Motto: ”De la o vreme, sclipiri fulgerătoare și iuți începură a scânteia și a străbate până la noi prin spărturile de lumină îngustă ale rețelei de crengi umbroase, ce ne împrejmuia mersul… Era Tazlăul care, scăldat în raze de soare, își frângea strălucirea gălbuie a undelor sale în curmezișul negru și încâlcit al rariștei de brazi” – Calistrat Hogaș, ”Pe drumuri de munte – La Tazlău”
Înainte de 1989, nu era copil care să nu-și dorească să meargă într-o tabără școlară. Pentru a face asta, se duceau adevărate competiții. Amintirile din acele tabere, care erau un must have pentru copii măcar vara, dacă nu mai des, au rămas, pentru mulți, ca fiind definitorii pentru perioada copilăriei. Impresiile cu care tu, copil, te întorceai din tabără, erau de neuitat. Se legau prietenii pe viață, era una dintre puținele posibilități de a cunoaște oameni noi în acea perioadă. Județul Neamt nu făcea excepție printre celelalte județe din țară, având o rețea de tabere școlare bine pusă la punct, în locuri unde copii se puteau distra și vizita obiective turistice. În acest moment, avem o Direcție a taberelor, dar nu prea mai avem tabere. Iar ce avem poate fi catalogat ca fiind la nivelul minimal al pretențiilor copiilor și părinților. Săptămânalul ”Mesagerul de Neamț” vă propune o serie de materiale despre situația actuală a taberelor școlare și vă invită să veniți cu completări și posibile soluții pentru remedierea situației.
Tazlău – o ruină în conservare
Din renumita Tabără de elevi ”Prelungi” de la Tazlău a rămas… mai nimic. Doar clădirea, care mai rezistă, cu chiu, cu vai, în picioare. În rest, tot ce s-a putut devasta, s-a devalizat în 2008. Două săptămâni se pare că a durat atunci ”pustiirea” acestui așezământ de odihnă. S-a furat aproape tot: calorifere, cazane, căzi – a rămas una singură, parcă mărturie a prăduirii -, chiuvete, plite, centrala termică, țevi și alte ”obiecte”, care au putut fi, mai apoi, valorificate. Nici instalația electrică nu a scăpat de prădători. Pentru că radiatoarele din oțel cu greu puteau fi manevrate, pentru cele amplasate la etaj s-a făcut o gaură în podea și, astfel, au fost aruncate efectiv prin această deschizătură. Gheorghe Paisa, actualul director al Direcției pentru Sport și Tineret Neamț, instituție care administrează Tabăra Tazlău, spune că a descoperit aceste ”fapte” în februarie 2013, pe când era director interimar. Însă ”golirea” taberei de la Tazlău s-a întâmplat în anul 2008. În acea perioadă, șef al instituției era Aurel Nistor, iar de serviciul contabilitate se ocupa Ioan Timofte. ”Noi avem un paznic acolo, însă femeia nu s-a putut împotrivi. Proprietar al imobilului este Ministerul Tineretului și Sportului. Noi doar îl administrăm pe plan local. În total, clădirea și anexele se întind pe o suprafață de 7200 de metri pătrați. Pentru o bucată de teren, ne-am judecat cu un localnic și am câștigat procesul, după 6 ani. În lista de inventar, apar doar clădirea propriu-zisă, plus alte câteva mijloace fixe, cotate ca având o valoare neînsemnată. În rest, nimic. Aici au fost dotări serioase de mobilier, veselă, lenjerie, etc. Totul s-a evaporat. Au mai rămas niște paturi și scaune, plus o cadă”, a declarat Gheorghe Paisa.
Adrian Niță, care a fost, de asemenea, director al județenei de Sport și Tineret, anterior și concomitent dlui Paisa, completează tabloul neputinței (sau nepăsării?) autorităților: ”Din 199, tabăra este în conservare și nu s-a mai dat niciun ban pentru ea. Din punctul meu de vedere, nu era ce să se mai fure de acolo, clădirea este foarte veche și deteriorată. Este periculos să mergi prin ea, pentru că zidurile se pot prăbuși oricând. Din câte îmi aduc aminte, acolo a mai fost un incendiu, pe vremea lui Dan Arnăutu, dar era tot în conservare. Exista o singură persoană care avea grijă să nu intre nimeni în incintă. Singurul lucru pe care l-am făcut, acum aproximativ doi ani, a fost să reparăm un gard, din surse proprii, deoarece erau doi plopi care crescuseră și au distrus gardul. Repet, nu cred că mai era ceva de furat în interior”.
La cum arată cea mai recentă listă de inventar, datată 6 noiembrie 2014, este cert că s-a furat tot ce se putea fura. Ce nu s-a putut fura, s-a lăsat în paragină, iar de restul au avut grijă ploile, vânturile, gerurile…
În acest moment, oficial, în scripte, tabăra de la Tazlău înseamnă numai 11 ”bunuri”, cu o valoare totală derizorie – 128.999,64 lei:
Clădire tabără – 120.882,00 lei
Beci subteran – 1,00 lei
Casa de apă – 0,55lei
Cisternă – 2,10 lei
Clădire pompă apă – 0,25 lei
Decantor – 6,94 lei
Depozit subteran – 2.716lei
Fântână acoperită – 0,50lei
Garaj – 5.447 lei
Împrejmuire gard – 3.00lei
Rezervor beton – 0,30 lei
Vai de casa cu mulți stăpâni!
Din când în când, în momentele esențiale, câte cineva și-a mai adus aminte de taberele din Neamț. Cea de la Tazlău a făcut obiectul preocupării regretatului vice de CJ Valerian Percă, dispus să facă demersurile pentru ca tabăra să treacă în administrarea Consiliului Județean Neamț. În vara lui 2009, aparent, în județ au poposit oficiali de la Ministerul Tineretului și Sportului, la o discuție amplă cu autoritățile județene pe tema taberelor ajunse ruină sau aproape de acest final. Erau vehiculate două variante. Una presupunea trecerea la județ a taberei, a doua era trecerea ei la Consiliul Local Tazlău. În noiembrie 2009, Valerian Percă declara în presa locală că discutase cu primarul de Tazlău despre cea din urmă opțiune, iar acesta îi tăiase avântul: ”A spus că e prea târziu pentru asta, acolo fiind un adevărat dezastru, și și-a declinat dorința de a fi găsit un investitor. Consiliul Județean ar fi putut s-o ia, dar acolo nu se merită să reabilitezi. Soluția cea mai ieftină este demolarea. În aceste condiții, Consiliul Local Tazlău va rămâne stăpân acolo, pentru că el deține deja terenul pe care se află tabăra”.
Într-un final, nici demolarea și reconstruirea unui nou imobil, eventual cu aceeași destinație, nu s-au mai materializat, din cauză de proceduri și jurisdicție, probabil. Pentru demolare, era nevoie de o hotărâre de guvern, pentru construire era nevoie de fonduri.
Vasile Săilă: ”Mă doare inima pentru tot ce s-a pierdut”
Deși amplasată ideal pentru a fi loc de odihnă și recreere pentru copii, Tabăra Prelungi a intrat cumva în dizgrație odată cu decizia de a fi păstrată în conservare. Se întâmpla în 1995, din cauza instalației termice, care era în stare avansată de degradare. Învățătorul Vasile Săilă, director al Administrației Taberelor Școlare Județene, din 1977 până în 1999, când a ieșit la pensie, spune că îl doare inima pentru tot ce s-a pierdut. ”În 1995, când am decis ca tabăra să intre în conservare, nu am reușit să obțin fonduri pentru a o moderniza. Încălzirea se făcea cu păcură, am înțeles că rezervorul de păcură nu l-au luat. După părerea mea, clădirea nu mai poate fi folosită, s-a infiltrat apa, e greu să o mai renovezi. Nu am cuvinte să vă spun cu cât drag veneau elevii la Tazlău”. Vasile Săilă este și arhiva vie a ceea ce a însemnat Tabăra de la Tazlău, de la începuturi: ”Construcția a fost ridicată între anii 1950 și 1955, de Consiliul Regional Bacău, cu destinație casă de odihnă pentru muncitorii de la Fabrica de Postav Buhuși. După desființarea regiunii și constituirea județelor, în februarie 1968, edificiul a fost trecut în patrimoniul Neamțului, devenind sediu pentru Casa de Copii Preșcolari. După construirea unei case de copii la Piatra Neamț, din 1980, Inspectoratul școlar Județean a hotărât transferul clădirii la Administrația Taberelor Școlare Județene. Din cauza unui grad avansat de uzură, timp de doi ani s-au efectuat lucrări de reparații și consolidare, după care s-a realizat dotarea corespunzătoare. Între 1982 și 1995, Tabăra de la Tazlău era ocupată 100% pe durata vacanțelor elevilor. Avea o capacitate de 100 de locuri și, datorită așezării geografice, era o oază de liniște pentru musafirii ei, care veneau în special din județele de câmpie -Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, Ialomița… În vacanțele de iarnă, aici se organizau cantonamente, pentru sportivii elevi din județul Neamț”.
Acum, în anul de grație 2015, în Neamț mai funcționează doar taberele de la Oglinzi și Cozla (Piatra Neamț). Taberele de la Ceahlău și Borca s-au desființat de multă vreme, iar cea de la Bicaz se află într-o situație destul de ambiguă, dar tare asemănătoare cu cea de la Tazlău.
Liliana Drăgusanu, femeia care asigură paza imobilului de la Tazlău s-a angajat pe această funcție în 1998, când tabăra avea deja trei ani de ”conservare”:
”Din 1998, m-am angajat permanent, însă eu am lucrat sezonier la tabără încă din 1992. Și mama mea a lucrat, când era Casă de Copii preșcolari. A fost foarte frumos. Se organizau nenumărate activități. Elevilor le plăcea și, de multe ori, reveneau la Tazlău. Clădirea s-a degradat vizibil în 2008, când s-au scos caloriferele și celelalte. Înainte, 10 oameni ne ocupam de buna desfășurare a activității. Acum a rămas o ruină. E mare păcat”.
Ana MOISE
