Adi Rugină și Costi Ignat – doi rockeri cu aripile arse

Rock-ul nu e doar o poveste, ci un stil de viață. Funcționează după un cod nescris, pe care oamenii, care simt muzica și valoarea ei într-un anume fel, îl aplică în viața de zi cu zi. Poate cel mai nefericit de elocvent exemplu este cel al lui Adi Rugină. A reușit să iasă din flăcări, din fum, din moarte și s-a întors să-i ajute pe alții. Dintr-un impuls, normal pentru un om care toată viața lui a ținut la echipă și la ideea de grup. De comunitate, care reușește și trebuie să transmită un mesaj. Câți ar fi răsuflat ușurați neuitându-se înapoi în locul lui și câți s-ar fi întors?

O moarte urât de frumoasă

După ce valul de emoții – de la durere ascuțită, la revoltă – a trecut ca un tăvălug brutal, peste orice om de bun simț din țara asta, a rămas, doar pentru unii ce-i drept, ideea că acest sacrificiu colectiv nu trebuie să devină doar o știre peste care timpul să aștearnă cenușă. Nu doar condițiile din cluburi, autorizațiile, avizele, legalitatea sunt problemele pentru care zeci de oameni au pășit, nepregătiți, peste pragul lumii de dincolo, în flăcări. Ci condiția muzicii, a culturii în sine, a spațiilor în care se desfășoară activități de acest gen, în vreme ce case de cultură – unele renovate pe bani grei – zac nefolosite, pentru că însăși ideea de ”cultură” în această țară a căpătat conotații de corupție, de producători potenți aflați în spatele unui întreg mecanism, sinistru în fond, dar difuzat pe radio și, ca atare, ”viu”.

”Va începe o vânătoare de vrăjitoare în cluburile din România, ceea ce e rău, pentru că aici sunt o grămadă de oameni extraordinari, care au pus cultura mai presus de câștiguri și sigur vor avea de suferit prin hățișul unei proaste birocrații românești”, crede Adi Bezna, unul din fondatorii trupei Teuton, om care a crescut împreună cu Adi Rugină și Costi Ignat. ”De multe ori, în aceste cluburi s-au întâmplat și se vor mai întâmpla acte de mare valoare artistică, evenimente care vor aduna oameni cu suflet sensibil, care nu găsesc astfel de manifestări pe scenele instituțiilor de cultură.Să nu uităm că Nicu Alifantis, ca să pomenesc doar un nume cu rezonanță, s-a oprit la Piatra Neamț, în marele lui turneu național, să cânte la Km 0, și nu la Casa de cultură”.

Poate așa, în subsidiar, numai dacă autoritățile au timp și doar în cazul ideal în care programul caselor de cultură coincide cu programul domniilor lor de lucru, se vor gândi să verifice care este activitatea care se desfășoară în aceste spații – de altfel, cu destinație precisă și având o capacitate îndestulătoare, plus ieșirile regulamentare în caz de situație de urgență.

Teuton – o felie ”bucuroasă” de rock

Cine cunoaște, măcar tangențial, fenomenul rock din România știe că, exceptând uscăturile accidentale din comunitate, rockerii sunt oameni cu familii, cu serviciu, citiți, dar măcinați de lucrurile pe care nu le pot schimba, însă nici nu le pot accepta. Muzica devine, astfel, singurul mod în care pot să-și exprime sentimentele, trăirile și, mai ales, revolta față de faptul că, în vreme ce ei susțin societatea, muncind și plătind veșnicele taxe și impozite, societatea nu-i susține în niciun fel. Ba îi lasă să moară în niște hrube insalubre, unde au ajuns să se manifeste, pentru că nu mai au loc în altă parte din cauza atâtor ”valori” de carton.

”Povestea trupei TEUTON e o parte a vieții mele”, spune Adi Beznă. ”Poate una din cele mai frumoase și adevărate. Dacă scriu acum, o fac pentru cei doi Oameni, Artiști, Prieteni, cărora le mulțumesc pentru amintirile lăsate în inima mea. Costi Ignat și Adrian Rugină sunt două repere ale prieteniei mele și ale vieții de rocker și muzician, două povești pe care le-am împărțit în anii cei mai frumoși de Piatra Neamț. Spun asta, pentru că nu ne mai întâlnisem de ceva vreme. Poate și sigur, multă vreme, adică vreo 3-4 ani de zile. Ca o ciudățenie a destinului, îmi propusesem să mă întâlnesc pe 12 noiembrie cu ei, la București, unde urmează să am un concert de muzică folk. Trupa Teuton a însemnat Adi Necula (voce, chitară bas), Costi Ignat (tobe) și eu. Deși a apărut în presă că Adi Rugină a fost membru Teuton, Adi a trecut doar o perioadă pe la noi, el cântând în acea vreme cu altă trupă de valoare din Piatra Neamț. Dar pe toți ne leagă una din cele mai frumoase povești ale orașului, la care am ținut cu toții, Festivalul Tabără de muzică Rock, Young Rock for Youngs (1994-1998), una din cele mai importante mișcări muzicale ale vremii, zic eu. Mi-aduc aminte că, de fiecare dată când venea vremea festivalului, dormeam împreună și munceam la scenă, la organizare și la toate cele, ca să iasă bine. Ca să se vadă pe harta muzicală românească un oraș viu: Piatra Neamț. Tot anii aceia au fost anii primelor manifestări de amploare în Piatra Neamț, primele festivaluri ale berii, Ziua Mondială a Mediului, primele Zile ale orașului. La toate am fost împreună. La toate am transmis mesajul tinereții noastre. Deși eu cu Adi Necula ne-am oprit din drumul muzical rock în 1998, Costi și cu Adi au mers mai departe. Și bine. Și de aceea vor rămâne în conștiința rock”.

”Fiecare om ține o zi la piept/ Ca pe-o pasăre ce nu a învățat să zboare/ Ca să-i fie cald atunci când moare/ Și renaște-a doua zi mai drept” – cuvintele unui viitor cântec pe care Adi Bezna îl va dedica prietenilor săi

La viteza cu care s-au făcut și s-au desfăcut de-a lungul anilor trupele rock, contează mai puțin că Adi Rugină a fost doar o trecere meteorică prin Teuton (a participat la repetiții, dar niciodată la concerte). Și-a păstrat spiritul și a făcut muzică toată viața. A fost unul dintre cei mai respectați organizatori de spectacole și a demonstrat, până în ultima sa clipă, că a fost om întreg. ”Un talentat”, cum l-a descris Adi Bezna.

La rândul lui, Costi Ignat, ”un copil” care acum 17 ani încerca să prindă musca în zborul ei sinuos de pe tobă, a reușit. ”S-a uitat mirat la mine și a râs. Pe urmă, a făcut. Un zbor care a durat mai bine de 6 ani. Un zbor împreună, care avea să se cheme Teuton. Am amintiri grozave din anii acei”, spune Adi Bezna.

Și cum să n-ai? De la atenția sporită din partea SRI, care avea informații despre Bezna ca fiind ”liderul sataniștilor din Moldova”, până la bătaia cu sucuri de la Timișoara, unde studenții i-au primit cu maximă ostilitate pe ”moldoveni”, pentru ca în timpul concertului să se facă liniște deplină, iar la sfârșit toți să se înghesuie la autografe și tricouri.

”Am luat o grămadă de premii la festivalurile din țară și am trăit mândria că am putut să punem Piatra Neamț pe harta rock din România”, completează același Adi Bezna. ”Țin minte că, la un festival, pe la Posada Rock, cineva ne-a prezentat trupa Teuton din Suceava, iar publicul a răspuns… «din Piatra Neamț măăăăă!»… cum să nu fii mândru? Am început în anii ’92, am cântat în o mulțime de locuri din Piatra, fiecare cu amintirile lui de creație. Va veni vremea când vom povesti, și eu, și Adi Necula, despre asta. Am cântat și în licee, în sălile de festivități, și la balurile bobocilor, și în multe locuri. Mă întorc la cei doi Oameni frumoși pe care i-am pierdut și îmi doresc din toată inima să nu rămână două subiecte de știri ale acestor zile tragice, la fel ca alte subiecte pe care media le va pune printre rânduri. Meritau mult mai mult pentru valoarea lor ca oameni și artiști! Poate e vremea unui semnal grav de alarmă, cum că muzica bună trebuie să revină acolo unde îi e locul. Zilele acestea am plâns și m-am rugat pentru cei care trebuie să rămână în viață. S-a plătit prea mult preț pentru nerozia și lăcomia unor oameni care fac avere pe spatele artiștilor. Să fim lângă cei îndurerați și să păstrăm memoria celor care au trecut înaintea noastră Dincolo, într-un mod atât de crunt. Am vorbit cu Adi Necula și am hotărât să facem ce ne stă în putință ca 29-30 octombrie să fie ZIUA DEMNITĂȚII ROCKULUI UNDERGROUND”. (Cristina MIRCEA)