* Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul, Nicon și Stelian Paflagonul – 26 noiembrie
Sf. Stelian s-a născut în secolul al VI-lea d.H., la Adrianopolis, în provincia Paflagonia din Asia Mică, pe teritoriul Turciei de astăzi. Sf. Stelian, cunoscut îndeobște ca ocrotitor al pruncilor, a fost sfințit și s-a făcut locaș al Sfântului Duh încă din pântecele maicii sale.
El a părăsit averile pământești, dăruindu-le săracilor, și s-a retras într-o peșteră. Aici a fost hrănit de un Înger, care îi aducea Mană cerească. Printre darurile sale spirituale, pe care le-a primit de la Sfântul Duh, amintim Darul de a vindeca poporul de diverse boli. Pe atunci, s-a pornit o epidemie, care omora pruncii. Știind mai mulți de nevoitorul și pustnicul Stelian, au început a-l lua mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, pentru vindecarea copiilor. Maicile care s-au rugat Sfântului Stelian au născut alți prunci sănătoși, iar pruncii bolnavi au fost tămăduiți.
- Sf. Mare Mc. Iacob Persul; Sf. Cuv. Natanail și Pinufrie – 27 noiembrie
Sfântul Iacob a trăit în secolul al IV-lea d.H., în cetatea persană Bitlava. Părinții săi erau buni creștini și și-au educat copiii în spiritul hristic al mântuirii sufletului. A crescut, s-a căsătorit cu o creștină și se bucura de onoruri împărătești, pentru că era prieten cu Isdegherd, împăratul perșilor. Încet, a uitat de învățăturile creștinești primite și s-a închinat, împreună cu împăratul, la idolii demonilor. Aflând mama sa despre această greșeală, i-a scris o scrisoare, în care l-a mustrat și i-a amintit că singura cale de mântuire sufletească o reprezintă Calea Mântuitorului Iisus Hristos.
Fiul rătăcit s-a reîntors ferm la Cale. I-au fost tăiate, pe rând, degetele de la mâini, de la picioare, umerii, i-a fost smulsă carnea de pe pulpele picioarelor, iar în final a fost decapitat. Cât timp a fost torturat, din trupul Sf. Mare Mucenic Iacob ieșea bună mireasmă.
- Sf. Sfințit Cuv. Ștefan cel Nou; Sf. Mc. Irinarh – 28 noiembrie
Sfântul Cuv. Ștefan s-a născut la începutul secolului al VIII-lea, în Constantinopol. Din copilărie, a fost educat în învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos. După multe nevoințe, Sfântul Ștefan cel Nou s-a retras, la vârsta de 42 de ani, într-o chilie atât de mică, încât cei ce au văzut-o au spus că este mai degrabă un mormânt. Sfântul Ștefan a luptat împotriva celor ce declarau că icoana este un idol și nu un simbol al lui Dumnezeu. Era perioada când împăratul Constantin Copronim (741-775 d.H.) îi persecuta pe creștinii care cinsteau sfintele icoane. Atunci au fost arse, îngropate, sfărâmate multe icoane.
Pentru că nu l-a slăvit pe împăratul Copronim, care dorea îndepărtarea icoanelor din Sfintele Biserici Creștine, a fost închis, într-un loc unde se aflau 342 de monahi, din diverse locuri. Unii aveau nasurile tăiate, altora li se scoseseră ochii, unora li se tăiase nasul, pentru că nu au fost de acord să se îndepărteze Sfintele Icoane.
După multe încercări, chinuri, de a-l face pe Sfântul Ștefan să lepede credința în Hristos, împăratul a poruncit uciderea lui. Credința acestor mucenici a întărit Biserica lui Hristos timp de mai multe sute de ani. Moaștele lor se află în grija Sfintei Treimi și a unor credincioși tainici.
* Sf. Mc. Paramon și Filumen; Sf. Cuv. Pitirun – 29 noiembrie
Sfântul Pitirun a trăit în secolul al IV-lea d.H., undeva în Egiptul de Sus. Se cunosc puține despre viața acestui sfânt. O relatare despre el apare în ”Istorie lausiacă” (Lavsaicon) a lui Paladie (sec. IV-V d.H.). În această carte, se povestește cum avva Pitirun a descoperit-o, printr-un miracol, pe Sfânta Cuv. Isodora cea nebună după Hristos (celebrată pe 1 mai în sinaxar), în mânăstirea Tavenisi. Sfântul Pitirun a fost îndrumat de un înger către acea mănăstire și i-a spus să o descopere pe slujitoare de Hristos, care viețuia acolo neștiută de nimeni. Acești doi slujitori de Dumnezeu au realizat multe dintre miracolele necesare Sfintei Treimi, pentru ca plaiurile egiptene să nu devină patria oamenilor răi. Acolo, în rugăciuni fierbinți, Sf. Cuvios Pitirun a vindecat numeroși credincioși, a găsit apă pentru creștinii care se stabiliseră în acele zone pustii, a alungat duhurile rele din oameni.
- †) Sf. Ap. Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României; †) Sf. Ier. Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei; Sf. Ier. Frumentie, Ep. Etiopiei – 30 noiembrie
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în cetatea Betsaida, care era lângă Marea Galileii. Andrei a fost frate cu Simon Petru. Amândoi au fost ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul.
Tradiția ne spune că Sfântul Andrei a fost primul care l-a recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. Este considerat apostolul care a adus învățăturile Mântuitorului pe teritoriul Daciei. Pe aceste plaiuri traco-gete, a fost primit, ascultat și acceptat de populația băștinașă, fără a îndura suferințe. Unul din motivele pentru care cunoașterea adusă de Sfântul Apostol Andrei a fost acceptată ușor de daci îl reprezintă faptul că tot ce auzeau le era cunoscut din învățăturile lui Zamolxe și ale reginei Hestia. A plecat de pe teritoriul Daciei, făcând promisiunea că se va întoarce. După unele surse istorice, Sfântul Apostol Andrei a venit de două ori pe teritoriul Daciei, fiind primit și înconjurat de dragostea unui popor care cunoștea Legea Iubirii, adusă de Mântuitorul Iisus Hristos mai înainte de secolul 0. A fost martirizat la Patras, în Grecia, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, la sfârșitul secolului I d.H.
Sfântul Apostol Andrei este considerat, de Biserica Creștină-Ortodoxă Română și de românii de astăzi, patronul spiritual al României.
- Sf. Prooroc Naum; Sf. Cuv. Filaret Milostivul (Ziua Națională a României) – 1 Decembrie
Sfântul Prooroc Naum era din Elcheseea, din seminția lui Simeon. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. El a rămas cunoscut pentru faptul că a proorocit distrugerea cetății Ninive, la aproximativ două sute de ani după proorocul Iona. Datorită avertismentului Proorocului Iona, oamenii cetății Ninive se pocăiseră, iar Dumnezeu nu a mai dat-o pieirii. Dar, după 200 de ani, ninivitenii au uitat de pocăință și de milostivirea lui Dumnezeu, decăzând spiritual. De aceea, Proorocul Naum a profețit, la rândul lui, grabnica pieire a cetății, dacă locuitorii cetății nu se vor pocăi. De această dată, ninivitenii nu l-au mai ascultat pe trimisul lui Dumnezeu, Naum. Întreaga cetate a pierit, într-un cutremur cumplit, care a declanșat umflarea apelor lacului din jurul ei și potopirea cetății, iar partea neintrată sub ape a ars cu foc venit din pustie. Așa a pierit cu desăvârșire de pe pământ marele Ninive, de este cu neputință să se mai spună locul unde a fost.
„În această zi, părinții care știu puțină carte își pun copiii la învățătură, ca să se facă deștepți”. (Antoaneta Olteanu, ”Calendarele poporului român”, Ed. Paideia, București, 2001, 2009)
* Sf. Prooroc Avacum; Sf. Mc. Miropa; Sf. Solomon, Arhiep. Efesului; Sf. pustnici, Ioan, Iraclemon, Andrei și Teofil – 2 decembrie
Proorocul Avacum, fiul lui Safat, a fost din seminția patriarhului Simeon. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos. Înainte de luarea în robie a poporului iudeu, Avacum a văzut căderea Ierusalimului și a Templului. Avacum a cunoscut mai dinainte că, peste puțină vreme, avea să se întoarcă poporul din robia Babilonului. A murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie și a fost îngropat în țarina lui. Dintre proorocirile sale, amintim distrugerea Templului din Ierusalim, robia babiloniană și, mai apoi, întoarcerea celor robiți la pământurile natale. Pe timpul războiului cu babilonienii, profetul Avacum s-a retras în Arabia, unde a avut loc următoarea minune: în timp ce ducea de mâncare secerătorilor, acesta a fost răpit numaidecât de un înger al Domnului, care l-a dus în Babilon, la proorocul Daniel, ce se afla în închisoare, flămând și slăbit de puteri. Astfel, mâncarea ce era destinată inițial secerătorilor a potolit foamea profetului Daniel.
Atât moaștele sale, cât și cele ale proorocului Miheia (prăznuit la 14 august) au fost găsite pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (prăznuit la 17 ianuarie).
