Dincolo de gardul Conacului Catargi, Biserica ”Sf. Voievozi” din Tupilați, care a fost folosită multă vreme ca biserică de familie boierească, a ajuns acum pe mâna unui preot gospodar. Părintele Neculai Anisia locuiește chiar peste drum de monumentul istoric pe care-l are în grijă, dar se pare că nu-i ajunge curtea personală pentru câte ar vrea să facă. Așa că a montat un gard din plasă lângă aleea ce duce spre pridvor și un altul în spatele bisericii, agățat de mormântul ctitorului. Și a obținut un spațiu în care-și ține oile.
”În 2007-2008, când am fost eu prima oară la conac, am găsit tot felul de anexe în curtea bisericii, lângă gardul din piatră – monument istoric, anexe făcute de părintele, care-și ținea acolo tractoarele și semănătorile”, a declarat comisarul Vitalie Josanu, ofițerul care se ocupă cu patrimoniul cultural al județului. ”În plus, părintele voia să ridice și o casă praznicală, fără autorizație, dar l-am prins în faza în care abia bătuse niște țăruși în pământ. Bineînțeles, i-am recomandat să scoată tractoarele de acolo și să desființeze construcția, dar văd că n-a renunțat de tot la «investiții» și acum a făcut țarc pentru oi. Așa ceva n-ar trebui să se întâmple, pentru că, în primul rând, vorbim despre destinație schimbată, iar în al doilea rând nu e creștinește să faci cocină de porci sau crescătorie de oi în curtea bisericii. În rest, n-am ce să-i reproșez părintelui, care este mai citit decât alții, are inventarul bine pus la punct, iconostasul bine păstrat, iar icoanele vechi la locul lor. Știu, însă, că suferă de o boală incurabilă și, poate de aceea, uneori se face că nu înțelege, când lucrurile sunt mai comode pentru el, dar cu siguranță că, dacă nu desființează țarcul după ce vede articolul din ziar, va trebui să stau de vorbă cu el”.
Deși construită în 1811, de boierul Ștefan Catargiu, și doar cu pridvorul adăugat mai târziu, biserica se ”ține” încă bine. Cu excepția acoperișului, care dă semne de oboseală pe alocuri și oricum nu mai rezistă mult. Dranița a îmbătrânit, a putrezit parțial și lasă apa de ploaie să se scurgă pe fațadă. Iar problema cu care se confruntă mulți proprietari sau administratori de monumente acoperite cu draniță este că foarte greu se mai găsesc meșteri, dar și material de calitate pentru un acoperiș nou, care să țină măcar 20 de ani. Iar dacă umezeala ajunge în biserică, atunci tot inventarul și mai ales picturile au de suferit.
Foarte scurt, părintele Anisia, care se afla la București, ne-a asigurat că nu se va ajunge la asemenea probleme: ”Avem aviz de la Direcția pentru Cultură și ne apucăm de reparații imediat”. Reparațiile pentru care a solicitat aviz nu implică, însă, schimbarea acoperișului, pentru care nu sunt bani, ci doar ”protejarea” lui, ceea ce oricum e mai mult decât nimic.
”Părintele mi-a cerut bani pentru biserica domnului Surdu”
Cât despre promovare, ca și în alte părți ale județului, lucrurile sunt lăsate la voia întâmplării. Pe site-ul primăriei, la secțiunea ”patrimoniu cultural” nu există absolut nimic, în schimb la ”culte” sunt câteva rânduri despre biserică și despre conac: „Într-un fost parc din marginea apuseană a satului Tupilați, se înalță construcția de zid a Bisericii «Sfinții Voievozi», ctitorită de Ștefan C. Catargi, la 1826 (anul ridicării bisericii diferă de la sursă la sursă – n.red.). Folosită multă vreme în exclusivitate de către familia boierească, biserica face parte din categoria celor cu turn – clopotniță în ax, deasupra pronaosului (și tâmplăria de la turnul clopotniță dă semne evidente de ”oboseală” – n.red.). Catapeteasma este pictată în spirit neobizantin, specific secolului IX. La răsărit, sub fereastra altarului, se afla mormântul lui Ștefan C. Catargi, ctitorul bisericii, Mare logofăt al Moldovei, decedat la 2 septembrie 1866. Piatra funerară, artistic lucrată în marmură, are un chenar cu frunze de iederă, iar în partea superioară, blazonul familiei Catargi, pe un scut cordat.
În imediata apropiere a bisericii, făcând parte din același ansamblu arhitectural, se află Conacul Catargi, construit din piatră nefasonată, zidul de incintă care înconjură edificiul imită fortificațiile fostelor reședințe feudale, cu turnuri rotunde de apărare în cele patru colțuri, asemănătoare celor existente la Palatul Cnejilor. Fostul conac este construcție cu etaj, ridicat în jurul anului 1840”.
Vorba comisarului Josanu, ”dacă nu știi să-ți vinzi marfa, nu vine nimeni s-o cumpere”. Oricum, la felul în care arată biserica acum, cu un burlan inestetic pe perete, cu fațada pe cale de a fi compromisă de apa de ploaie și, mai ales, cu împrejmuirea ”monumentală” de-a dreptul, nici nu ar face o impresie foarte bună.
Primarul Petru Gherghel nu știa nimic nici despre problemele cu acoperișul, nici despre țarcul pentru oi din curte. Explicabil, într-un fel, pentru că este catolic și nu merge la slujbă la biserica de lângă conac.
„Părintele nu mi-a spus nimic că ar fi probleme cu acoperișul la biserica monument, eu chiar nu am știut”, a declarat primarul de Tupilați. „În schimb, a făcut o cerere de ajutor financiar de la primărie, pentru acoperișul celeilalte biserici, care se află în construcție de pe vremea domnului deputat Victor Surdu, Dumnezeu să-l odihnească! Nu-mi amintesc exact suma, dar pare-mi-se că e vorba de o sută și ceva de milioane de lei vechi. Spunea ceva despre infiltrații, dar nicio clipă nu m-am gândit la biserica veche. Chiar o să mă duc mâine să văd ce probleme sunt, aștept să vină părintele de la București. Nu știu nici de gard, dar, dacă e un gard simplu, doar din plasă, o să-i spun să-l demoleze. Nu e frumos să facem țarc în curtea bisericii. Noi toamna facem o sărbătoare foarte frumoasă acolo, împreună cu școala. Vin copii, vin preoții de la celelalte biserici, se fac cântări. Cum ar fi să nu avem loc de oi?”.
Pentru viitorul imediat, va fi interesant de urmărit când va începe părintele paroh reparațiile și, mai ales, la care dintre biserici. Deși și opțiunile lui sunt de înțeles: de vreme ce slujește la două lăcașuri de cult, e firesc să aibă grijă de amândouă. Numai că ar fi tare bine dacă ar face diferența dintre monumentul lăsat în mâinile lui și biserica nouă.
Cristina MIRCEA
