Premieră națională: primar care susține desființarea comunei sale

Odată ce reorganizarea administrativ-teritorială a zburat din lista de priorități naționale dezbătute public, a dispărut și subiectul sensibil ce privește comunele și orașele fără o justificare solidă. Primar al comunei Tașca și copreședinte al PNL Neamț, membru supleant din partea Asociației Comunelor din România în Delegația națională de la Comitetul Regiunilor, Alexandru Drăgan surprinde încă o dată prin abordarea tăioasă, radicală a subiectului.

 ■ În loc de primari pentru comune, avem comune pentru primari

 – Ce facem cu deja celebrele comune despre care ne-am obișnuit să spunem că sunt abuziv înființate?

Dom’le, eu cred că abuzul ăsta vine din partea PSD, care dorea să facă mai mulți prozeliți în rândul primarilor și a înființat noi localități, punând primari PSD pentru că erau atunci la guvernare. Așa s-a făcut ca, din comune de 5.000, de 4.000 sau chiar de 3.000 de locuitori, să se înființeze încă una-două comune.

– Vedeam însă oameni fericiți prin comune, alături de susținătorii din politică.

Cred că este o situație nefericită. Dacă aș fi în situația de a se înființa o nouă comună, la care să fiu primar numit, ar însemna să îmi fac primărie, să-mi fac biserică, școală, dispensar, să-mi fac toate instituțiile astea care să se afle la 5 km., la 3 km. sau 2 km. de centru. Cu banii ăștia eu foarte bine mi-aș asfalta drumurile, mi-aș băga apă, gaze, aș face iluminatul public, aș face cu totul altceva. Ca oamenii să ajungă totuși în centru, cumpăr un autobuz. Oamenii plătesc, acolo un leu, doi lei, la preț subvenționat de primărie și vin la primărie de câte ori vor pe zi. Părerea mea e că asta (n.r. – înființarea masivă de comune) nu trebuia să se întâmple. Am văzut la întâlnirea de la Malmo a Federației Autorităților Publice Europene, de acum patru ani, cum s-a și stabilit că cea mică unitate administrativ teritorială europeană să aibă minim 5.000 și maxim 10.000 de locuitori. Dați-vă seama că în județul Neamț, spre exemplu, două orașe – Bicaz și Roznov – abia împreună depășesc comuna Săbăoani. Exemplele pot continua. De aici nevoia de a se strânge cureaua și a se limita fondurile de salarii, a se limita organigramele în așa fel încât suntem acum în imposibilitate de a funcționa măcar la nivelul… incompatibilității.

– În românește, te rog.

Noi, dacă avem 7-10 oameni în primărie, sunt atâtea comisii de înființat, că nu poate un om să facă parte din două comisii și iată incompatibilitatea! S-au desființat posturi, dar nu s-au desființat și competențele. Uite la ce-am ajuns: trebuie să dau afară un consilier, care mă costă 1.500 lei cu dări cu tot, și, în locul lui, angajez o firmă căreia îi dau 15.000 lei pe lună. Raportez reducere de personal, dar economie din contra. În felul ăsta eu nu înțeleg despre ce vorbim. Una e să am eu omul meu, care lucrează cu mine zilnic și-l văd ce face, îi dau și alte atribuții că-mi permite legea, și altceva să am contract c-o firmă care vine o dată pe săptămână și-mi dă niște hârtii.

 ■ Modelul de la Tașca

 – Pe vremea Guvernului Boc – trec peste Popescu Tăriceanu deoarece n-are treabă cu voi, la PNL – n-au mai fost înființate comune?

Eu n-am cunoștință că în afară de guvernarea PSD s-ar fi înființat așa de multe comune.

– Era o întrecere națională. Aveau pe cineva, o obligație – îi făceau comună, îl puneau primar…

Dom’le, eu totdeauna cred că divizarea nu duce la progres. Unitatea duce la progres. Și la putere.

– …S-a făcut un rău, înțelegem. Dar când a venit Liviu Dragnea cu proiectul de reorganizare administrativ-teritorială, a pus în față regiunile și a ieșit cearta cunoscută. Nu era interesant, util să țină cont și de puzderia de comune?

Dom’le, „ambele-amândouă” sunt foarte importante. Eu cred că neapărat trebuie să facem o lege de reîmpărțire administrativ-teritorială, în așa fel încât să fim compatibili cu structurile europene. Numai așa putem să ne încadrăm în Directivele europene, în fondurile de finanțare nerambursabilă. E un drum către progres, nu către regres. Constituirea de regiuni ca unități administrativ-teritoriale, conduse de oameni aleși, este o mare necesitate pentru accesarea programelor europene inter-regionale, între regiunile din România și regiunile din UE. Nu mai discut că regiunea Nord-Este cea mai săracă din România și din Uniune.

– Sper să nu mă înșel, dar cred că două regiuni din Bulgaria ne-au depășit în jos.

Între timp… Dar tot pe-acolo suntem, n-am progresat cu nimic.

Sigur, ori de unde ar începe, de sus sau de jos, părerea mea este că această comasare a comunelor n-ar duce la absolut nimic rău. Nu știu ce impact negativ poate fi asupra unor locuitori, dar sigur e asupra unor primari care nu vor mai fi primari.

– Parcă văd locuitorii din actualele comune mărunțele spunând: „cum, nu mă mai duc la primăria mea dragă?” Ai propus soluția decentă cu autobuzul, nici nu se simte în costurile totale, dar omul va face rezistență.

Eu sunt de acord cu dvs.

– Nu cu mine, cu cetățeanul. Punctul meu de vedere – să începem cu desființarea coumnelor și orașelor abuziv înființate – e cunoscut și scris din 2013.

Vă spun că eu, într-un mandat, mă duc la Consiliul Județean de câteva ori, că mai mult n-am de ce. Dar cetățeanul are de ce merge la primărie? Dacă primăria nu are resurse naturale, nu are resurse financiare, nu are forță, nu are putere să trăiască, la ce se duce omul? Plânge la mormânt străin! Ori, dacă te duci la o primărie care e bogată, e altceva. Dau un exemplu, comuna mea ar putea sta în picioare, dar nu e neapărat să existe.

– O desființezi?

Nu o desființez eu, Drăgan. Eu sunt absolut de acord cu comasarea comunelor. Să fie și oleacă de judecată, în sensul că să nu se comaseze două-trei sărăcii că se face o sărăcie mai mare.

– Reiau, vrei să ți se deființeze comuna?

Da! Eu am muncit foarte mult pentru comuna mea, am făcut tot ce trebuie acolo, dar n-am făcut un lucru, n-am făcut sediu de primărie. Totdeauna m-am gândit că acea primărie o să fie mare crâșmă cândva, dacă se va face unificarea asta. Eu, în 25 de ani, nu am făcut primărie tocmai pe acest considerent.

– Apropo, cât peste 1.000 de locuitori ai în comună?

1.700, deci am 2.700.

– Unde vezi Tașca, într-o comasare cu Bicazul sau cu celelalte comune de sus, pe Valea Bicazului?

Fiecare localitate are comunitatea și interesul ei, dar eu aș vedea pe Valea Bicazului, având în vedere și tradițiile, și istoria, și tot, ca dincolo de Vamă, Bicazu Ardelean, Bicaz Chei și Dămuc să formeze o comună, o comunitate puternică, să se dezvolte așa cum trebuie, să respecte tradițiile. E o mare diferență de-o parte și de alta a acestui pârâiaș care se cheamă Vamă, între tradițiile care dincolo sunt ardelenești și cele care sunt moldovenești, dincoace. Trebuie să ne respectăm tradițiile. Dincoace, Tașca ar putea fi unificată cu Bicazul, de ce nu și cu Tarcăul. Mai avem și punem împreună Pângărați și Alexandru cel Bun înainte de Piatra Neamț și am făcut niște comunități puternice din oameni mulți care să aibă și putința de a se dezvolta.

 ■ Alegerile din 2016 omoară reorganizarea

 – De când ești fruntaș al Asociației Comunelor din România?

De la înființare, din 1997. Anul trecut m-am retras din conducere, sunt simplu membru.

– Bine, dar reprezinți asociația, ca membru supleant, în delegația națională de la Comitetul Regiunilor, la Bruxelles.

Da, sigur.

– În timpul ăsta, Asociația Comunelor a semnalat vreodată problema cu înființarea abuzivă de comune?

Ca să spun cinstit, noi am făcut fel și fel de statistici și știm că sunt comune și din 150 de locuitori.

– Pardon?!

150 de locuitori. În România. Și nu sunt la mari distanțe. Dacă ar fi ca în Franța, să mergi 20 km. să nu dai de nicio localitate, este altceva. Dar și acolo nu vorbim de câte o localitate, este o asociație de comune care se gospodăresc împreună. Primarii de comune ne semnalau că nu au bani nici să vină o dată pe an la adunarea asociației. Efectiv, n-aveau. Sigur, la noi sunt orgolii, dar dacă se merge pe orgolii niciodată nu se pot pune la un loc unul cu altul.

– Întrebarea era alta. De ce asociația nu a semnalat problema?

Dintr-un simplu motiv. Dacă unul a ajuns primar, vrea să mai fie. Unii vor să ajungă primari și atât. Își scrie în CV, se laudă la soacră și la nepoți că a fost primar.

– La Adunarea Generală a asociației (n.r – 15-18 februarie, București), crezi că ar fi loc de abordarea acestui subiect, deși nu e în programul oficial anunțat?

Nu cred, mai ales acum. Dați-vă seama, toată lumea e cu gândul la alegerile din 2016 și le convine așa. Părerea mea e că, dacă guvernul, oricare ar fi el, vrea să facă o certă economie de fonduri, trebuie să vină cu inițiativa comasării, să nu o lase la mâna altora. Să impună.

– Dacă acest interviu va ajunge pe masa ministrului Liviu Dragnea, nu crezi c-o să te cheme să te întrebe ce ai ai în cap, ce ți-a venit cu desființarea comunei?

Eu cu Liviu Dragnea am fost coleg cu ani în urmă, cât a fost președinte la CJ Teleorman, în delegația de la Comitetul Regiunilor. De când n-a mai participat, n-am avut niciun fel de întâlnire, niciun fel de altă discuție.

– Și nu te-aștepți să dea un telefon, că tot vă cunoașteți?

Ne cunoaștem, dar, dacă nu m-a chemat atâția ani, nu cred că mă cheamă acum. Știu din totdeauna și am văzut și ieri (n.r. – vineri, 13 februarie), la Consiliul Județean, că dacă spui lucrurilor pe nume se consideră lucruri trăsnite. Când ai idei novatoare, se consideră că ai un interes politic. Ori, vedeți, aici politicul chiar nu există. Eu vă spun, și ca om politic, și ca lider de partid, când e vorba de administrație, de cetățeni, de oameni, de progres și de civilizație, eu nu mai am treabă cu omul politic. Nu facem administrație prin ambiții politice. Facem așa cum credem noi că este mai bine pentru cetățean și ca să avem succes.

 Interviu realizat de Viorel COSMA

 Județul Neamț – 9 comune și un oraș în plus

 La Plenara CC al PCR din 5-6 octombrie 1967 au fost propuse noile principii pentru reorganizarea administrativ-teritorială a țării, acestea fiind adoptate la Conferința Națională a PCR din 6-8 decembrie 1967. Se revenea la denumirea tradițională de județe, desființându-se raionul și regiunea, celelalte unități administrative fiind orașul și comuna. Orașele importante, „cu o însemnătate deosebită în viața economică, social-politică și cultural-științifică a țării”, deveneau municipii.

România era împărțită, după 1968, în 2.706 comune, 189 orașe, 47 de municipii și 39 de județe, plus municipiul București. Mai târziu, în 1981, din județele Ilfov și Ialomița s-au „născut” Giurgiu, Călărași și Sectorul Agricol Ilfov.

Vechea organizare, cu 28 de regiuni (reduse ulterior la 16) și 177 raioane rezistase din 1950.

În 1990, aveam 56 de municipii, 204 orașe și 2.688 comune. În 2012, numărul municipiilor ajunge la 103, al comunelor la 2.861, iar al orașelor la 217.

În decembrie 1989, județul Neamț cuprindea 70 de comune, municipiile Piatra Neamț și Roman, orașele Târgu Neamț și Bicaz. Cea mai mare comună era Săbăoani, cum a și rămas, iar cea mică Făurei. Astăzi sunt 78 de comune și un oraș în plus, Roznovul. Comuna cea mai mică este Pâncești, cu 1.337 locuitori.

Comunele înființate după Revoluție, în ordine alfabetică, sunt următoarele: Boghicea, Dochia, Drăgănești, Gâdinți, Ghindăoani, Negrești, Pâncești, Ruginoasa și Văleni. (Din „Mesagerul de Neamț”, documentarul „Mai înainte de fabrica de comune”, iunie 2013)