Amenda administrată Teatrului Tineretului de către ISU „Petrodava”, în luna decembrie, și coafarea publică din ianuarie nu lămuresc aproape nimic din ce s-ar fi dorit. Punctul de vedere și explicațiile furnizate zilele trecute, sub semnătura inspectorului-șef Ioan Nițică, iau ochii, par convingătoare, dar numai în rândul celor nefamiliarizați cu nenorocirea abătută asupra TT odată cu pomposul proiect de restaurare și punere în valoare a zonei și obiectivelor de la Curtea Domnească.
Concret, după ce s-a simțit deranjat de corecțiile și ironiile noastre, colonelul Nițică povestește următoarele:
– În luna iulie 2012, două cadre ale ISU Neamț au făcut parte din comisia de recepție la terminarea lucrărilor și au constatat că au fost făcute modernizări la instalațiile de limitare și stingere a incendiilor, motiv pentru care, în Anexa 2 a procesului-verbal, s-a solicitat autorizarea din punctul de vedere al securității la incendiu a acestor instalații, iar anexa a fost însușită de către constructor. Ulterior, în luna decembrie 2012, s-a întrunit din nou comisia de recepție, fiind reluată problema referitoare la autorizare.
– Conducerea TT a făcut demersuri pentru întocmirea documentației, în luna mai 2013 find finalizată expertiza privind securitatea la incendiu. Această expertiză generează realizarea anumitor măsuri care trebuie îndeplinite până la solicitarea autorizației de securitate la incendiu.
– În acest context, instalațiile de limitare și stingere au fost predate de către constructor beneficiarului în lunile august și septembrie 2013. Ulterior, reprezentanții TT au urmărit soluționarea măsurilor impuse prin expertiza tehnică și, în luna ianuarie 2014, au depus dosarul de autorizare.
– În urma verificărilor din teren, au fost aplicate 7 avertismente verbale, iar în urma desfășurării exercițiului de intervenție în caz de incendiu (luna octombrie 2014) s-a constatat că instalațiile de stingere nu sunt alimentate cu apă. A urmat binecunoscuta amendă de 5.000 lei.
Asta a scris, asta am reținut. Plus amănuntul că, în prezent, instalațiile de detectare, limitare și stingere a incendiilor funcționează.
Realitatea este cu totul alta.
■ ISU Neamț s-a încurcat în recepții și normative
Trimiterea la procesul-verbal de recepție din iulie 2012 este lipsită de suport și sens. N-a fost vorba de nicio recepție, ci de o tentativă de blat, cu liste de semnături luate din altă parte, așa cum am dezvăluit și demonstrat atunci. Documentul nu are valoare, nu a produs efecte. Din facsimil 1, 2 și 3 se observă cum din comisie a făcut parte un reprezentant al ISU (nu doi!), nenominalizat, care a scris ceva ilizibil în dreptul său. Mai departe, în anexa invocată de colonelul Nițică (lista cu lucrările care nu au fost executate sau în curs de finalizare) nu scrie absolut nimic din ce afirmă. De asemenea, nu rezultă ce și-ar fi însușit constructorul.
În decembrie același an, într-adevăr, s-a desfășurat o acțiune cât de cât mai apropiată de ideea de recepție, dar contestată și respinsă în primul rând de reprezentanții CJ Neamț. În niciun caz nu era o altă întrunire a comisiei de recepție. Important este că, în condițiile prevăzute de HG nr. 273 din 14 iunie 1994, noul procesul-verbal este luat de valabil. Comisia trebuie să funcționeze cu mai mult de două treimi din membri și e suficient ca jumătate plus unul dintre aceștia să semneze documentul, ceea ce s-a întâmplat. Din facsimil 4, 5 și 6 se vede că reprezentantul ISU are identitate (ing. Dragoș Ariton), a semnat, însă în Anexa 2 (la fel ca și în anexa cu lucrările care nu respectă proiectul!) nu scrie absolut nimic pe linia sa de răspundere.
Solicitat să ofere lămuriri suplimentare, colonelul Nițică a declarat că, din punctul său de vedere, erau valabile cele consemnate în iulie, numai că în iulie ne-am lămurit ce s-a consemnat într-un act lipsit de valoare. Situația depășește pur și simplu înțelegerea, din moment ce în Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, pentru cazuri precum recepția unui obiectiv de profilul teatrului (unde participarea persoanei desemnate de inspecția din cadrul ISU este obligatorie), scrie clar ca lumina zilei: „Procesul-verbal de recepție va consemna realizarea măsurilor prevăzute de documentația de execuție din punct de vedere al prevenirii și stingerii incendiilor, fără de care recepția nu este acceptată”. Mai departe îl putem crede pe cuvânt pe șeful ISU Neamț că ar exista niște acte întocmite de ai săi, inclusiv o corespondență în acest sens (nu e clar cu cine – n.a.), dar ce relevanță au în afara recepției? Iar recepția, evident, n-are cum fi acceptată. Să recunoști că ai greșit rău de tot, se vede, nu e cazul. Cine crede, din varii motive, că recepția lucrărilor e o formalitate birocratică, certificată prin niște hârtii aruncate într-un dosar, nu are decât să verifice gravitatea problemei la Inspectoratul de Stat în Construcții. Mai mult, ori ai recepție și proces-verbal în regulă, ori nu ai. Altă cale, acte echivalente, mici înțelegeri nu există.
■ Teatrul nu prea are ce căuta în… teatru
Cu toate acestea, aflăm că s-a mers mai departe cu documentația pentru obținerea, în final, a autorizației de securitate la incendiu și a autorizației de funcționare a teatrului. Nițică mai afirma sec, într-o discuție telefonică prelungită, că oamenii săi au discutat cu cei de la teatru din simplul motiv că pe ei i-au găsit acolo. Dar ce-a căutat și ce caută teatrul în teatru nu e descâlcit oficial. Neoficial, am demonstrat la vremea potrivită că nu are ce căuta.
În primul rând, raportându-ne la așa-zisa recepție din decembrie 2012, amintim că 28 decembrie 2012 era termenul „recomandat” pentru remedierea și finalizarea lucrărilor semnalate în anexa buclucașă. Apoi, la data îndeplinirii măsurilor dispuse, trebuia făcută predarea-primirea lucrărilor pe bază de alte procese-verbale între „Primăria mun. Piatra Neamț, în calitate de lider al parteneriatului și ordonator de plăți, și Consiliul Județean Neamț, respectiv Teatrul Tineretului Piatra Neamț”. Demența cu lucrările e inutil de reluat, fiind cunoscută publicului din zecile de articole publicate. Dar e de semnalat că nici până săptămâna trecută teatrul nu fusese predat. Este probabil un caz unic în România! În aceste condiții, nu-i legitim să te întrebi cu cine și, mai ales, cu ce temei legal se ceartă cei de la ISU? Pentru neîndeplinirea atribuțiilor, pe ei cine îi amendează? Poate-i cazul să se amendeze singuri.
În al doilea rând, încă din mai 2013 am semnalat operațiunea prin care colectivul teatrului s-a întors… acasă. La fosta BANCOREX era imposibil de prelungit pribegia, condiții pentru repetiții la spectacole complexe nu erau în altă parte, iar marele antreprenor general ROMCONSTRUCT țipa că s-a săturat de plătit utilitățile, invocând „recepția” din decembrie 2012. În plus, existau speranțe ca, odată aduse scaunele și rezolvată problema acusticii, în toamnă să se reia Festivalul de Teatru. Așa s-a ajuns la predare-primire pe baza vrăjelilor de procese-verbale de mână (facsimil 7 și 8) încheiate între reprezentanți ai ROMCONSTRUCT și administratorul teatrului. Nu au absolut nicio legătură cu predarea-primirea oficială detaliată mai sus și, după cum stau lucrurile, doar la Piatra Neamț o pot înlocui. Cumva, în acest moment, cu duhul blândeții, sunt de înțeles și acceptat vorbele șefului ISU, căci nu prea îți vine să ceri șefilor unei instituții să probeze că ocupă sediul cu temei. Dar, dacă își rătăceau ochii măcar pe ziare… Și dacă nu erau complici la porcăriile alea de recepții…
■ Ascunderea pagubelor, o prioritate
Peste 10 ani, numărați din 20 decembrie 2012, ar trebui să fim martori la recepția finală a lucrărilor de la TT. După cum se vede, nu e clar ce și de când numărăm. Documentele spun că garanția lucrărilor ar fi o certitudine, dar la halul în care s-a lucrat, la jaful dovedit, e justificat să nu ai încredere.
Rezistența fostului președinte al CJ Neamț, regretatul Culiță Tărâță, în fața tentativelor de a-i fi plasat un teatru… neconform, este cunoscută. La fel și demersurile – câte a reușit să facă – pentru determinarea și încadrarea vinovățiilor. Undeva, filmul s-a rupt. Și rupt a rămas. Chiar fără Gheorghe Ștefan la butoanele de comandă, cooperativa locală funcționează, nu se predă. În continuare, este impenetrabilă. Diabolic și, în egală măsură, criminal, autorități și instituții de toate soiurile refuză cercetarea la sânge a firului care începe cu tema de proiectare defectă, continuă cu proiectarea la fel de defectă și ajunge la jalea de lucrări cunoscute, inclusiv achizițiile scandaloase. În afară de noi, n-a întrebat nimeni – cu subiect, predicat, dar și indicii – ce au păzit și ce au certificat ani la rând experții de la ADRNE, ca Organism Intermediar pe Programul Operațional Regional. Abia într-un târziu, un meseriaș cinstit de la agenție a semnalat că proiectul nu se poate închide câtă vreme nu au fost atinse obiectivele. Însă, ca o culme a tupeului, Primăria a anunțat finalizarea proiectului, anul trecut în iunie. Cădea termenul oficial de finalizare (11 iulie 2014) peste ei, dar nu au reușit să prezinte acte întru susținerea pretinsei finalizări.
Suspect este că tot mai des, în ultima vreme, se insinuează sugestia să lăsăm lucrurile așa cum sunt, că TT își va primi autorizațiile necesare, de parcă asta-i problema de fond. A început să încolțească temerea că vine OLAF peste proiect și nu care cumva să fim puși în situația de a da banii înapoi, că n-avem de unde. Cinstit, dacă se va decide în acest sens, e să-i dăm, iar pe urmă să îi recuperăm de la cine au manevrat politic milioane de euro potrivit regulii „tragem niște bani, cum procedăm, cum îi împărțim?”. Partea și mai proastă e că absolut toate problemele reclamate se puteau rezolva perfect în cadrul proiectului, dar nu s-a găsit leac pentru ambițiile și încăpățânarea protagoniștilor afacerii. Din această perspectivă, ISU Neamț și Ioan Nițică sunt și ei rătăciți pe-acolo.
Viorel COSMA
