Denumirea populară a sărbătorii – Pocroavă, Pocroave, Procoave etc. – provine de la cuvântul „pocrov” (slavonă), care ce semnifică acoperământul pământului cu brumă sau cu zăpadă.
La origini, era o sărbătoare precreștină, cu dată fixă (1 octombrie), dedicată unei divinități meteorologice responsabile de acoperirea pământului cu brumă.
Se crede că cele mai adânci rădăcini ale tradițiilor sărbătorii Pocroave ajung până la perioada agriculturii primitive. Atunci, oamenii observau anual că, în octombrie, începea o răcire considerabilă a timpului, iar noaptea pământul se acoperă cu brumă. Se considera că, în era creștină, biserica a adaptat la ziua aceasta o sărbătoare religioasă cu sens apropiat Acoperământul Maicii Domnului.
Sărbătoarea Pocroavelor își are originea în Bizanț. Acolo, în anul 911 d.H., a apărut în Biserica din Vlaherne „Împărăteasa Cerului, Apărătoarea întregii lumi, Preasfânta Fecioară de Dumnezeu Născătoare”.
Tradiția creștină ne amintește că, la Mânăstirea Vlahilor din Constantinopol, stăteau și mulți greci, care se rugau lui Dumnezeu să-i izbăvească de dușmani.
Făcându-se priveghere întreaga noapte, în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos (prăznuit pe 2 octombrie în calendarul creștin-ortodox) și-a ridicat ochii în sus, împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, și au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se, strălucind cu lumină. Lumina ce izvora din Sfânta Fecioară și din cinstitul Său omofor acoperea poporul. Era înconjurată de oști cerești și de mulțime de sfinți, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei. Dintre toți sfinții, doi erau mai aleși: Sfântul Ioan Înaintemergătorul și Sf. Apostol Ioan. Maica Domnului a luat acoperământul de pe cap și l-a întins deasupra creștinilor, care se aflau la mânăstire.
Acoperământul strălucea „mai mult ca soarele”. Dimineața, tot orașul știa deja despre minunea văzută de Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos. De la această întâmplare, în amintirea miracolului, a rămas sărbătoarea numită Acoperământul Maicii Domnului.
* Procoavă în tradițiile și obiceiurile populare
În conștiința oamenilor, s-a făcut asociația între acoperirea pământului cu brumă și acoperirea capului fetelor mari (îmbroboditul la nuntă, adică măritișul).
Fetele mari rugau pe Pocroavă să le acopere capul cu păr bogat și frumos, ca să placă flăcăilor, dar și să le acopere capul în sensul măritatului. Părul lung era un însemn al puterii și Sf. Pocroave se îndura adesea de rugăciunile fetelor, dăruindu-le păr frumos și ajutându-le astfel să-și găsească ursitul mai repede.
Potrivit tradiției populare, după sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului se poate începe pregătirea ogoarelor pentru sezonul rece, deoarece pământul va fi acoperit cu brumă. Fetele a căror podoabă capilară nu era prea bogată se rugau în această zi Sfântului Procoavă să le acopere capul cu păr.
În unele zone din țară, de Procoave, credincioșii țineau post, considerând că astfel vor fi protejați de boli, nu vor muri înecați sau de mari supărări.
Bătrânele de la sate povesteau nepoatelor că, dacă se tund în această zi, părul rămâne în legătură cu corpul. Din acest motiv, părul nu trebuie aruncat și nici ars, fiindcă poate fi luat de vrăjitoare sau de oamenii răi, care fac diverse farmece. El trebuia păstrat într-un loc tainic din casă.
În alte sate exista credința printre tinerele fete că, dacă se îmbodolesc în această zi ca pentru nuntă, vor avea parte de o căsnicie lungă și fericită.
Musafirii erau întâmpinați în această zi cu plăcinte de post, umplute cu mere sau cu dovleci.
În mai toate satele, de Procoave, vitele erau sunt stropite cu apă sfințită, pentru a fi ferite de boli în sezonul rece.
* Gromovnicul lui Brumar
În această lună, bătrânii satelor deschid „Gromovnicul”, privesc cu atenție cerul și pământul, iar observațiile meteorologice pe care le fac sunt luate în seamă de întreaga comunitate.
Străbunicii aflau că va fi iarnă timpurie dacă frunzele copacilor cad în prima parte a lunii, iar dacă plouă mocănește, vor fi viscole năpraznice în decembrie. În schimb, dacă bruma poleiește câmpul și mai și fulguiește din când în când, prima lună a anului va fi însorită, întocmai ca primăvara.
Cerul lui octombrie avea și are și el semnele lui, care așteaptă să fie citite și înțelese. Bunicii împreună cu nepoții căutau, la vreme de seară, stelele ce se numesc „Cloșca”. Ei explicau nepoților localizarea ei pe cer astfel: „în jurul stelei mari cu foc roșu e alcătuirea Taurului, în cap cu îngrămădirea de steluțe. Aceasta-i Cloșca cu pui”. Astfel, dacă înainte de apusul acestei constelații e vreme bună, înseamnă că vara viitoare va fi timpurie și plină de rod. Dacă la apusul ei ploua, însemna că „va fi roadă de mijloc la semănături”. De vor fi ploi după apusul constelației, e semn clar că vara se va lăsa așteptată.
Citind cerul înstelat, pomii, comportamentul animalelor, oamenii pământului – fiii Geei – știau de cât fân au nevoie, când trebuie să semene pământul, câte lemne de foc să-și pregătească pentru iarnă.
Se spunea că va fi iarnă grea dacă: în noaptea de „Sâmedru” oile se culcă grămadă, șoarecii de câmp se retrag spre sat, nucii și gutuii sunt prea încărcați de rod.
Dacă tună în octombrie, e semn de iarnă blândă, iar ceața deasă înseamnă zăpadă din belșug la sfârșit de an.
* Îndrumar creștin la vremuri anevoioase – Rugăciunea Sfântului Ciprian
Înainte de rosti orice rugăciune, dar mai ales o rugăciune care îndepărtează efectele blestemelor, farmecelor, se cuvine ca creștinul să postească, să se spovedească și să primească Sfânta Împărtășanie. Abia după ce s-a iertat cu toți dușmanii și prietenii, cu familia și cu sine însuși, poate rosti:
”Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule și Chivernisitorule a toate, Sfânt și slăvit ești, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, slavă Ție.
Tu cel care locuiești în lumina cea nepătrunsă și neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului și nevrednicului robului Tău, depărtează demonii și stinge viclenia lor de la robii Tăi, revarsă ploaia la bună vreme peste tot pamântul și fă-l să dea roadele lui, copacii și viile să-și dea deplin rodul lor, femeile să fie dezlegate și eliberate de nerodirea pântecului, acestea și toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă și toată zidirea de toate legăturile diavolești.
Și dezleagă pe robuI Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui, de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor și ale puterilor potrivnice.
Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul parinților noștri, toată lucrarea satanei, Tu cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji și de toate lucrările și de toate legăturile lui, și distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea PreaSfântului Tău nume.
Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul, și dezleagă pe robul Tău (numele), de toate legăturile satanei și dacă este legat în cer sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare sau cu fier sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor, sau cu al peștilor, sau prin necurație, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în clipa aceasta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă, sfarmă și distruge acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele), păzește-l cu toți ai casei lui de toate uneltirile diavolești.
Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Crucii Tale toate puterile potrivnice.
Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna lucrările magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele).
Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul robul Tău cu toți ai casei mele și dezleagă-i de demonul de amiază, de toata boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșelile, știute și neștiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci. Amin.”
