Și-a ales drumul spre medicină în clasa a IX-a, atunci când și-a dat seama că matematica nu-l mai reprezintă, deși era olimpic la această materie. A considerat că în medicină este mai multă ordine, este mai logică și se pliază perfect pe dorințele sale. S-a născut în Focșani, a făcut facultatea de medicină la Iași și a ales orașul Piatra Neamț pentru a face performanță în psihiatrie. Doctorul Cristinel Sava este medic primar în secția Psihiatrie a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț și simte că aici și-a găsit locul. Consideră că un pacient bolnav psihic trebuie tratat cu normalitate, cu înțelegere, iar comunicarea este extrem de importantă. „Nu doar bolnavii psihic, ci toți pacienții au nevoie de timpul și răbdarea medicului de a le explica cum stau lucrurile”.
„Câteodată, Dumnezeu chiar așează lucrurile așa cum ne dorim”
S-a stabilit de 5 ani în Piatra Neamț, iar venirea sa aici a fost… „O ofertă pe care nu am putut-o refuza”. Soția fiind din Roman, la finalul facultății au hotărât împreună să aleagă Piatra Neamț, pentru că erau posturi bune pentru amândoi și măcar o parte dintre bunici aproape. „Era loc pe spital, pe secția de acuți, unde-mi doream eu, și era loc de balneo-fizioterapie pentru soția mea, unde-și dorea. Așa că nu era niciun motiv să nu venim aici și nu am regretat nicio clipă această alegere, ba din contra”, spune medicul.
Psihiatria a ales-o după examenul de rezidențiat, când și-a dat seama de direcția în care ar vrea să meargă în medicină. „Nu am știut de la bun început că vreau psihiatrie. De altfel, mi-e greu să cred că cineva știe de la grădiniță ce ramură a medicinii vrea să urmeze. Trebuie să intri în facultate și să iei toate specialitățile la rând, ca să îți dai seama ce ți se potrivește. Psihiatria mi s-a părut interesantă, mi se potrivește, iar spitalul din Piatra Neamț mi s-a părut unul liniștit. În anul V de rezidențiat, visam cu ochii deschiși, mă întrebam unde să mă duc. Și s-a ivit această oportunitate. Soția mea terminase cu un an înainte, lucra la un cabinet privat în Iași, unde era plătită foarte prost și foarte greu. Iar Piatra Neamț a venit într-un mod natural. Câteodată, Dumnezeu chiar așează lucrurile în viață așa cum ne dorim. În niciun moment nu am regretat că am venit aici. N-am avut de ce”.
„Colaborăm cu clinici de research”
Medicul Cristinel Sava nu regretă că a lăsat Iașii în urmă, chiar dacă este un oraș mai mare și cu mai multe oportunități. Are colegi care lucrează la Socola, dar care nu se bucură de aceeași recunoaștere. „Diferența e simplă. Este vorba despre un oraș în care sunt 10 psihiatri și un oraș în care sunt 70 de psihiatri. Este mult mai ușor să devin cunoscut aici, profesional vorbind, decât într-un centru universitar. Dacă vrei să te îngropi în anonimat, rămâi în centru universitar”.
Ca să faci psihiatrie, este nevoie de medicamente și de comunicare: „Psihiatria nu are nevoie de aparatură sofisticată. Se face la fel în orice oraș. Ca să ducem psihiatria din Piatra Neamț la un nivel cât mai înalt, am început să facem și cercetare aici. Colaborăm cu niște clinici de research și facem cercetare efectivă. Avem studii implementate care funcționează. Genul acesta de activități, în orașele mari, le pot face doar o mică parte din medici; în Iași, de exemplu, făceau cercetare doctorul universitar sau șeful de lucrări. Nu era accesibil pentru toată lumea”.
Dr. Sava spune că, la Piatra Neamț, se face psihiatrie de calitate, lucru demonstrat de faptul că foarte puțini pacienți pleacă spre centre universitare. De asemenea, în secția Psihiatrie din spitalul județean, se face și terapie de grup sau individuală. „Lucrurile acestea se mișcă, spre deosebire de Iași, de exemplu, unde era un singur psiholog într-un pavilion de 80 de pacienți. Dacă avea timp să facă examen psihologic la toți pacienții, făcea, dar să mai facă și grup de psihoterapie, pur și simplu nu era timpul fizic. Când am ajuns în Piatra Neamț și am găsit șase fete psiholog și două asistente sociale, mi s-a părut altă lume. În Socola nici nu știam ce face asistentul social, nu l-am văzut niciodată pe acolo. Și, credeți-mă, era mare nevoie de așa ceva! Erau pacienți care stăteau cu anii, pentru că nu avea cine să se ducă să facă legăturile cu autoritățile din zona din care veneau ei sau familiile. Cu siguranță, acest lucru a ajutat la alegerea mea de a face psihiatrie în Piatra Neamț. Când am ajuns aici și am văzut cum se desfășoară lucrurile, am înțeles că nivelul era mai ridicat decât într-un centru universitar”.
„E important ca pacientul să se simtă valorizat”
Pentru ca un medic să înțeleagă și să se facă înțeles de un pacient bolnav psihic, este nevoie de multă comunicare, încredere clădită în timp și înțelegere. Lucru valabil pentru toți pacienții, nu doar pentru cei cu afecțiuni psihice. „Toți pacienții au nevoie de timpul și răbdarea medicului de a le explica niște lucruri. Poți să fii cel mai bun medic de pe suprafața pământului, dar, dacă nu reușești să transmiți un mesaj unui pacient, o să fii un medic mediocru. Pacientul o să înțeleagă ce vrea, iar în momentul când a ajuns acasă, o să respecte ce vrea el din indicațiile date. Este foarte important ca pacientul să se simtă valorizat și atunci el se poartă ca atare. Dacă vreau să mă fac înțeles, trebuie să acord timp fiecăruia în parte, în măsura în care se poate. Comunicarea cu pacienții bolnavi psihici este dificilă, dar nu imposibilă. Sunt oameni normali, trebuie doar să-mi adaptez limbajul la nivelul lor de cunoștințe. Se învață și intră în reflex acest lucru, de la un timp”.
Apropo de timp, psihiatrul Cristi Sava își aduce aminte de începuturile în spitalul județean, zâmbind. Spune că adaptarea a fost foarte ușoară și avea destul timp liber. Acum a ajuns să prețuiască orice secundă liberă. „La momentul de față, fug dintr-o parte într-alta, zilele sunt foarte aglomerate încât, efectiv, nu mai am timp de nimic. Trebuie să acopăr mai multe lucruri în același timp. Secție, Centru de Sănătate Mintală, aparținătorii din ambele direcții, casa de studii, toate trebuie să le fac în intervalul de timp de lucru. După toate acestea, mă duc în cabinet. Prefer să am și cabinet, pentru că sunt oameni care nu vor să fie văzuți în spital”.
„Am colegi, cu schizofrenie, pe mâna cărora m-aș da cu încredere”
Doctorul Sava dezvăluie câteva din secretele psihiatriei: „În momentul când comunici cu o persoană, primul lucru care iese în evidență este mesajul emoțional pe care-l transmiți și apoi vine mesajul verbal sau ideea în sine. Nu poți să spui cuiva că-l iubești, urlând, nu-i așa? Altă regulă de bază în psihoterapie, în conflicte, este regula de time-out. Dacă încep să țipe două persoane una la alta, trebuie făcută o pauză, de liniștire, apoi se continuă discuția. Iar acest lucru îl recomand de fiecare dată pacienților mei. Uneori, am impresia că nu mă ascultă”.
Tratamentul unui bolnav psihic poate dura doi ani sau toată viața, în funcție de recăderile suferite. Și, ca să dea un exemplu că nu toți bolnavii psihici sunt incapabili de a se îngriji singuri, doctorul Sava spune că… „Am colegi psihiatri, în țară, care profesează, și încă la un nivel foarte înalt, care suferă de afecțiuni majore. Sunt colegi, cu schizofrenie, pe mâna cărora m-aș da cu cea mai mare încredere. În schizofrenie este regula treimilor. O treime au episoade ușoare de scurtă durată, care reacționează foarte bine sub tratament și pot să-și desfășoare activitatea în condiții normale. A doua treime, pacientul nu desfășoară activități profesionale de grad înalt, dar se poate auto-întreține. Iar, ultima treime, sunt pacienții care nu pot avea grijă de ei și trebuie să fie asistați permanent”.
Doctor, tătic și… somn
Doctorul Cristinel Sava consideră că psihiatria s-a pliat ca o mănușă pe caracterul său. Este un om calm, cu multă răbdare și căruia îi place să discute mult cu pacienții. Dar timp de alte pasiuni nu mai are. „Viața mea are 3 etape: etapa de doctor, etapa de tătic și etapa de somn. Așa se desfășoară viața mea, acum. Mi-ar plăcea să călătoresc, dar nu este timp. Anul acesta, o parte din concediu este rezervat deja, pentru salina de la Praid și sperăm să ajungem și la mare. Bineînțeles, pentru fetița mea. Dacă i-am promis ceva fiicei mele, trebuie să mă țin de cuvânt, pentru că nu uită niciodată”.
„Toată lumea a spus că, dacă stai între nebuni, o să înnebunești. Nu e așa!”
„Un bolnav psihic nu trebuie stigmatizat. Trebuie tratat cu normalitate. Cu iubire, înțelegere și încredere”
„Sunt pacienți care nu vor să mai plece acasă. Se atașează de noi. Când ajungi într-un loc unde ești tratat uman, nu-ți mai vine să pleci acasă”
Oana IOSUB-TOMA
