Construit de italienii aduși de regele Carol I, pentru a lega Valea Bistriței de Valea Moldovei, Drumul Talienilor a rămas, cel puțin în ultimii 25 de ani, la marginea preocupărilor autorităților. Este genul de drum pe care toată lumea – începând de la șoferii temerari și terminând cu ciobanii și muncitorii forestieri – îl folosește, dar nimeni nu-l întreține. Deși, dincolo de valoarea lui economică, are și o incontestabilă valoare de patrimoniu, datorită podurilor și podețelor construite în perioada 1902-1914. Lucrările nu au doar utilitate, ci sunt un model de artă pură și de lucru bine făcut, având în vedere că meșterii italieni au garantat drumul pentru 70 de ani, iar podurile făcute de mâinile lor au rezistat până astăzi. Unul singur, afectat mai puternic de apă și de traficul greu, a cedat parțial, iar un „gospodar” cu inițiativă – nu se știe cine o fi fost, lucrarea părând că a fost făcută cu mult timp în urmă – nu a găsit altă soluție decât cea clasică: cofraj și beton, stricând aspectul zidului făcut din piatră cioplită.
Drumul pornește din comuna Borca, pe Valea Sabasei, urcă în trecătoarea Stânișoarei, coboară pe Valea Suha Mare, trece pe la Mălini în Valea Moldovei și ajunge la Cornu Luncii în județul Suceava. Toate podețele și zidurile de sprijin au fost construite din piatră de munte, cioplită și bătută cu ciocanul, iar ca liant s-a folosit un amestec a cărui rețetă nu se cunoaște, dar s-a dovedit extrem de trainică.
„Podurile se află pe panta muntelui Stânișoara, cum urci dinspre Sabasa, până în vârf, dar nu se disting de la prima vedere și nici nu este vreun semn care să le marcheze”, a declarat comisarul Vitalie Josanu, ofițerul care are în grijă patrimoniul cultural al județului Neamț. „Cine vrea să le admire trebuie să coboare în râpă, dar merită efortul, pentru că, într-adevăr, sunt lucrări de artă, făcute cu gust și de durată. Trei sunt într-o stare bună, unul este în proces de degradare, cu pietre căzute, iar la altul deja s-au găsit «restauratori» care au apelat la soluția la îndemână pentru tot prostul: ciment cu cofraj. Așa au stricat ceea ce un individ cu minimă educație n-ar fi privit cu indiferență. Totodată, terasările și podurile sunt folosite constant de Ocolul Silvic și de ciobani, constituie o investiție bine făcută și au nevoie de cheltuieli de întreținere curentă. Nu-i firesc să le lași până cad și după aceea să cauți soluții radicale.
Parcă e mai simplu și mai ieftin să rezolvi din timp o fisură ce anunță desprinderi de piatră. Asta atrage cheltuieli minime, nesemnificative pentru o zonă bine îmbogățită datorită exploatării lemnului. Din păcate, podurile n-au fost clasate în patrimoniu și, din acest motiv, măsurile de intervenție sunt minime și ineficiente, iar autoritățile locale și cele județene nu s-au dovedit capabile să conserve acest drum și să-l pună în valoare”.
De la Borca până la Mălini, județul Suceava, drumul măsoară cam 47 de kilometri. Jumătate din traseu, vreo 24 de kilometri sunt pe teritoriul județului Neamț. „Înainte de 1989, cantorenii aveau grijă de drum, acum nu mai are nimeni, nu se poate merge decât cu mașină de teren până în vârf, eu am fost chiar săptămâna trecută”, a declarat Ovidiu Geo Niță, primarul de Borca. „Este drum județean și știu că există un proiect pentru amenajare, dar cred că trebuie refăcut. Cert este că drumul este prins și acum în strategia de dezvoltare a județului Neamț”.
În 2010, Mircea Pintilie, care era vicepreședinte al Consiliului Județean la acea vreme, declara că, în câteva luni, Drumul Talienilor va fi amenajat și modernizat, de vor înflori pensiunile pe marginea lui. Mai ales că, fiind drumul făcut de Vitoria Lipan în căutarea bărbatului ei, are o anumită încărcătură, iar turiști dornici să-l parcurgă sunt destui, cu atât mai mult cu cât peisajul oferit de Munții Stânișoarei chiar merită o drumeție. Drumul Talienilor are, însă, și valoare istorică, pentru că de-a lungul lui s-au dat cele mai grele lupte după 23 august 1944, iar în apropierea Crucii Talienilor există încă resturile cazematelor distruse de nemți și un monument închinat sutelor de soldați uciși în cel de Al Doilea Război Mondial.
Cristina MIRCEA
