentarii în campania electorală. După dispariția lui Culiță Tărâță, la UNPR pare că s-au strâns rândurile și grupul de consilieri județeni a acționat – deocamdată – unitar. Așa s-a ajuns la numirea/ alegerea lui Constantin Iacoban ca președinte interimar de Consiliu Județean. Dacă se mențin uniți, chiar și în fața unor ordine venite de la București, vor avea un cuvânt greu de spus în Consiliul Județean. Va fi greu să-i excludă pe toți din partid și, chiar dacă s-ar putea încerca, procedurile sunt greoaie, pot fi atacate în justiție și până atunci se încheie mandatul. Iar dacă pleacă ei, vin ultimii oameni de la PDL de pe listă.

Gabriel Oprea este un politician extrem de abil, a demonstrat asta de foarte multe ori. Este și foarte orgolios. Este greu de crezut că va ceda în totalitate un județ, în care are structuri și aleși locali cum nu are în altă parte. Acum a făcut jocul PSD-ului, dar l-a făcut în așa fel încât partidul să pară că a câștigat. Ce va fi de-acum încolo ține de ce se va întâmpla la București. Dacă planul pe termen lung este alături de forțele de dreapta, vom asista la surprize și în Neamț. Dacă se va ajunge la un guvern de uniune națională, iarăși ne putem aștepta la surprize.

La alegeri, UNPR se va poziționa în funcție de evenimente. Deocamdată nu se pune problema unei candidaturi proprii, dar de discutat s-a discutat. Ar exista candidatura șefului actual, Constantin Iacoban, dacă pică înțelegerea cu PSD, lucru mai puțin probabil într-un timp atât de scurt. O variantă mult mai valabilă ar fi sprijinirea unui candidat independent, pe bază de ajutor discret, și unde actuala postură ocupată de Constantin Iacoban la Consiliul Județean ar fi destul de importantă. Numele lui Laurențiu Dan Leoreanu nu este de neglijat în cazul unei astfel de candidaturi.

 Independenții de conjunctură

 Grupul independenților provine, în general, din fostul PDL, oameni care nu s-au repezit spre noul PDL și care au, în cea mai mare parte, o bogată experiență politică pe plan local. În Consiliul Județean, sunt bine reprezentați, atât ca număr, cât și ca personalități. La nivel de primării, se detașează Leoreanu, primarul din Roman. Ei spun că sunt oameni de dreapta, dar asta nu contează prea mult. Când li s-a spus, au colaborat, foarte disciplinați, fără niciun scrupul, și cu UNPR, și cu PP-DD, așa cum au colaborat și cu partidul care i-a desființat la propriu, adică PSD. Motivația a fost aceea a interesului județean, care seamănă foarte mult cu ce spune UNPR la nivel național, când vorbește despre ”interesul național”. Principala lor slăbiciune este că sunt percepuți ca fiind oamenii lui Gheorghe Ștefan. Principala lor calitate, din punct de vedere politic, este că sunt oamenii lui Gheorghe Ștefan și de la el au învățat că trebuie să fie foarte disciplinați. Indiferent dacă își vor găsi un șef sau vor migra spre PNL, ei reprezintă o forță de care trebuie să se țină seama.

Liderul lor ar putea fi Laurențiu Leoreanu. Are un capital electoral important la Roman, are notorietate și în Piatra Neamț, poate să se prezinte atât ca om de dreapta, cât și ca om de centru-stânga. Problema lui este cum se poziționează. La PNL, are problema moștenită de pe timpul candidaturii Elenei Udrea, dar nu este un lucru care nu se poate uita în politică. Mai ales dacă ești capabil să rezolvi probleme pe care alții nu pot. Oricine va candida la Consiliul Județean va trebui să discute/ negocieze cu Leoreanu.

Asta dacă nu cumva se va gândi Leoreanu să candideze. Argumente ar avea destule și nu ar avea mare lucru de pierdut. S-ar pune problema resurselor financiare, dar asta nu ar reprezenta un mare handicap, în condițiile în care ”marea familie romașcană” ar considera că merită să se implice. Iar dacă partenerii județeni ai marii familii ar fi convinși că sistemul s-ar putea extinde în folosul tuturor, s-ar mai găsi și alți contributori, Leoreanu fiind considerat un primar care a avut grijă ca resursele locale să se distribuie pe plan local.

O candidatură pentru Consiliul Județean nu ar reprezenta în niciun caz o aventură cu efecte negative. Ea i-ar aduce mult mai multă notorietate, în zone din județ unde nu o are, și ar reprezenta o bună repetiție pentru o candidatură full time din 2016. Când scena politică va fi cu totul alta și când un independent din 2015 ar putea fi la mare căutare. Sprijinul pentru Leoreanu ar putea veni din multe părți, inclusiv de la oameni din PNL, PSD sau UNPR. Probabil că această candidatură, dacă s-ar face și cu sprijinul deschis la PNL (lucru puțin probabil), ar produce îngrijorare în PSD.

Alte forțe politice nu există în județ. PP-DD mai există doar prin trei consilieri județeni, care s-au încolonat disciplinați la PSD și execută exact ce li se cere. Dacă se schimbă lucrurile pe plan național la nivelul conducerii, pot apărea surprize, dar, deocamdată, este puțin probabil.

Mai rămâne să vedem ce vor decide alegătorii, în măsura în care-i interesează acest lucru.

Valentin BĂLĂNESCU