După modernizarea ștrandului, gândită și începută pe timpul lui Ion Rotaru și încheiată, după multe modificări, pe timpul lui Gheorghe Ștefan, pentru grupurile de interese din Neamț nu a mai rămas decât valorificarea afacerii, modernizată pe bani europeni și apoi pe mulți bani publici. În acest moment, s-a ajuns în situația în care ștrandul, generic vorbind, a fost licitat și adjudecat de o societate privată. Până la acest moment, el a fost o mină de aur pentru cei care au colaborat cu societățile primăriei, cele care au administrat, în timp, ștrandul, dar s-a dovedit mai puțin profitabil pentru municipalitate și societățile ei.
Oameni din Primărie, din societățile primăriei, oameni care stăteau aproape de butoanele deciziilor în Neamț au profitat până la nivel de parazitare de nepăsarea și/ sau reaua intenție cu care au fost administrate, mult timp, spațiile din ștrand. Și de relațiile pe care le aveau.
Licitație cu multe amânări și negocieri
Ca orice licitație pentru un obiectiv important și generator de venituri, cea pentru ștrandul municipal din Piatra Neamț a fost una discretă, fără mari valuri, atât din punctul de vedere al opiniei publice, cât și în privința participanților. Fără a diminua în vreun fel meritele câștigătorului licitației, ne vedem obligați să semnalăm câteva coincidențe.
Licitația s-a desfășurat în mai multe etape. Practic, a fost o primă licitație, pe 23.05.2015, unde două societăți comerciale s-au arătat interesate, dar au renunțat să se prezinte în momentul procedurii. Nu știm dacă printre ele era și RoCom Central. Sigur a participat posesorul unei terase din ștrand, rudă cu un personaj important din Piatra Neamț. În fața concurenței (sau după discuții lămuritoare), nu s-a mai prezentat nimeni la licitație. Puiu Fecic, șeful serviciului Patrimoniu din Primărie, tatăl secretarului Florin Fecic, ne-a explicat ce s-a întâmplat după: ”A urmat termenul legal, de minimum 45 de zile, și a fost dat din nou anunț, pentru o nouă licitație. S-a dat, conform legii, în 2 ziare naționale, 2 ziare locale, pe site-ul primăriei și la avizierul primăriei. Noul termen a fost pe 26.06.2015, la care a depus ofertă doar RoCom Central”.
Dacă încercăm un calcul, nu prea aveau cum să se adune 45 de zile, dacă nu cumva exprimarea domnului Fecic a fost nefericită. Acesta ar fi un prim aspect de semnalat.
A doua licitație s-a putut ține, conform legii, cu un singur ofertant, chiar dacă este vorba despre un obiectiv important pentru un oraș. Singurul agent economic care a depus ofertă a fost RoCom Central. Ziua deschiderii ofertei a fost vineri, fix la ora 14, atunci când, teoretic, se încheie programul. Comisia a desfăcut plicurile, a verificat eligibilitatea ofertei, a declarat-o bună și a inventariat toate documentele ofertei. Abia luni, pe 29 iunie, comisia s-a întrunit din nou, ca să analizeze oferta financiară și tehnică și a declarat societatea RoCom Central câștigătoare a contractului de delegare a gestiunii prin concesionare a administrării ștrandului municipal.
De ce nu s-a întâmplat analiza ofertelor financiare și tehnice imediat după deschiderea ofertei – mai ales că era singură și protejată de concurență – poate fi o întrebare. Mai ales că această întârziere, probabil prevăzută în caietul de sarcini, ar putea da naștere la tot felul de interpretări.
Toată lumea se aștepta să se semneze contractul și să se treacă la pașii următori, numai că nu a fost așa. Fără ca foarte-comunicativa Primărie Piatra Neamț să facă vreo comunicare – serviciul respectiv fiind ocupat cu multe alte probleme, de natură managerială -, să anunțe în vreun fel opinia publică, semnarea s-a amânat, pentru că… s-a depus o contestație! Asta în condițiile în care a existat un singur concurent!
Cine a contestat licitația de la Ștrand? O societate din București, SC Gardena Global Fresh SRL, unde administrator este un domn Franc Laurențiu Ratan. Societatea administra câteva puncte de lucru în Cișmigiu și a dat semne că ar interesa-o ștrandul, după ce o doamnă a început să tatoneze terenul în acest sens. Pasul următor a fost contestația, care a întârziat semnarea contractului, despre care tot mai multă lume spune că va fi tergiversată foarte mult timp, pe măsura intereselor existente și a timpului necesar pentru acoperirea tuturor șmecheriilor.
Ce prevede contractul ?
Contractul este pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă 2 ani și jumătate, dacă societatea va solicita acest lucru cu minimum 6 luni înainte de expirarea contractului și dacă se va aproba în Consiliul Local prelungirea. Valoarea adjudecată? Condiția principală, impusă prin caietul de sarcini, a fost ca redevența minimă să fie de măcar 20% din totalul încasărilor lunare pe obiectivul administrat, adică ștrandul, inclusiv cu veniturile obținute din închiriere de spații și din parcări. Oferta RoCom Central a fost de 25%. Rămâne de văzut care este nivelul de la care pleacă încasările, dacă RoCom Central va fi obligată să țină seama de prețurile stabilite prin HCL pentru intrarea în ștrand și pentru parcări, la fel și modalitatea prin care Primăria va supraveghea nivelul încasărilor.
În privința prevederilor contractului, cel mai frumos ar fi ca el să nu fie ”secretizat” și să fie făcut public, deoarece activitatea se desfășoară într-un spațiu, care, cel puțin deocamdată, este parțial public. Pentru că schema de devalizare la ștrand a funcționat și hălci bune de teren, cu construcțiile aferente lor, au intrat pe mâna unor beneficiari cu ștaif din oraș.
Greutăți în derularea contractului…
.
..vor fi foarte multe, pornind de la situația de fapt de acolo, dar și de la interesele existente. În primul rând, sunt mai mulți proprietari în ștrand și, pe lângă ei, mai sunt oameni care au bunuri în ștrand, rămase din vremuri de aur și încă parte din inventar.
Să ne lămurim. Primăria are terenurile. Câte au mai rămas, după ce, conform schemei penale, s-au înstrăinat multe din ele. Schema era simplă: se concesiona o clădire, un obiectiv, apoi concesionarul ”de bună credință” cerea să i se vândă locul, cu teren cu tot. O privire aruncată pe numele cumpărătorilor este suficientă pentru a ne lămuri cu privire la traficul de influență și interese. Ca să numim doar doi dintre ei: Miuța Stoica, cum era cunoscută la vremea aceea, care a luat, prin interpuși, Tequila Bowling, Viorel Măstăcăneanu, omul magnet la banii fotbalului, la terenuri și spații comerciale, care a ajuns patron la Rustic.
Așa că avem Primăria, avem patronii de spații cumpărate, îl mai avem pe Florin Cantoreanu, care a câștigat un teren pe care ani de zile a funcționat o terasă aducătoare de bani neînregistrați fiscal, avem Perla Invest și avem nelipsita CMI Urban.
Urban are bunuri în ștrand, are chiar și o clădire – restaurantul Monte Carlo -, care i-a adus companiei municipale numai pagube, dar o mulțime de avantaje celor care au închiriat-o. Perla Invest are, și ea, o grămadă de bunuri, a băgat bani în infrastructură etc. Cele două societăți, chiar dacă au ca acționar majoritar sau unic Consiliul Local, dețin respectivele bunuri în inventar și o eventuală preluare a lor ar trebui făcută de Primărie, pentru ca, apoi, ele să fie predate către firma câștigătoare. De exemplu, căsuțele din ștrand au mobilier făcut de Perla Invest. Bazinul de la piscina VIP este al Urban. Exemplele pot continua. Cum au gândit, dacă au gândit, cei din Primărie să rezolve problema, mai ales că până în toamnă a fost prelugită perioada de administrare pentru Perla Invest?
Un alt proprietar de bunuri în ștrand, cu valoare de inventar de vreo 2,4 miliarde lei vechi, este celebrul Marius Gavrilă, dacă vă mai amintiți de societatea Mix Music. Prin această firmă, dl. Gavril a primit ștrandul cadou, într-o vreme când nu exista frica de DNA, iar pe plan local nu se punea problema să-l controleze cineva. Mix Music are, în continuare, șezlonguri și o mulțime de alte lucruri necesare agrementului în aer liber, care puteau fi văzute pe la Rustic, Cupacabana sau pe plajă. Cine a plătit chirie pe ele și cui… rămâne un mister, mai ales că ele au fost preluate de primărie, ”în custodie”.
Pentru toată lumea, mai puțin pentru Perla Invest, concesionarea ștrandului ar putea deveni o afacere profitabilă. Schema ar fi următoarea: Primăria, din toată sărăcia ei, ar urma să cumpere toate mijloacele fixe, să facă niște compensări cu datornicii și apoi să lase totul pe mâna societății care a câștigat licitația.
De ce nu a fost lăsată Perla Invest la licitație?
Pe vremea când ștrandul a fost ”telefonat” către Mix Music, măcar se știa clar că acesta este ”cineva”: era finul lui Gheorghe Ștefan și organiza concerte. De aici până la a organiza un ștrand, pasul a fost mic, mai ales că el gira doar afacerea. Acum, când, teoretic, Gheorghe Ștefan nu mai poate influența în niciun fel activitatea în ștrand, Dragoș Chitic a girat un caiet de sarcini lax. Una este să te ocupi de hoteluri și restaurante, alta e să ai în obiectul muncii o ”activitate în ștranduri”. În Neamț, o are Perla Invest, un particular (care s-a mulțumit cu Parcul Zoo) și, probabil, Urban, dar n-am încerca piscina cu degetul în privința asta.
Urban nu putea participa la licitație din cauza dezastrului de toate felurile, de la cel managerial, de partid, până la cel finaciar, în mare parte moștenit și perpetuat. Particularul, la fel, nu putea. Dar Perla Invest? O subtilă campanie a lansat pe piață ideea că Perla Invest are datorii, la stat și la Consiliul Local, atât de mari că nu ar fi putut participa la licitație.
În realitate, lucrurile sunt un pic mai complicate. Fără a rămâne uimiți în fața performanțelor manageriale ale lui Cătălin Goldan, trebuie să remarcăm că, la capitolul datorii, lucrurile au fost cosmetizate suficient pentru a putea intra în licitație.
Un document din… 26.06.2015, adică taman din ziua când s-a ținut licitația, demostrează că Perla Invest își rezolvase datoria către Direcția Taxe și Impozite. Pe 18.06.2015, cu o săptămână înainte de licitație, Perla Invest a stins datorii de 1.352.709 lei! La bugetul de stat, după ce Grup Est Security a achitat și ultima rată pentru terenul din Baza hipică, datoria a scăzut și o reeșalonare nu punea probleme pentru licitație. Cu o mică sforțare s-ar fi putut forța minunea, mai ales că Dragoș Chitic dădea semne că ține seama de sfatul lui Goldan.
În alte ocazii, atunci când primăria a fost interesată – nu ca instituție, evident -, se găseau tot felul de combinații penale pentru ca un bun al orașului să nu plece aiurea, de capul lui, și să ajungă unde nu trebuie. Acum, parcă s-a vrut ca Perla Invest să nu participe. Sau, poate, Perla Invest a participat prin RoCom Central, care va accepta un management al unui operator, care are Primăria/ Municipiul ca acționar unic. În definitiv, un parteneriat public-privat-public trebuia inventat undeva și Piatra Neamț este locul propice pentru așa ceva.
Valentin BĂLĂNESCU
