Transparența (în ceea ce privește relația de comunicare cu unii inspectori școlari) funcționează atât de bine, încât nu se (mai) vede nimic prin ea. E totuși de înțeles de ce inspectorii și-au schimbat strategiile de comunicare cu presa (mai ales că, în ședințe cu ușile închise, li se prezintă fotografiile cu celebrele maimuțe care nu aud, nu văd și mai ales, nu spun nimic): numeroasele dezvăluiri legate de examene, transferuri și alte foieli cu polițiști, DNA și oficiali de la Ministerul Educației au dus la o atitudine în continuă defensivă sau de ignorare a cerințelor presei. Acum se zâmbește de fațadă la momentul întrebării și se întoarce spatele cu eleganță în momentul răspunsului. Mai ales că la începutul acestui an școlar, la ședința de bilanț s-a vorbit atât de mult despre transparență, încât unii ne făceam iluzii că ea chiar va exista. Comunicatele de presă s-au subțiat, raportătile care erau făcute în mod obișnuit, în fiecare lună, au dispărut, iar telefoanele sunt folosite doar atunci când nu apar pe ecranul lor nume incomode.
Un exemplu. O documentare cu privire la situația absențelor elevilor și a violențelor comise în școli presupunea accesul la un document care, pe timpul inspectorului Eugen Vasiliu (care s-a retras din activitate), era prezentat cu regularitate, cu date generoase, către toată presa. Acum, responsabilitatea a căzut în seama inspectorului Romeo Roman (de la Târgu-Neamț), care a preluat teoretic atribuțiunile fostului inspector. Interesați fiind de această raportare, care trebuia să fie finalizată până în 20 octombrie, am sunat pe domnul inspector Roman. Telefonul a sunat în van, inspectorul nu a răspuns din motive de prea multă activitate. Interesant e că după un timp inspectorul Roman a sunat crezând că la celălalt capăt al firului este un director (?!), pe care-l asigura că niște foi pentru un oarece dosar sunt pregătite. Întrebat despre absențe, abandon școlar și violențe, dl. Roman a hotărât să își descopere latura comunicativă și pașnică și să răspundă.
Exemplul domnului Roman nu este singular, există cazuri în care inspectorii au „ales” să răspundă doar prin vocea „generalului” Viorel Stan, semn că știu exact ce-i cu ierarhia și cu transparența. Instituția județeană mai are și câteva restanțe la nivelul conferințelor de presă, care nu s-au mai organizat de multișor, plus că postul de purtător de cuvânt, la jumătate de normă, pare să fie unul onorific. (M. TEODOROF)
