Pe Radu Marius Moroșanu, din Roman, elevul în clasa a XI-a la Liceul de Artă „Victor Brauner” din Piatra-Neamț și olimpic național, l-am văzut prima oară, anul trecut, cântând în deschiderea unui eveniment, la Muzeul de Istorie din Piatra-Neamț. Nu de puține ori, Radu este invitat la deschideri ale evenimentelor culturale pentru a încânta auditoriul. Și nu este greu de ghicit de ce.
Cu o statură impozantă și privirea blajină, Radu pare tipul de elev împăciuitor, serios, sincer, calm. Am aflat că aceste note îi aparțin și că fac parte din construcția lui, ca om care s-a dedicat studierii unui instrument special. Un mănunchi de bețe de bambus, prin care tânărul, așa cum ne-a spus, scoate sentimente. Naiul este instrumentul despre care Radu spune că nu poți să emiți pretenții că îl cunoști la perfecție și nu mai ai nimic de descoperit.
Părinții lui aveau să-și dea seama că Radu va îmbrățișa muzica încă de la primul cântec de leagăn. „Mama mi-a povestiti că, atunci când eram mic, la cântecul de leagăn eu încercam să reproduc ultima notă. Părinții mei au gândit că am ureche muzicală. Pe urmă, pe la 2-3 ani, ca orice copil, fredonam diverse cântecele prin casă”, spune tânărul.
Muzica a venit în viața lui ca o moștenire de familie. Tatăl lui Radu a cântat câțiva ani la contrabas. Tot el a fost cel care l-a învățat câte puțin să cânte la fluier și pian. Talentul i-a fost întreținut, apoi, și prin activitățile muzicale organizate de biserica la care mergea cu regularitate. După care, tatăl lui a considerat că Radu poate mai mult. „Eu am făcut clasele I-VIII la Școala Gimnazială «Mihai Eminescu» din Roman. În paralel, în clasa a IV-a am început să studiez naiul la Școala «Sergiu Celibidache». Tatăl meu a fost cel care m-a înscris”.
Profesorii de acolo i-au pus în față mai multe instrumente și el ales naiul. ”La început, o perioadă, profesorul m-a lăsat să cânt la naiul lui, dar apoi mi-a spus că am talent și că pot ajunge un naist mare. Mi-a recomandat să-mi cumpăr propriu nai și să mă apuc serios de treabă. După gimnaziu, profesorii de la «Sergiu Celibidache» mi-au recomandat să vin în Piatra-Neamț”, povestește Radu.
La scurt timp, elevul a înțeles că, dincolo de talent, pentru a putea transmite publicului, trebuie să muncești mult, să stăpânești foarte bine noțiunile teoretice și să fii atent la toate indicațiile profesorului. „Am început cu un colind simplu, dar care, la vremea aceea, mi se părea dificil. După toți acești ani de studiu, pot spune că la bază este munca. Trebuie să cunoști foarte bine teoria, însă nu te poți limita la atât. Când cânți, trebuie să transmiți și sentimente, dacă vrei să ai alături de tine publicul. De altfel, fără public, artiștii nu ar face nimic. Cel mai bine am simțit publicul la un congres al tinerilor, organizat, în urmă cu câțiva ani, la biserica la care mergeam. Erau în jur de 200 de persoane. A fost minunat”.
An de an, Radu Moroșanu este prezent la concursurile de profil din țară. Anul trecut, a obținut premiul al III-lea la etapa națională a olimpiadei de muzică (interpretare instrumental) și locul I la Concursul internațional „Emanuel Elenescu”. Tânărul spune că, pentru el, naiul este un stil de viață și nu se poate vedea făcând altceva.
Tot el arată cum naiul este un instrument atât de versatil, încât cu el se pot cânta la fel de bine manele, muzică clasică, blues, jazz.
„Lumea asociază naiul de multe ori cu muzica populară. Dar la el se pot cânta la fel de bine și multe alte genuri muzicale. Spre exemplu, mie mi se pare că naiul în compania viorii sau a pianului se pretează cel mai bine. În urmă cu câțiva ani, în școală era chiar și un sextet de naiuri. Era ceva deosebit. Naiul este un instrument la care se poate cânta aproape orice, deoarece este asemenea unei voci. Eu cânt la un nai «alto». E cel mai folosit. Dar mai există și sopran, tenor, bas, contrabas”.
Radu știe de pe acum că drumul lui în viață va fi legat de nai. De aceea, are încredere că, dacă va munci mult și va studia cu același elan, își va asigura viitorul: „Nu împărtășesc ideea că din muzică nu se poate trăi. Depinde cum alegi să trăiești. Dacă vrei să cânți doar un anumit gen de muzică sau vrei să păstrezi o linie pe care ai început. Deocamdată, știu că vreau să studiez la Conservatorul din Iași. Pe urmă, vom vedea ce va mai fi”. (Marian TEODOROF)
