Aflăm din articolul 32 al Constituției României că „Învățământul de stat este gratuit”, afirmație confirmată și de Legea Educației. Cu toate acestea, în realitatea palpabilă, părinții constată cum legile sunt încălcate… legal, cu ajutorul altor legi, care le contrazic pe cele dintâi, inclusiv pe cea Fundamentală, legi cu multe portițe, care lasă loc pentru interpretare în fel și chip, depinde de cine le citește și care-i sunt interesele. Cât de gratuit este învățământul românesc de stat? Greu de spus, în acest moment. Mai degrabă s-ar părea că nu e.
În bilanțul cheltuielilor la care sunt supuși părinții zi de zi, pentru a-și putea (între)ține copilul într-o instituție de învățământ, se înscriu și opționalele. Atenție! Nu discutăm de învățământul privat, unde părintele, pe banii lui, acceptă sau comandă diverse activități instructiv-educative pentru copilul său, ci avem în vedere strict învățământul de stat, cel obligatoriu, în a cărui programe figurează discipline opționale încă de la grupa mijlocie de grădiniță, cu creștere progresivă a numărului acestora, direct proporțional cu etapa de maturizare a copilului. În alcătuirea orarului, se pornește de la activitățile comune pe care le au copiii în decursul unei săptămâni. La acestea, se pot adăuga și alte opționale. Potrivit inspectoarei pentru Învățământul preșcolar din Neamț, Rodica Vădeanu, la grupele mici (3-4 ani) nu se fac opționale: „Opționalele apar la grupele mijlocii și mari, respectiv 4-6 ani. Astfel, la grupele mijlocii, trebuie să fie maximum o activitate opțională pe săptămână, iar la grupa mare trebuie să fie maximum două opționale pe săptămână”. O astfel de activitate se desfășoară de-a lungul a 15-30 de minute, în funcție de vârsta ”beneficiarilor”.
Afacerea ”Opționalul”
Cine se ocupă de predarea unui opțional la grădiniță? Răspunsul este unul cel puțin interesant.
Din Metodologia de aplicare a planului pentru învățământul preșcolar, rezultă că poate preda un opțional oricine face dovada unei minime calificări în domeniul în care se înscrie opționalul respectiv. Fie că vorbim de cadre didactice, fundații, asociații, agenți economici sau persoane fizice autorizate… Ca totul să fie ”în regulă”, opționalele pe bani se fac printr-un proces de tip bussines, bine pus la punct. Se încheie un contract de prestări servicii între „prestatorul de opționale” și grădiniță. Totul este „girat” și asumat de părinți, pe bază de semnătură. După care se trece la etapa „costuri”.
Banii cu care contribuie părinții pentru activitățile opționale se administrează și se cheltuiesc numai de către comitetele de părinți. „Pe mine, sincer, nu mă interesează cât costă un opțional, deoarece, dacă m-aș implica în așa ceva, aș lăsa de înțeles că am vreun interes. Părinții sunt cei care decid dacă vor opționale la grupă, ce opțional își doresc din lista pe care o avem disponibilă. Comitetele de părinți se ocupă de opționale. Eu pot doar să vă spun că, la grădinițele arondate Școlii Gimnaziale «Elena Cuza», potrivit ofertei curriculare avem 4 opționale: «Lumea poveștilor», «Folclorul Copiilor», «Limba Engleză» și «Dans modern». Primele două sunt acoperite de educatorele noastre, celelalte se fac în baza unui contract semnat între grădiniță și prestator”, spune prof. Anton Gheorghiu, directorul Școlii Gimnaziale „Elena Cuza”.
Unele școli nu au agreat varianta opționalelor pe bani și au renunțat din start la idee. Este și cazul grădinițelor arondate Școlii Gimnaziale Nr. 8 din Piatra Neamț. „Anul acesta, nu avem niciun opțional care să fie plătit din banii părinților. Nici la Grădinița Nr. 8 și nici la Grădinița Nr. 5. Doamnele de acolo au activități care nu implică deloc costuri suplimentare din partea părinților”, declară prof. Teodora Simionel, directoarea unității de învățământ.
Totuși, sunt și dificultăți în procesul de selecție a ofertei pentru opționale. Ni le-au sesizat părinții care s-au lovit de ele. În primul rând, lovește principiul democratic cum că majoritatea decide. Copiii pasionați de un anumit subiect, altul decât cel din oferta de opționale, trebuie să se conformeze majorității. La fel și părinții. Un alt dezavantaj este lipsa feed-back-ului. Cei care „predau” opționalele nu sunt evaluați în niciun fel la sfârșitul unui an școlar, deci nu există o unitate de măsură pentru rezultatele muncii lor. Dacă părintele are ocazia să-și vadă odrasla rostind un ”Hello, teacher” sau încurcându-și picioarele într-un dans la vreo serbare, se consideră suficient. Dacă e mulțumit sau nu, asta deja face subiectul altei discuții, care, oricum, se încheie cu resemnare, fiindcă altceva nu are ce face.
Opționalul pe bani sau cum a apărut ora de 15 minute
Un alt aspect, poate cel mai important, este cel financiar. Puțini sunt părinții care să nu bage mâna adânc în buzunar atunci când vine vorba de copiii lor, mai ales când se discută despre o activitate care îi ține ocupați și, teoretic, le mai și dezvoltă niște abilități sau aptitudini. În numele Binelui pentru copil, părintele tace și plătește.
Cât costă un opțional? Tariful nu e standard. Și-l stabilește fiecare club de copii în parte, pe principiile riguroase ale economiei de piață, adică să acopere costurile (minime) de prestare și să mai rămână un (măcar ușor) profit. Neoficial, se pare că prestatorul de opțional este plătit cu ora, prin cotizațiile comune ale părinților, costurile intrând în factura lunară cu educația (after-school, masă, etc.). Asta în condițiile în care, după cum am aflat, activitatea durează între 15 și 30 de minute, conform programei. La 2-2.5 lei minimum pe fiecare sfert de oră opțional, înseamnă 8-10 lei pe oră, adică un minimum 200 de lei lei lunar pentru prestatorul de opțional NUMAI de la O GRUPĂ de copii de grădiniță. Când Doamna anunță că ora serbării se fixează în funcție de cum reușește să ajungă cealaltă Doamnă, de la opțional, ”că are mai multe grădinițe”, tabloul succesului unei astfel de afaceri începe să se contureze.
Opționale ilegale?
În trendul pe care l-a lansat Ministerul Educației, prin faptul că a interzis organizarea concursurilor pe bani în unitățile preuniversitare, aceste opționale contrastează. Chiar prof. Viorel Stan, inspectorul școlar al IȘJ Neamț, într-un interviu acordat recent săptămânalului nostru, a avansat ideea că aceste opționale sunt ilegale. „În legătură cu așa-zisele opționale pe bani, organizarea, în special în grădinițe și în zona învățământului primar, punctul nostru de vedere este că sunt ilegale. Un opțional are la bază o programă școlară aprobată, este susținut de cadre didactice calificate, cu experiență în domeniu, și nu ca o activitate ocazională, chiar admisă de părinți, organizată în spațiul învățământului formal”.
Ilegale sau nu, opționalele pe bani sunt o realitate, susținută cu „portițe” legale, iar atât timp cât dăinuie, vor exista și entități care să profite de ele. Fie că vorbim despre manuale alternative, uniforme, fondul clasei, serbări, meditații ș.a., învățământul de stat este, desigur, garantat. Însă nu și gratuitatea lui!
Școală, scumpă școală…
Potrivit unui studiu, realizat în 2010 de Organizația „Salvați Copiii” România, „Părinții consideră că, pentru educația unui copil, alocă anual, în medie, o sumă de aproximativ 1.490 lei (lei) – această sumă este mai mare în cazul părinților din mediul urban (1.572 lei) decât al celor din mediul rural (1.372 lei). Având în vedere că multe familii au mai mult de un copil, reiese că efortul financiar suportat de părinți pentru educația tuturor copiilor lor de vârstă școlară ajunge, în medie, la 1.954 lei anual.
În ceea ce privește categoriile de cheltuieli, rezultatele cercetării ne arată că cele mai ridicate sume plătite de părinți sunt, în medie, pentru meditații (1.348 lei), transport (721 lei) și alimente (634 lei), aceste costuri asociate devansând cu mult costurile directe. În ceea ce privește costurile asociate în mod direct cu actul educațional, rechizitele și manualele școlare, culegerile, caietele speciale și soft-urile educaționale cumulează 467 lei. Uniforma sau echipamentul de sport mai adaugă 255 lei la cheltuielile efectuate de părinți. În plus, părinții trebuie să mai plătească peste 440 lei pentru: fondul clasei și al școlii, serbări și evenimente, paza școlii și efectuarea de reparații sau înlocuirea mobilierului (în situația când pentru acestea se colectează sume separat de fondurile clasei/ școlii), cadouri și flori (pentru profesori și colegi sau pentru ocazii speciale, precum 1 și 8 martie), concursuri școlare, activități extra-curriculare derulate în cadrul școlii, utilizarea internetului sau achiziționarea de reviste. Unii părinți menționează și costurile generate de cazare sau de plata internatului”.
Marian TEODOROF
