Motto: ”Hei-rup, hei-rup, larg drum de fier/ Prin lupta dusă de brigadier/ Hei-rup, hei-rup, suim, suim/ O lume nouă noi construim”
Cu o frecvență depășită doar de cea a promisiunilor electorale, problemele județului Neamț sunt arhicunoscute și, în esență, neschimbate, în ciuda ciclurilor de alegeri: infrastructura la pământ (uneori chiar sub, dacă ne uităm la drumuri), lipsa perspectivelor pentru investiții și, de aici, lipsa locurilor de muncă, insuficienta promovare a județului, fie pe canale oficiale, de putere, acolo unde se taie feliile bugetare, fie pe linie de adus oameni în județ, să-i vadă frumusețile, să-și lase banii și, astfel, să facă sens strategiile turistice implementate și răs-implementate cale de trei mandate încoace.
Cu drumuri făcute praf, cu gospodării în care WC-ul e în curte, dar există internet în broadband, cu forța de muncă brută plecată peste hotare și cu șmecheriile puse în practică de unii din cei rămași aici, județul Neamț se zbate să scoată capul din ”cea mai săracă zonă a Europei”.
Oficial, declarativ, se fac demersuri și par a se mișca lucruri. Se vorbește despre proiecte aduse, bani care vor veni, lapte care va curge și mierea care ne va inunda. Concret, însă, schimbările sunt imperceptibile cu ochiul liber.
Cap de afiș în tot acest ansamblu este instituția care ține frâiele: Consiliul Județean. Prin legăturile sale și prin extensiile proprii – instituții și societăți aflate în subordine – CJ Neamț are pârghiile necesare pentru a schimba starea de fapt. Face asta?
Bubele societăților județene private, dar de stat
Dacă despre instituțiile culturale care țin de județ s-a scris mai mult în termeni pozitivi, pe principiul promovării, chiar voluntare, și mai puțin despre ”mânărelile” petrecute (care nu sunt multe, dar există și fac subiectul altei discuții), despre societățile CJ au curs dezvăluirile în valuri-valuri. Troleibuzul, Drupo și Apa Serv au reprezentat de-a lungul anilor, dovedit, niște vaci de muls de care au profitat tot cei care au vrut și-au știut pe cine trebuie. Acum, în anul de grație 2015, lucrurile par să se fi sedimentat în unele din ele. De bine, de rău, Troleibuzul trăiește din subvenția de la CJ și visează la niște investiții care să-i permită un plus în bilanțul anual. Anul acesta s-ar putea să-i iasă, după cum anunță președintele CJ Constantin Iacoban, care a vorbit despre proiecte de înnoire a parcului auto, despre extinderea rețelei, despre o linie de credit care ar fi ”o centură de siguranță” și ar permite firmei să meargă înainte. Drupo, la rându-i, după ce a fost sleită de toți din toate părțile, a intrat într-o binecuvântată insolvență, care pare să-i priască, fie și numai din motivul că îi ține la distanță pe pofticioși. Importanța sa strategică este un avantaj și Constantin Iacoban a fost ferm când a zis că vrea s-o păstreze, ca să aibă CJ pe cine pune la treabă în caz de urgențe și necazuri.
Apa Serv este, de departe, cea mai gravă problemă a județului Neamț în momentul de față, dată fiind acoperirea de care se bucură, serviciul pe care-l prestează și beneficiarii la care ajunge. Prezentată mereu ca fiind singura companie județeană care n-are probleme cu fluxul financiar, cu viitor de aur în față după accesarea unor fonduri europene (ISPA, apoi POR), Apa Serv este, în momentul de față, cea mai mare amenințare la buzunare, nu ale celor care iau hotărâri și semnează acte fără să le pese, ci ale celor care, lună de lună, plătesc factura la apă-canal.
Coșmar de 105 milioane de euro
Se fac mai bine de trei ani de când Mesagerul de Neamț scrie și atrage atenția asupra consecințelor care ar putea apărea din cauza neîncheierii la timp a lucrărilor în proiectul „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Neamț”, care, la rândul său, a fost împărțit în 7 proiecte mai mici, pe aglomerări urbane. Ceea ce trebuia să fie cea mai mare realizare și să aducă nemțenii în rând cu lumea bună s-a transformat într-un coșmar. Cauzele sunt mai multe: modul dezastruos cum a fost gestionat proiectul, interesele ascunse, căpușelile, un întreg sistem parcă anume pus la punct ca banii să fie tocați în timpul minim, cu eficacitate maximă pentru cei care ar fi trebuit să-l pună în aplicare. Beneficiarii finali, adică locuitorii județului Neamț, aparent au fost puși la socoteală doar în privința plăților curente, plăți deloc neglijabile. Au curs două Bistrițe de când se tot spune că Apa Serv vinde apă menajeră la preț de apă minerală, iar tarifele cresc constant și sigur, pentru că, ni se explică, așa e proiectul european!
Mega-proiectul trebuie finalizat până în decembrie 2015. E greu de crezut că în procesul de recepție finală vor apărea menționate încrengăturile de interese din jurul banilor europeni (de la promovarea proiectului și cum au fost ”școliți” cei implicați în implementare până la relațiile dintre Apa Serv și consultanții care au câștigat proiectele de profil sau implicarea factorului politic). Nu va scrie acolo nici cât va trebui să plătească populația, via Apa Serv desigur, ca să acopere penalitățile iminente la proiect, nici cu cât au fost plătiți cei implicați și nici cum și-au respectat aceștia ”fișa postului”. Pentru că este greu de explicat cum este posibil ca, doar cu 6 luni înainte de scadență, stadiul fizic al unei lucrări să fie de numai 3,73%, cum e cazul la stațiile de epurare de la Târgu Neamț, Bicaz și Roznov. Ce au făcut responsabilii de proiect, de la Apa Serv până la constructorii angrenați? Poate doar ședințe, multe ședințe, în care se luau și se dădeau angajamente, se aduceau critici și, ocazional, se amenința cu rezilierea, deși toată lumea știa că asta nu se va întâmpla.
În acest moment, sunt unii, mai optimiști, care afirmă că proiectul va fi gata, cumva, cam cât e nevoie pentru o recepție frumos machiată, urmând ca, în spiritul tradițional, neregulile să fie rezolvate pe traseu. Alții râd pe sub mustăți și privesc doi pași înainte, la etapa următoare a lucrărilor de extindere a rețelei, așa-numitul Master Plan II, care este tot în curtea Apa Serv; aici, ar fi vorba de vreo 50 de localități și aici ar trebui să ajungă întârzierile și nerealizările din actualul proiect, cu diminuarea sumelor pentru lucrările nefăcute, evident. Cine câștigă? Cei care nu și-au făcut treaba. Cine pierde și plătește? Cetățeanul, prin intermediul Apa Serv, care va avea grijă să recupereze banii prin tariful la apă.
Dan Manoliu, vicepreședinte CJ Neamț, care răspunde de relația cu Apa Serv: ”Există două scenarii, nici unul foarte bun, în condițiile nefericite în care nu se încheie la timp lucrările. Primul, cel mai ieftin, ca să zic așa, ar consta în trecerea lucrărilor neefectuate, cu diminuarea din contract a sumelor aferente lor, pe Master Planul II. Evident că și atunci vor fi probleme, că vor fi localități care vor fi sărite de la lucrări. Al doilea scenariu, foarte scump, este acela în care se aplică penalități în funcție de criteriile care există în contract. Penalitățile vor fi suportate de Apa Serv. Noi facem tot ce putem pentru a impulsiona lucrurile, dar nu putem să luăm locul managerului de proiect. Ei ar trebui să fie primii interesați să termine. Anul trecut, când s-au făcut ședințele în care s-au arătat întârzierile la lucrări, am înțeles că directorul Dughir a aplicat niște sancțiuni pecuniare celor din societate implicați în proiect. Eu sper ca totul să fie bine și să se încheie totul la timp, în condițiile în care vor fi rezolvate problemele de la Piatra Neamț, pe strada Petru Movilă, și de la stația de epurare din Roman”.
”E 16 milioane racordul! Cine dă banii ăștia?!”
Constantin Iacoban, președintele Consiliului Județean Neamț, nu împărtășește optimismul vicelui său: ”Analizând faza de execuție la 15 mai, constat că nu e satisfăcătoare. Lucrările la Roman, cu firma Pasavante, sunt realizate 20% și financiar 14,51%. La Târgu Neamț, Roznov, Bicaz, la stațiile de epurare, stadiul fizic este de 3,73%! Fac un apel la toți cei implicați să ia foarte, foarte în serios problema execuției și a graficului de lucrări! Fac apel și la constructori! Nu știu dacă toți realizează ce răspunderi pecuniare sunt, mai ales pentru cei care au semnat. Atrag atenția că vor fi consecințe și, din nefericire, pentru cetățeni, pentru oamenii din județ. Nu se poate! Eu nu știu cum s-a putut, dar, înainte de a da unor oameni niște răspunderi, ar trebui să vedem care le-a fost traseul de-a lungul timpului, care a fost expertiza lor și ce au finalizat. Dincolo de aspectul financiar, e și chestiune de finalizare a lucrărilor. În funcție de asta ți se dă notă la Uniunea Europeană și te plasează pe o anumită poziție la viitoare negocieri. Până în 2018, fiecare localitate cu mai mult de 10.000 de locuitori trebuie să aibă alimentare cu apă și canalizare. Este o mare problemă! Când îi spui omului nu numai că trebuie să-și tragă apă și s-o plătească, când el era obișnuit s-o ia din fântână, dar îi mai ceri bani și pe ce evacuează, vă spun că o să fie mari probleme. Deja au început să apară. E legat de conductele acestea din ceramică, folosite ca să le înlocuiască pe cele vechi sau la extinderi. E 16 milioane milioane racordul!!! Cine dă banii ăștia, din Văleni, de exemplu? Sau de pe strada Strămutați?! Și, dacă oamenii nu îi dau, că n-au de unde, cine îi dă? Ca societate, n-are cum, iar cetățenii n-au de unde. Ce prostie din partea celor care s-au gândit să se meargă pe soluția asta! N-o să se racordeze nimeni! Probabil conductele, în sine, sunt rezistente, asigură, în timp, calitatea apei și funcționează cum trebuie, dar, pe linia asta, cred că trebuia să fie adaptate cumva soluțiile la zonele în care se aplică. E târziu acum, dar eu vă spun o problemă care începe să apară acum”.
În privința lucrărilor de pe str. Petru Movilă din Piatra, lucrurile reflectă exact maniera în care s-a obișnuit să se muncească: problema este, soluții ar fi vreo trei, dar toate presupun mulți, foarte mulți bani de dat înapoi și muiltă răspundere pe care nimeni nu pare dornic să și-o asume. ”Constructorul și consultantul trebuie să spună ce e de făcut! Noi nu putem recomanda, de aici! E o problemă delicată, pentru că se bat cap în cap două proiecte finanțate în etape diferite. Încercăm să găsim soluții, dar toată lumea se ferește, fiind perspectiva unor sancțiuni. De la nivel central, ni s-a recomandat să rezolvăm problema în plan local. Dar la noi planul local e rupt în două. Chestiunea este la primărie. Nu știu dacă e vorba de neputință sau incompetență”, a conchis același Constantin Iacoban.
Dana OSTAHIE
