Aseară, după atentatele din Paris, Statele Unite ale Europei au încetat să mai existe în forma frumoasă și machiată, care ne era prezentată. Eroii Europei nu sunt Merkel sau Hollande, care și-au adus terorismul în propria curte și, după ce au văzut că nu pot face față, s-au gândit să-l trimită și în zona noastră. Erou a devenit Orban, cel care a construit garduri de apărare la granițele țării sale. Imaginea Ungariei înconjurată de garduri va deveni o realitate europeană multiplicată, chiar dacă nu vor exista doar garduri de sârmă. Franța, în doliu, și-a închis granițele și este în alertă maximă. Controalele se fac la sânge, iar francezii sunt sfătuiți să stea în case. Președintele francez promite un război împotriva terorismului. Numai că, atunci când pleci la război, trebuie să ai liniște în interior. Problema francezilor este că problemele lor sunt în primul rând în interior, unde musulmanii domină zone întregi din orașele franceze, unde au fost tolerați, încurajați să-și dezvolte obiceiurile și să se organizeze în enclave, în care a fost foarte ușor să se infiltreze organizatori teroriști.
Atacurile din Paris nu sunt o declarație de război a Statului Islamic. Ele sunt o sfidare a unor oameni care știu că deja au câștigat o primă parte a unui război declanșat cu mult timp înainte, când legislația franceză și europeană au fost transformate într-un burete pentru toți cei care doreau să-și transfere ideologia în zone în care altfel n-ar fi putut ajunge. Dacă până aseară, chiar și după atacurile soldate cu morți (de la revista care a ”insultat” un profet care nu știe ce crime se petrec în numele său), francezii ”clasici ” căutau scuze teroriștilor într-o imbecilă și jenantă încercare de a-și justifica ideologia în care au fost crescuți, de acum înainte și-au dat seama că nu mai există posibilitatea unei coabitări cu teroriștii. Ce se va întâmpla cu toată populația de origine străină din Franța în perioada următoare, mai ales că este foarte posibil că atentatorii să fie chiar cetățeni francezi de origine străină? Aproape sigur vom avea incidente grave. Chiar în cazul unei tări și cu populații anesteziate de o propagandă sincigață.
Cum poți să negociezi și să discuți cu niște oameni care vorbesc pe țeava puștii, care se aruncă în aer și care taie gâtul ostaticilor fără cea mai mică urmă de milă? Cum poți să știi cât de mare este rețeaua lor infiltrată în state europene, precum Franța, statele nordice, cu Olanda în frunte, chiar Germania?
Marea groază a politicienilor care au falimentat ideea de Europă Unită o reprezintă trezirea populației la crunta realitate. Când parizianul liniștit nu va putea să-și savureze cafeaua cu croissant, în liniște ,în inima Parisului, când neamțul burtos nu va putea să-și savureze berea și cârnațul la Oktomber Fest, atunci totul se va schimba. Va veni vremea extremismului de tip occidental, în care dreapta sau stânga nu mai contează, în țări în care extremismul a fost la el acasă. Iar măsurile de siguranță, absolut normale, vor enerva la maximum oameni obișnuiți să circule, să facă afaceri la nivel european, care au fost educați să judece – cât li se dădea voie – dincolo de granițele țării în care s-au născut.
În acest moment, ungurul Orban ar fi cu siguranță primul într-un songaj de opinie în care ar fi pusă în balanță prestația șefilor de stat europeni în criza refugiaților. Partidul său de dreapta va câștiga alegerile de acum înainte o bună bucată de timp. Iar, odată cu asta, vor fi readuse în discuție ideile cunoscute ale extremismului maghiar pe plan regional. Și este doar un exemplu de ceea ce ar putea urma.
Are șanse Europa să rămână în aceleași tipare ideologice ca până acum?
Foarte puține și, dacă se va întâmpla asta, propaganda infernală care a propovăduit politicile Uniunii Europene va avea de lucru ca să justifice închiderile de granițe, controalele de tot felul, legislația tot mai aspră, care nu-i va afecta în primul rând pe teroriști. Ei sunt obișnuiți și au obținut deja ceea ce au vrut: o Europă speriată, care nu mai crede în ea, în liderii ei, în puterea ei, o Europă șovăielnică și aparent fără speranțe. Între o Rusie tot mai dispusă să dea cu pantoful în construcția politică mondială, cu niște State Unite ale Americii obamizate și dominate electoral de populații de culoare sau hispanice și de teoria ”politicilor corecte”, cu amenințarea teroristă din interior și exterior, Europa nu prea știe ce să facă. Și de aceea este posibil să asistăm în perioada următoare la schimbări profunde în mentalități, la o și mai mare radicalizare în gândire.
Europa, așa cum o știam în ultimii 20-25 de ani, a intrat în comă de aseară. O mai resuscitează cineva?
Valentin Bălănescu
