-
interviu cu prof. dr. Ana Maria Hogea, director al Colegiului Tehnic de Transporturi
– Ați însumat aproape 20 de ani de vechime în învățământ, din care cea mai mare parte a fost în această unitate. Cum este să conduceți o unitate de învățământ cu acest specific, singura din județ și din regiune?
A fi director este o provocare, indiferent de poziția sau mărimea școlii. Dificultăți există în toate domeniile de activitate și în special în management, ceea ce înseamnă relațiile cu oamenii. În învățământ, directorul colaborează cu mai multe categorii de persoane, diferite ca vârstă și pregătire profesională. Mă refer aici la cadre didactice, personal administrativ, elevi, părinți, tutori, reprezentanți ai comunității. Sigur, fără să-mi arog merite, uneori e mai greu, alteori mai ușor. Dar, indiferent cât e de greu sau ușor, trebuie să fie rezolvate problemele școlii. Am spus întotdeauna că am un mare noroc în privința aceasta, deoarece în școală există cadre didactice bine pregătite, care au un înalt simț al datoriei. Acest lucru reprezintă un mare ajutor pentru director. Nu este ușor să conduci o astfel de unitate, este, într-adevăr, singura din județ cu acest profil. Trebuie să lupți cu mentalități diferite, cu elevi cu un nivel de pregătire, uneori, foarte scăzut. Câteodată este foarte dificil să-i faci să înțeleagă că nu numai meseria contează, ci și cultura generală. Desigur că problemele sunt inerente în munca unui director, dar, cu ajutorul colegilor-profesori, toate obstacolele au fost depășite cu bine până acum. Aș putea spune că, uneori, sunt nemulțumită de mine, de colegii mei, de elevi. Cel mai adesea cred că simt apăsarea răspunderii pentru tot ceea ce se întâmplă în școală.
După cum spuneam, este o mare provocare să fii director. Niciodată nu am abordat un aer de director, ci am încercat să transform colectivul într-unul închegat. Sigur, uneori ești privit cu suspiciune, mai ales că, în majoritate, colectivul de elevi și profesori e constituit mai mult din genul masculin.
– Este o provocare mai mare să fiți director-femeie?
Răspunsul este categoric afirmativ. Deși în fruntea școlii suntem trei femei, au fost și situații în care a fost nevoie să înfruntăm provocări sau uneori prejudecăți. Eu consider că am știut să ne impunem și să le depășim. Totuși, trebuie să recunosc că este dificil să schimbi mentalități care deja au devenit un mod de viață. Este greu să transformi mentalități, să instalezi ordine la locul de muncă și mai ales responsabilitate față de locul unde îți câștigi pâinea. În privința faptului că sunt femeie, eu, una, nu mi-am făcut probleme, având în vedere profilul meu moral.
– Privind retrospectiv la activitatea dvs. de director, care ar fi primele cinci realizări/ satisfacții obținute în școală, cu școala, pentru școală?
Satisfacții sunt destule, dar sunt obținute cu eforturi mari și multă muncă. Zbuciumul moral te apasă atunci când nu ești înțeles așa cum trebuie. În această funcție, nu ai cum să poți mulțumi pe toată lumea, pe toți colegii, iar de aici micile sau marile regrete că nu ești înțeles. Cel mai ușor se observă schimbările în infrastructură și dotări. Aș putea enumera aici cabinetele, laboratoarele, calculatoarele, mobilierul, echipamente diverse, achiziționarea unui număr mare de cărți pentru bibliotecă, sistemul de supraveghere video, sistemul electronic de acces și, nu în ultimul rând, achiziționarea unui automobil Logan, în 2011. Acum, unitatea noastră este autorizată ca școală de șoferi pentru categoriile B, C și C-E, iar parcul auto însumează un camion IVECO, cu remorcă, și trei autoturisme marca Dacia Logan. Aș menționa aici și faptul că, în 2009, am încurajat înființarea Asociației de părinți, cu personalitate juridică. Mai greu se pot observa schimbările de comportament, de mentalitate și atitudine. Cred că, uneori, trăind schimbările ajungem să nu le mai percepem. Am traversat și schimbări legislative cu impact asupra școlii. Nu vreau să par lipsită de modestie, dar cred că rolul meu nu este de a observa schimbările, ci de a le produce. Dacă schimbările au fost sau nu în bine, ar trebui să spună alții.
– Dar insatisfacții aveți?
Insatisfacții – multe. Fiecare generație poartă amprenta vremurilor în care s-a format. Astăzi schimbările în toate domeniile sunt atât de rapide, încât devin vizibile diferențele dintre generații. Aș da un singur exemplu: schimbările în tehnologie – internetul, accesul la rețelele de socializare, telefonia mobilă – transformă modul de comunicare, limbajul, relațiile interumane, percepția asupra mediului, modul de gândire și comportamentul. Sunt, totuși, și lucruri care nu se schimbă, care țin de specificul vârstei.
Apoi, nivelul material precar al elevilor îi face pe mulți să renunțe la școală. Mă doare inima că nu-i pot ajuta. E tristă lipsa educației, mai ales la copiii care provin, în special, din familii dezorganizate și pe care încerci să-i aduci la liman.
– Sunteți o feministă?
Da! Deși sunt și domenii care ne depășesc pe noi, ca femei. Nu din punct de vedere al intelectului, ci fizic.
– Considerați femeia din ziua de astăzi își asumă pe deplin rolul pe care îl merită? Este lăsată să facă asta?
Depinde de situație. Sunt foarte multe femei care se identifică în totalitate cu rolul asumat, altele numai din infatuare. Ar fi multe de discutat pe tema asta…
– Dvs. cum împăcați viața profesională cu cea de familie? Există o rețetă a succesului care să poată fi folosită drept tipar pentru reușită?
Foarte bine și fără probleme. Atunci când există înțelegere deplină și mai ales afecțiune, nu e nicio problemă. Nu pot vorbi de o rețetă anume, dar am niște principii, de la care nu voi abdica niciodată. Muncă, muncă și seriozitate. Există și situații pe care nu le poți accepta. Și atunci deranjezi.
– Ce ați schimba în învățământ acum, dacă ați avea putere de decizie la nivel înalt?
Orice schimbare, orice eveniment nou are valențe duale: și bune, și mai puțin bune! Eu, dacă aș putea, aș schimba mentalitatea. Sistemul de învățământ preuniversitar formează omul. Pe acest segment, consider că trebuie insistat și investit mult. Mai mult.
– Unde vă vedeți peste cinci ani?
Nu știu dacă într-un loc anume. Știu în schimb ce îmi doresc: să fiu sănătoasă. Să-mi văd copilul cu facultatea terminată. Iar eu să predau chimie și elevii să mă bucure cu reușitele lor.
(D)Efectele finanțării per elev
”Finanțarea per elev aduce, ca avantaje, încurajarea calității managementului, a concurenței. Dar are și dezavantaje! Costul standard a fost calculat, probabil, ca o medie a necesarului pentru salariile personalului și întreținerea școlii, dar, pentru școala noastră, este insuficient, deoarece depașește cu mult media. Avem multe cadre cu vechime, cu gradații de merit, pe de o parte, iar, pe de altă parte, spațiul de întreținut este foarte mare. Pentru optimizarea cheltuielilor, ar trebui să mărim numărul de elevi din colective, dar această variantă duce la scăderea performanței și nu este indicată”.
Dana OSTAHIE
