La fel ca în cazul multor monumente din Roman, cele două corpuri ale Colegiului Național ”Roman-Vodă” par să fie file diferite ale aceleiași povești, într-un volum care cuprinde istoria comună. În vreme ce Corpul A „trăiește” prin rezultatele recunoscute ale elevilor și ale profesorilor care-i îndrumă, Corpul B pare a face parte dintr-o altă lume, care nu are nicio legătură cu emblematica instituție de învățământ. Faptul că nu este vorba doar despre o aparență este întărit de realitate: în clădirea care stă să cadă, pe a cărei fațadă sunt panouri de avertizare, există copii care învață și se plămădesc ca oameni. Deși din stradă se aude doar zgomotul uneltelor cu care muncitorii de la o firmă de construcții încearcă să refacă ceea ce a fost odată, demult…
Un pic de istorie înaintea prezentului
Corpul A al actualului Colegiu Național ”Roman-Vodă” și-a deschis porțile în 1872, iar din 1891 Calistrat Hogaș va face parte din corpul profesoral și va preda româna și istoria, pentru ca, zece ani mai târziu, să devină directorul instituției. În timpul primului război mondial, clădirea a fost rechiziționată, dar din 1919 gimnaziul devine liceu, recunoscut ca atare. Al Doilea Război Mondial va afecta, însă, din nou, procesul de învățământ, pentru că imobilul a devenit spital militar. Ani mai târziu, prin strădania profesorilor, activitatea didactică s-a ridicat, iar dotarea s-a îmbunătățit. Istoria instituției de învățământ este zdruncinată odată cu instaurarea regimului comunist, când titulatura de liceu este retrasă și înlocuită cu cea de „școală medie de 11 ani”.
„În 1950, liceul dispunea de 35 camere pentru uz didactic”, se arată în istoricul de pe site-ul colegiului. „În 1965, se amenajează biblioteca, iar doi ani mai târziu se dă în folosință vila din curtea liceului, utilizată ca muzeu școlar și sediu al revistei «Școala Nouă». Din 1970, instituția va dispune și de un internat cu 208 locuri. În 1971, liceul își recapătă blazonul mușatin – «Roman-Vodă». În ciuda greutăților cu care s-a confruntat, liceul a crescut an de an datorită unui corp didactic valoros. Anul 1972, centenarul școlii, este un an de bilanț și privire retrospectivă a tot ceea ce a jalonat un drum parcurs de la înălțimea unui veac cu împlinirile și umbrele sale, cu miile de elevi și sutele de profesori care au edificat deopotrivă un lăcaș de spiritualitate romașcană de certă valoare, dar și pentru a desprinde concluzii și a întocmit planuri pentru viitorul inaugurat cu ocazia acestui jubileu”.
Abia în 2001, după nenumărate demersuri, liceul va deveni Colegiul Național ”Roman-Vodă”, iar acum un an, după reabilitare, a recăpătat aspectul de monument istoric pe care îl merită. Nu același lucru se poate spune despre Corpul B, situat la mică distanță, lăsat ani de zile în paragină „din lipsă de fonduri” și intrat de abia recent într-un proces de care avea nevoie de multă vreme.
„Avem nevoie de clădire”
Corpul B, aflat și el pe lista monumentelor istorice, a fost ridicat în 1920 și, deși este mai „tânăr” decât Corpul A, starea în care a ajuns justifică panourile de avertizare de pe fațadă „Atenție cad tencuieli! Vă rugăm nu staționați și nu parcați în această zonă!!! Pericol de accidentare!!!”. Explicația este că niciodată, în ultimii ani, n-au fost bani suficienți pentru întreținerea clădirii construite „la cererea prințeselor Maria Sturza și Ecaterina Cantacuzino, mamă și fiică, pentru ca aici să funcționeze un liceu de fete”. S-au dat, totuși, niște fonduri, cândva, de la Inspectoratul Școlar Județean Neamț, însă imediat „competența” de a împărți banii pentru lucrări de acest tip a fost trasferată la nivelul ministerului, unde s-au adunat urgențe din toată țara, iar CNRV Corp B n-a „încăput” printre priorități.
„Starea în care se află acum imobilul este pretabilă doar unui proiect de consolidare, pentru că, dacă se mergea pe reparații făcute pe bucăți, ar fi costat mult mai mult”, a declarat profesoara Mihaela Tanovici, directoarea Colegiului Național ”Roman-Vodă”. „Clădirea este pe jumătate funcțională, dar noi avem nevoie și de partea din față, pentru că există un proiect de laboratoare-cabinete pe Corpul B și, când va fi disponibil – termenul este ultima zi a acestui an – atunci ne vom îmbunătăți oferta educațională. Corpul A a fost reabilitat într-un an și l-ați văzut cum arată. Așa sperăm să fie și celălalt și în termenul stabilit dacă se poate”.
Termenul stabilit (31 decembrie 2015) ar putea fi respectat în funcție de viteza cu care se mișcă cele două firme care lucrează la reabilitare și de numărul „surprizelor” ascunse de tencuială în zidurile clădirii.
Proiectul, în valoare de peste 5 milioane de lei, din care aproape 3,9 milioane reprezintă contribuția Uniunii Europene, iar 592.000 lei contribuția Guvernului României se află pe „mâinile” a două firme: SC Conbas SRL Roman și SC Construcții Unu SA Iași.
„Eu am contractul de consolidare, iar firma din Iași a câștigat contractul de arhitectură”, ne-a declarat inginerul Eugen Borș, directorul Conbas SRL. „Odată cu decopertarea tencuielii, care a fost făcută prin anii ’60, am descoperit fracturi de zidărie, atât pe casa scării, cât și la parter. Evident, nu pot fi lăsate așa, iar acum suntem în faza în care proiectantul trebuie să găsească soluții”.
Fracturile din ziduri este posibil să fi fost cauzate de cutremurele care, de-a lungul anilor, au zguduit clădirea. Orice om care ține la afacerea lui ar fi astupat fisurile pur și simplu și s-ar fi făcut că nu le-a văzut. Eugen Borș este, însă, genul rar printre constructori, care știe foarte bine că nu te poți juca cu structura de rezistență a unei clădiri și a ordonat sistarea lucrărilor în zona afectată. „Vor fi costuri suplimentare, indiscutabil, dar mai bine să plătim în bani decât altfel”, a spus directorul Conbas SRL. Cea care va plăti, în bani reali, dar mai bine decât ”altfel”, va fi Primăria Roman. Primarul Laurențiu Leoreanu, legat, ca profesor, de colegiu, s-a declarat încântat de ideea ca, într-o zi, Corpul B să arate la fel de bine precum clădirea Corpului A și să fie funcțională. Scepticul de serviciu este Vitalie Josanu, proaspăt comisar de poliție, responsabil cu starea patrimoniului cultural al județului.
„Aștia nu corectează pe hârtie, ci pe teren!”
„Am numai cuvinte de laudă față de inginerul Borș și de firma lui”, a declarat comisarul Vitalie Josanu. „Face lucrurile profesionist și cu respect față de meserie și de monument. Am inspectat șantierul și am văzut cum se lucrează, la fel cum am văzut la Mănăstirea Văratec, unde este tot firma dumnealui, deși nu face parte din «abonații» la contractele cu Ministerul Culturii. Am, în schimb, mari emoții în privința firmei Construcții Unu Iași, cu care m-am întâlnit de două ori până acum, în mod neplăcut. Meseriașii de la această societate au refăcut turnul clopotniță de la Mănăstirea Pângărați, după ce alți meseriași, de la firma lui Batâr, l-au dărâmat într-o noapte, lăsând fundația descoperită, cu șanțuri de jur împrejur. Celor de la Iași li s-a părut mai ușor să corecteze turnul în teren decât pe hârtiile lor, unde l-au făcut prea mare, așa că l-au înfipt direct în corpul de chilii, pe care l-au stricat. Tot ei au lucrat și la Agapia, unde au făcut niște beciuri foarte ciudate pe latura de sud a zidului de incintă. Ca aspect, sunt suspect de noi, în trend, ca să zic așa, față de istoria arhitecturii. Eu sunt în stare să jur că n-au fost acolo niciodată, cum nu-s eu popă! Dar dacă mai-marii din Ministerul Culturii le-au acceptat, nu pot eu să spun, ca polițist, că-s mai deștept decât ei. Însă cred că, până la sfârșitul anului, o să merg cam des pe la Roman”.
Cristina MIRCEA
