La sfârșitul săptămânii trecute, vineri, 25 septembrie, vremea ploioasă a făcut o pauză preț de câteva ore, moment ce a coincis cu planurile elevilor și profesorilor care s-au pregătit pentru ”Noaptea Cercetătorilor”. Un eveniment finanțat de Comisia Europeană, prin acțiunile Marie Sklodowska-Curie și care, cu pași repezi, a ajuns la cea de-a 10 ediție europeană. De la acest fenomen, primit cu brațele deschise în peste 300 de orașe din Europa, nu au lipsit nici elevii Colegiul Național ”Petru Rareș” din Piatra-Neamț.
Frumusețea tinerilor inovatori și entuziasmul cu care aceștia și-au prezentat proiectele îndrăznețe ne-au supus la un experiment inedit. Preț de câteva ore, timpul s-a evaporat în preajma rareșiștilor, care ne-au dezlegat o parte din „secretele” realizărilor cu care au venit în fața publicului adunat la Curtea Domnească, acolo unde a avut loc evenimentul.
L-am găsit acolo și pe Vlad Andrei Tărniceru, olimpic național la Informatică, de data aceasta în postura de a ”îmblânzi” o dronă, aflată la stadiul de testări.
„Este o dronă pe care am programat-o, în cadrul Cercului de Inventincă de la Colegiul Național Petru Rareș. Am început să o construim cam cu o săptămână în urmă. Momentan, este în versiunea de testare. De aceea am și legat-o de masă. Vrem să ajungem la stadiul în care să poată zbura singură și să o putem controla prin telecomandă”, ne-a spus Vlad.
De altfel, proiectul prezentat de acesta este unul „asamblat” cu ajutorul colegului Teofil Ursache, sub îndrumarea cunoscutului profesor Alexandru Iacob (cel care a coordonat echipa într-un proiect răsplătit cu marele premiu la Abu Dhabi – n.red.).
Vecin cu „baby-drona”, am descoperit un alt proiect îndrăzneț, un fel de „menajeră” a secolului XXI, care nu consumă decât un watt și jumătate. „Este un proiect de home automation, bazat pe ideea de smart home. Are un motor de relee, unul conectat la căldură și unul la lumină, un senzor de temperatură, un emițător infraroșu și un senzor infraroșu. Pot să intru de pe telefon, de oriunde, spre exemplu pe 4G. Pot să dau comenzi acasă, să pornesc aerul condiționat, să pornesc becul, să văd temperatura, tot ce am programat. Dacă, într-o zi friguroasă de iarnă, vreau să găsesc cald acasă, îi dau drumul de pe telefon și se pornește singură. Ar putea chiar să aducă și prietenii acasă, mai am pini liberi… Este pusă în aplicare la mine acasă. Placa consumă cam un watt și jumătate, rulează non-stop, este conectat la router. Pot să intru de pe internet pe el și pot în orice moment să verific ce am programat”, ne-a spus Emanuel Muraru, cel care, împreună cu Iosefina Chiș, au reușit să dea „viață” unei aplicații care pare să atragă din ce în ce mai mult interesul oamenilor ce-și doresc un control mai mare asupra tehnologiei de ultimă generație.
Nici experimentele de chimie n-au lipsit din „meniul” cu oferte inedite al elevilor de la Rareș. La masa de lucru, Sabina-Giorgiana Fîrțală (olimpică la Chimie – n.r.) a combinat tot felul de substanțe, realizând un adevărat un joc al culorilor, ce i-au făcut pe cei mici să fie atrași de „necunoscut”. „Am folosit spirt, alcool etilic absolut și cu acid boric, clorură de calciu și azotat de sodiu. Ideea e că alcoolul etilic ajută la menținerea flăcării, iar restul ajută la colorarea ei. Acidul boric s-a făcut verde, calciul s-a făcut portocaliu și violetul este de la potasiu. Alături, avem niște flori pe care le-am pus special în substanțe fluorescente, iar rezultatul este colorarea petalelor”, a explicat Sabina.
Printre olimpicii de la Rareș am întâlnit-o și pe Cristiana Maria Dedu, olimpică la astronomie și astrofizică. Eleva a reușit, cu ajutorul unui „tub”, să ne teleporteze într-o altă galaxie. „Acesta este un telescop Schmitd-Cassegrain. Putem vedea multe dintre obiectele sistemului nostru solar. Putem vedea multe galaxii, până la magnitudinea 18, ceea ce este foarte mult pentru un telescop. Are, de asemenea, un sistem computerizat cu telecomandă”.
De remarcat ar fi că, în spatele succeselor acestor tineri, pe lângă familie, le sunt și profesorii. Cei care au reușit să le șlefuiască abilitățile și să le amplifice cunoștințele despre pasiunile pe care le-au dezvoltat. Un succes, în ansamblul lui, datorat muncii și devotamentului în echipă. O echipă solidă, capabilă oricând de un nou succes. De altfel, acesta este și „ingredientul” care stă la baza unei istorii frumoase a colegiului, dominată de performanță.
Tocmai despre cheia acestei performanțe ne-a vorbit prof. Luminița Georgeta Vîrlan, directoarea Colegiului Național ”Petru Rareș”:
„Această poveste, a Nopții Cercetătorilor, este o modalitate de a aduce în spațiul public tineri de certă valoare. Este o modalitatea de a ieși în spațiul public, de a fi văzuți, de a se discuta cu ei și de a-i face frecventabili. Există un mit al omului de știință, așa cum există un mit al scriitorului. Omul de știință care stă în laborator, scriitorul care stă, de regulă, în biroul personal, în biblioteca personală și par niște persoane mai puțin accesibile în relația cu exteriorul. Iată că, tinerii noștri sunt niște tineri foarte normali din punctul de vedere al exprimării în spații publice. Prin acest tip de activități, se dezvelește mitul acesta al însingurării. Sunt niște tineri frecventabili, deci nu este o poveste a tocilarului, a însinguratului , a celui care nu poate să comunice în exterior. Și au și foarte mare dezinvoltură și o mare deschidere. Întotdeauna mi-am întemeiat toată activitatea didactică, de peste 30 de ani, pe principiul că în școală nu se știe cine pe cine învață. Învățăm tot timpul de la ei. În primul rând, facem efortul acesta de adaptare permanentă la generațiile care vin și care au alte obiective față de acum 10, 20, 30 de ani în urmă. Dacă tu, ca profesor, folosești la momentul acesta niște calapoade pe care ți le-ai creat în urmă cu ani, riști să te autoelimini din fața lor și atunci eu permanent încerc să învăț de la ei această poveste a dezinvolturii.
Perfomanța în «Petru Rareș» există la toate disciplinele. «Noaptea Cercetătorilor» s-a canalizat pe ceva, așa cum alte concursuri merg pe chestii de educație culturală. Performanța este pentru noi, la «Petru-Rareș», permanent în atenția elevilor și a colegilor profesori, pentru că fiecare are rolul lui foarte bine definit și este, până la urmă, povestea de echipă. Antrenorul, adică profesorul, face echipă cu un elev, cu cinci, cu o clasă și atunci se produce transferul acesta de entuziasm, de tinerețe, de motivație. De la ei spre noi. Și noi cred că venim cu experiența, cu înțelepciunea, cu ceea ce știm noi mai bine.
Prima mea motivație în poziția de manager al acestui colegiu este miza cu istoria pe care noi o avem. Când lucrezi într-o unitate de învățământ, care, în noiembrie, va împlini 146 de ani, miza este una foarte serioasă, pentru că ne raportăm permanent – este curgerea îndărăt – spre ceea ce au făcut cei dinaintea noastră. Și știm cu toții ce s-a întâmplat de-a lungul timpului la «Petru Rareș» și care este perspectiva pentru viitor. De aceea ne-am asumat un slogan: «Confirmăm tradiția prin excelență»”
Marian TEODOROF
