Pentru sătenii din Sărata, județul Bacău, sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului (Ovidenia), prăznuită pe 21 noiembrie, a fost anul acesta una specială. Pe lângă faptul că toți creștinii din sat se adună în jurul bisericii care are hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, sâmbătă, 21 noiembrie, comunitatea a avut invitați de seamă: ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, împreună cu un sobor de 14 preoți.
”La acest ceas de sărbătoare și de împlinire a vremii, trăim și o împlinire a acestei comunități, care se înscrie între cele 450 de unități de cult din Eparhia noastră. Am simțit dintru început primirea caldă și frumoasă pe care ne-ați făcut-o. Mulțumim pentru florile recunoștinței și pâinea dragostei cu care ne-ați întâmpinat și care reprezintă întreaga comunitate. Am văzut aici toată prețuirea pe care o aveți pentru noi”, a spus ÎPS Ioachim, la sosirea în mijlocul credincioșilor din parohia Dealul Nou.
Și, pentru ca o sărbătoare de asemenea însemnătate să rămână multă vreme în amintirea oamenilor, organizarea a inclus alte prezențe de suflet. Tinerii de la Ansamblul Folcloric Sărățelul, din localitate, au venit îmbrăcați în costumele populare tradiționale, iar Corala ”Sf. Paraschevi”, de la Catedrala Arhiepiscopală din Roman, a creat o atmosferă de intensă trăire creștină, prin cântările religioase din strana bisericii.
”Preotul nu are o învestitură din partea oamenilor, ci din partea lui Dumnezeu”
Emoția Sfântei Liturghii a fost sporită de hirotonirea, oficiată de ÎPS Ioachim, a doi tineri teologi. Înaltul ierarh l-a hirotonit în treapta de diacon pe tânărul teolog Marian Gliga, pentru Capela ”Sf. Ap. Andrei” (Bacău), și pe părintele diacon Ștefan Diaconu în treapta de preot, pentru Parohia ”Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” Valea Mare, Protopopiatul Bacău.
”Cele două hirotonii pe care le vom săvârși astăzi vor fi pentru a vedea că preotul nu are o învestitură din partea oamenilor, ci din partea lui Dumnezeu, prin cei care sunt rânduiți canonic prin Duhul Sfânt, de ierarhii Sfântului Sinod care au succesiune apostolică”, a spus ÎPS Ioachim în cuvântul său către dreptcredincioșii aflați în biserică.
De la copiii de grădiniță, îmbrăcați și ei în costume populare, până la bătrânii satului, toată suflarea a ascultat și cuvântarea părintelui protopop Costică Busuioc, care a subliniat importanța și semnificația slujbei arhierești într-o comunitate parohială. A urmat la cuvânt preotul paroh Cristinel Vasile Balcanu, care a mulțumit ierarhului pentru bucuria slujirii și încredințarea păstoririi duhovnicești a comunității din comuna Sărata, dar nu a uitat nici de oamenii simpli din sat, care se implică în bunul mers al vieții parohiei Dealu Nou, binecuvându-i și făcându-le urări de viață frumoasă, în armonie creștină.
Spre finalul Sfintei Liturghii, ierarhul și preoții, în genunchi, laolaltă cu mulțimea de credincioși, s-au rugat pentru cei adormiți, pentru eroii neamului, pentru cei ce au murit de moarte fără veste, în incendii, atentate și cataclisme. Au urmat, firesc, rugăciunile pentru bolnavi, oriunde s-ar afla ei, acasă sau în spitale, pe patul de suferință, iar ÎPS Ioachim a rostit poemul ”Imn acatist închinat Maicii Domnului”.
Ioana și Raluca au devenit măicuțele Antonia și Teofana
Neobosit, în faptul serii de sâmbătă, după evenimentele de la Dealu Nou, ÎPS Ioachim a oficiat slujba privegherii la Mănăstirea ”Buna Vestire” Tisa-Silvestri (Bacău). A fost un alt moment plin de o încărcătură specială, la care o mare parte din credincioși nu mai asistaseră niciodată în viață: Ioana și Raluca au intrat în viața monahală, cu numele de Antonia și Teofana. În genunchi, alături de stareța mănăstirii, cele două tinere au lepădat grija cea lumească și în fața întregii comunități, răstignite față de lume, în cadrul ritualului Tunderii în monahism, în numele lui Hristos au îmbrăcat hainele cernite monahale.
Duminică dimineața (22 noiembrie), la Catedrala Arhiepiscopală ”Sfânta Parascheva”, din Roman, s-a desfășurat un alt moment special: părintele diacon Marian Gliga a fost hirotonit în treapta de preot pe seama Capelei ”Sfântul Apostol Andrei” Bacău, iar tânărul teolog Ionuț Giosanu a fost hirotonit în treapta de diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale.
”Hirotonia diaconului și a preotului se face de către un arhiereu, prin punerea mâinilor unită cu rugăciunea sfințirii, după arhiercticon, prin care i se transmite darul de a sluji cele sfinte la altar, ca o continuare a misiunii apostolice spre slava lui Dumnezeu, mântuirea sufletului aproapelui și a lor înșiși.Taina hirotoniei se face numai în altarul bisericii, fiindcă cei hirotoniți vor sluji numai în altar, în chip public, ca să participe câți mai mulți oameni, fiindcă misiunea lor este de a sluji pe aproapele. Sârguiți-vă de a face toate după voia lui Dumnezeu, având în frunte pe episcop ca locțiitor al lui Dumnezeu, pe preoți ca pe soborul apostolilor și pe diaconi care sunt bine plăcuți, care au încredințată slujirea lui Iisus Hristos” (site-ul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului).
Tradiții și obiceiuri de Sărbătoarea Luminii – Ovidenia
De Ovidenie, femeile dau de pomană ”lumină de veci”, fiindcă se spune că lumânarea din această zi, dată de sufletul morților, mai ales pentru cei morți fără lumânare, dar și pentru cei vii, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Lumânările aprinse pentru cei morți sunt denumite toiaguri, au lungimea cât un stat de om și sunt apoi învârtite precum cochilia unui melc.
Praznicul împărătesc al Intrării în biserică a Maicii Domnului semnifică aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim, la vârsta de 3 ani, de către părinții săi, Ioachim și Ana. Aici a trăit și a slujit ca fecioară, în templu, până la logodna ei cu Dreptul Iosif. Aducerea ei la templu s-a petrecut în urma promisiunii făcute lui Dumnezeu de părinții ei. Maria a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. A fost condusă în acel loc sfânt ca să devină ea însăși ”Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, biserică vie și templu al Pruncului dumnezeiesc care se va naște din ea. Această sărbătoare a luat naștere în secolul al VI-lea. Astfel, la 20 noiembrie 543, împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat ocrotitorul bisericii, însăși Sfânta Fecioară Maria, sărbătoarea fiind închinată aducerii ei la templu.
În noaptea de Ovidenie, când se credea că se deschide cerul și vorbesc animalele, se făcea priveghi la lumina unei lumânări încolăcite într-o strachină cu apă de leac. Tot atunci se făceau farmece și descântece, se afla ursita, dar și observații și previziuni meteorologice. Pentru copiii morți nebotezați și pentru oamenii înecați și morți fără lumânare se făceau, în această zi, praznice și se împărțeau pomeni. Întrucât se credea că, în noaptea de Ovidenie, strigoii circulau fără opreliște, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice, se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lânii și pieilor de animale. De la Ovidenie până la Sângiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la râu.
