Subiectul I
- Sinonime contextuale: precis – sigur; se căznea – se chinuia
- În secvența să-mi cumperii, cratima notează grafic pronunția în aceeași silabă a conjuncției subordonatoare să și a unui segment al pronumelui personal îmi, prin elidarea vocalei î, evitarea hiatului între ă și î și reducerea cu una a numărului de silabe.
- Enunț cu alocuțiune/ expresie care să conțină substantivul timp:
Din timp în timp, ne opream și priveam cu încântare spre pădurea tăcută.
- Două secvențe, din textul dat, care conturează dimensiunea spațială: ”Retrăia ziua în care se întâlniseră la un cinematograf pe Bulevard.”; ”Intraseră împreună în sală…”
- Două motive literare prezente în textul dat: amintirea, suferința.
- În textul dat, este folosită perspectiva narativă de tip obiectiv.
- În textul dat, verbele la timpul imperfect (”irita”, ”cunoștea”, ”revenea” etc.) indică acțiuni trecute și neterminate, sugerând incertitudinea, nesiguranța, provizoratul, fără speranța împlinirii dorințelor, ideilor și sentimentelor personajelor.
- Fragmentul în proză intitulat ”Accidentul”, de Mihail Sebastian, prezintă toate trăsăturile genului epic, între care și: folosirea narațiunii ca mod dominant de expunere (”Revedea, de asemeni, depărtata zi de ianuarie…”); prezența instanțelor narative, narator și personaje (Anna și un tânăr îndrăgostit de aceasta).
- Fragmentul dat evocă experiența dureroasă a iubirii trăite de un tânăr intelectual cândva. Secvența citată surprinde zbuciumul lăuntric al acestuia între certitudine și incertitudine, având ca suport imagini ale trecutului iubirii sale pentru Anna. Au rămas în memoria lui întâmplări liniștite, dar și altele tulburi, neașteptate. A adunat în ființa sa amănunte ale vechilor întâmplări, chinuindu-se cu îngrijorare să le recontituie ca pe niște fotografii vechi, pe care și le-ar fi dorit să nu fie mistuite de timp.
Asemenea lui Ștefan Gheorghidiu, cunoscutul erou camilpetrescian, protagonistul fragmentului și al secvenței comentate este o fire puternic reflexivă, pasională, hipersensibilă, disecând minuțios îndoielile sale chinuitoare.
Registrul stilistic al secvenței se caracterizează prin claritate, sobrietate, fraze ample, lexic înalt, intelectualitate analitică și subtilitate.
În întregul său, romanul ”Accidentul” și întregul fragment citat sunt scrieri moderne, istorisind destinul dramatic al unui erou delicat și fragil.
Subiectul al II-lea
În opinia mea, familia tradițională, în care părinții și copiii trăiesc în armonie, rămâne cel mai prielnic mediu de creștere, educație și evoluție a copiilor. Dacă lucrurile stau așa, părinții și copiii au nevoie de comunicare continuă, sinceră, caldă, fertilă.
Mai întâi, este de spus că, în toate componentele și etapele vieții, părinții trebuie să le fie copiilor modele de muncă, de integritate și de etică, nu prieteni indulgenți. Osteneala de zi cu zi a părinților și a copiilor, ritualurile de familie, cum sunt, cel puțin, mesele de seară, cele din zile de repaus săptămânal și de sărbătoare, vacanțele cu familia, practicarea unei religii, mersul la biserică, la manifestări cultural-artistice și sportive și plimbările înseamnă mereu și comunicare reciprocă, conferind relațiilor dintre părinți și copii respect, stabilitate, durabilitate, semnificații spirituale, morale și etice. Prin comunicare între părinți și copii, se modelează și comportamentele ambelor părți. Se creează, astfel, o ambianță care respinge indulgența dăunătoare, ignoranța, violența și vulgaritatea.
Pe de altă parte, se cunoaște că lipsa de comunicare dintre părinți și copii, narcisismul, indulgența exagerată, lipsa de măsură, exagerările de orice fel au pătruns prea adânc în existența societății zilelor noastre, cu efecte nocive, adesea distrugătoare, asupra creșterii și evoluției copiilor. De altfel, dr. Laura Schlessinger, profesoară la Universitățile California de Sud și Pepperdine, atrage atenția că, în urmă cu câteva decenii, s-a inventat păgubitor filosofia libertății depline de exprimare și comportament a copiilor. Aceasta nu mai are limite și judecată obiective, filosofie distructivă atât pentru părinți și copii, cât și pentru societate. Prin comunicare, copiii trebuie să învețe, în interiorul familiei unite, că există fapte bune și rele, că cele din urmă vor avea obligatoriu și imediat consecințe pentru copii. Aceștia trebuie să aibă conștiința vinovăției, privită ca un sistem interior de avertizare, sănătos și necesar, care îi pune pe copii în alertă când fac ceva greșit.
Prin urmare, o comunicare corectă, continuă, caldă, binefăcătoare presupune o educație corectă, riguroasă, deschisă, sinceră, onestă de ambele părți. Altfel, lipsa de educație și de comunicare creează copii fragili și greutăți ulterioare.
– va urma –
Prof. Gheorghe ȚIGĂU
