Primul adevăr: În Urban se fură!
Aceasta ar fi prima concluzie, care se desprinde, dacă analizezi un material scris de Jănel și pui cap la cap informații cunoscute deja. Cum demonstrează personajul nostru acest lucru sau, mai bine zis, cum poate demonstra? El zice că foarte simplu. Cităm: ”Am fost detașat în concediile colegilor din celelalte piețe, unde am respectat comercianții și am fost respectat, mi-am îndeplinit sarcinile de serviciu și, mai mult, încasările, conform unui registru de la secretara directorului, au arătat faptul că, atunci când am condus celelalte piețe, au crescut de 3, 4, 5, 7 ori. Întrebat cum este posibil să aduc atâția bani, am răspuns nonșalant: eu nu fur și nu bag în buzunar”.
Dincolo de simpla declarație, pare-se că faptele îi dau dreptate. În Piața Bistrița, din cartierul Precista, unde administrator este fiica șoferului șefului Pieței Centrale Valentin Mâțu (!?), existau oameni care nu și-au plătit de foarte mult timp chiriile. Pe tarabe, stăteau câte doi comercianți și nu plătea decât unul. Nimeni nu ”vedea” câte tarabe sunt ocupate în realitate și nimeni nu corobora gradul de ocupare cu nivelul plăților. Cel puțin nu în folosul societății Urban. Faptul că au început să se facă comparații între încasările făcute de administratorul titular și înlocuitorul Jănel a deranjat. Mai ales că nimeni nu dorea să-și închipuie ce s-ar întâmpla dacă s-ar face o rotație de același tip și la Piatra Centrală. Aventura lui Jănel a continuat și la piața Dărmănești cu aceleași rezultate. Au fost prezentate încasările Consiliului de Administrație? Sau cineva din acest consiliu își face griji cu privire la societate sau se gândește doar la conservarea situației proprii? Noi credem că-i doare în cot, singura lor grijă fiind legată ca, nu cumva, cândva, cineva să le aducă aminte că răspund de destinele firmei și că ei ar trebui să conducă societatea cu adevărat.
Situația prezentată de Jănel Iosub nu face decât să confirme ceea ce Mesagerul de Neamț a tot scris, în timp. Urban a ”beneficiat” de chiriași protejați, care nu și-au plătit chiriile, dar au funcționat bine mersi. În Piața Centrală, ”dreptul de șmecher” este o noțiune despre care vorbește toată lumea, atât cei care spun fără jenă că l-au dat, ca să poată avea (semi)monopol pe o activitate, cât și cei care așteaptă să-l dea. Nu este niciun secret că unii comercianți aveau câte 5-6 module și era foarte greu să pătrunzi în interiorul sistemului. Chiar și după ce a ars piața, sistemul funcționează.
Al doilea adevăr: În Urban, se fac ”investiții” fără rost
În materialul pe care Jănel Iosub l-a trimis presei, apare și un episod interesant, cel al dotării cu camere de supraveghere a piețelor din Mărăței și Dărmănești. ”Apoi am arătat un contract încheiat cu un membru PSD pentru monitorizare video și senzori de mișcare în piața Mărăței și, bineînțeles că am fost chemat și mi-au spus că divulg secrete de serviciu. I-am reamintit (directorului Fiterău) că URBANUL este instituție publică și că nimic nu mă împiedică. Valoarea contractului cadru era de 97 milioane lei vechi, plus aceeași investiție la piața Dărmănești. Am avut curajul să spun că aceste investiții sunt nerentabile, lucru care l-a iritat groaznic”.
Contractele au fost văzute chiar de autorul articolului la vremea aceea. Sigur nu s-au respectat termenele și ar fi interesant de văzut dacă s-au respectat măcar specificațiile. Cum a fost procedura, cine a mai participat este treaba altora. Nu știm dacă plata s-a făcut, și ea, cu întârziere sau cu mare rapiditate. Dacă rapiditatea a primat la plată, atunci ne putem gândi la trimiterea cu firma de partid. Cert este că, de vreo două luni, Piața Mărăței are ca administrator neoficial pe tanti Maria, o femeie de 84 de ani, care vinde legume pe o tarabă. Ea deschide piața, la ora 7, și o închide seara, tot la 7. Fără să armeze sau să dezarmeze celebrul sistem de alarmă, care se presupune că funcționează.
Al treilea adevăr: Totul este politic la Urban
Aserțiunea de mai sus nu este o noutate, dar sună mai convingător când vorbele vin de la cineva din interior. Spusele lui Iosub aproape că nu mai au nevoie de explicații: ”După plecarea directoarei Elena Boengiu de la Urban, odată cu ascensiunea fulminantă a consilierei PSD Simionică și arondarea societății Urban PSD-ului, s-au creat unele disensiuni între noii directori PSD și unii administratori de piață. După plecarea fostei directoare, ca director din partea PSD Neamț, a fost numit dl.
Timaru Neculai. Deoarece erau unele probleme de conflicte de interese, acesta fiind și consilier local, dl. Timaru a fost trecut în schema URBAN-ului ca inginer șef, iar atribuțiile scriptice i-au fost arondate directoarei de investiții de la Urban, Căruceru Georgeta. De fapt, dl. Timaru conducea Urbanul. Nu s-a întâmplat nimic în sensul pozitiv, creștere economică, eradicarea diferitelor activități cu înclinații oneroase, etc.”
Mărturisirea lui Jănel nu face decât să confirme ce știa toată lumea: că a existat o înțelegere bazată doar pe profesionalism de natură politică, spunem noi, prin care s-au împărțit societățile primăriei. Dl. Timaru nu putea fi director la Urban. Atunci s-a reinventat șmecheria la Piatra Neamț și, de pe postul de inginer-șef și din biroul de director, conducea, de fapt, societatea. Nimeni nu a fost deranjat de situație, deși toată lumea, de la primar la portar, știa că e un artificiu care sfida legea și bunul simț. Atmosfera este surprinsă, deși cu o mare doză de subiectivism, de personajul nostru și nu este departe de adevărul din documente: ”Nu s-a întâmplat nimic în sensul pozitiv, creștere economică, eradicarea diferitelor activități cu înclinații oneroase, etc. Deci omul venea, lua salar și cam atât”.
Plecarea lui Timaru a schimbat lucrurile doar prin cooptarea altui personaj în funcția de șef. Chiar dacă, poate, subiectivismul persistă, să-l lăsăm pe Jănel să povestească:
”Odată cu ieșirea dlui Timaru la pensie, acesta nemaiputând cumula funcția de consilier local cu cea de director general, dna Simionică împreuna cu deputatul Marcoci Vlad l-au instalat pe fostul director de la PAL, Fiterău Ion, acesta fiindu-i șef la PAL d-nei Simionică. La scurtă vreme, acesta a dat dovadă de un comportament dictatorial, țipând și terorizând angajații Urbanului, spunând: «Toți șefii de piață angajați de Gheorghe Ștefan sunteți niște mafioți!» Bineînțeles că subsemnatul i-a răspuns pe măsură, fapt care a dus la stabilirea unor relații viscerale între mine și el”.
Sunt de reținut numele și personajele. Atitudinile le știe toată lumea.
Al patrulea adevăr: Jănel Iosub deranjează
Pentru că vorbește, Jănel deranjează. Și deranjează pe toată lumea, așa că nimeni nu ar fi foarte supărat dacă cineva ”l-ar aranja”. A fost găsit pretextul (”piața Mărăței este nerentabilă”), momentul (”societatea este într-un moment greu”) și modalitatea (”Fiterău este internat în spital, la București, unde are, pe post de supliment medicamentos, mașina instituției, dă ordinul și-l execută cineva în numele și pentru el”) și, după ce a fost anunțat printr-o adresă că trebuie să predea piața, Jănel Iosub primește, pe 12 iunie, în concediu de odihnă fiind, o altă adresă, prin care i se dau trei zile termen ca să se prezinte și să accepte postul de îngrijitor spații verzi! Trecem peste ilegalitatea făcută – să ceri unui om aflat în concediu să se prezinte, imperativ, să accepte ceva, în condițiile în care se poate presupune că nu era acasă – și încercăm să înțelegem de ce atâta grabă.
În primul rând, pentru că scandalul creat de Jănel a adus atingere unei stări de lucruri bine pusă la punct în CMI Urban. Oameni angajați doar pentru simplul fapt că aveau pile și se cunoșteau cu primarul/ șeful de partid, cu directorul, că au fost colegi de șpriț și la vechiul loc de muncă, că au binemeritat la partid etc. Șefa de la un birou avea angajat soțul ca paznic și personajul își amenajase o mică garsonieră, cu televizor și minimum de confort la serviciu, unde se ducea să doarmă. Pe un salariu bun, bun, bun. Toți aceștia se văd amenințați în liniștea lor funcționărească.
În al doilea rând, Jănel a atins cel mai sensibil punct din societate, cel al șefilor de piețe. A avut îndrăzneala – e drept că doar atunci când a aflat că i se pregătește mazilirea – să ceară organizarea unui concurs pentru aceste posturi. Adică, șeful Pieței Centrale, cel despre care se vorbește doar în șoaptă, că are atâtea pile și relații încât nimeni nu are voie să-l amintească măcar, Valentin Mâțu, să fie obligat să depună acte la un dosar, să vină cu un proiect și să o oblige și pe fata fostului său șofer să facă același lucru! Ar fi o situație la care nimeni din AGA și CA nici măcar nu s-ar gândi. Asta ar însemna să pui în pericol siguranța municipală, pentru că ar exista riscul ca în planul de management să apară toate veniturile și cheltuielile de la Piața Centrală. Cererea făcută de Jănel pentru organizarea unui concurs a umplut paharul răbdării tuturor. Și se încearcă execuția.
În al treilea rând, Jănel Iosub este periculos, pentru că, după episodul Ambulanța, a devenit un fel de duhovnic al nemulțumiților din Urban. Lumea vine la el și-i spune necazurile, cu speranța nemărturisită că se va găsi cineva să transmită mesajul mai departe. Așa a ajuns să știe Jănel cam tot ce mișcă în Urban, să știe firmele care nu și-au plătit datoriile, să știe cine protejează pe cine, cine duce sacoșe la cine, cum lucrează oameni din Urban la șefi din Urban și nu numai, care sunt firmele care subcontractează lucrări, cum se umflă din pix situații de lucrări, evident, pe normative, etc.
În loc de concluzie
Nu știm cum se va încheia episodul Jănel Iosub la Urban. Cel mai probabil, în instanță și vor fi, în mod sigur, episoade suculente. Mult mai important este dacă ceea ce spune Jănel e adevărat. Dacă tot ce am scris noi în Mesagerul, despre ce se întâmplă în Piața Centrală, este adevărat. De ce actualul primar nu are curajul, nici măcar pe Facebook, să deschidă ochii cu adevărat și să vadă ce se întâmplă în Urban. Să ia taurul de coarne si să ceară AGA să verifice câți juriști sunt la Urban și ce fac ei. Câți tocesc scaunele prin birouri și cam ce salarii au. Să vină și să vadă în ce condiții funcționează tarabe de la care se vinde mâncare în piață, să trimită corpul de control liber de sacoșe și să le ia hârtiile la puricat.
Ar fi un pas dacă Dragoș Chitic ar face asta. Numai că, pentru un asemenea gest, trebuie să fii dotat de la natură cu curajul de a face lucruri cu adevărat, nu numai să spui că le faci sau să spună alții că le-ai făcut.
Valentin BĂLĂNESCU
PS: Declarație lămuritoare: ”Apogeul a fost atins atunci când i-am comunicat aceste aspecte dlui primar Ștefan, acesta întrebându-i pe Simonică și Fiterău dacă subsemnatul nu are probleme la serviciu de ce un astfel de comportament. Atunci cuplul Fiterau-Simionică și-au propus să mă elimine. Faptul că eu am avut curajul să ridic anumite probleme în societate, le-a creat mai mult interes să scape de mine”.
