Trebuie să moară oameni ca să ne trezim și să constatăm că trăim într-o țară în care regulile sunt făcute doar ca să fie ocolite. Acesta este adevărul și ne amintim de el doar când suntem deja în doliu și când cineva a încălcat reguli elementare care puteau evita o tragedie. Brusc, toată lumea devine doritoare de ultracorectitudine, unii varsă lacrimi de crocodil în ședințe de guvern, alții se indignează pe bază de indicii, alții se pozează sau pozează în organizatori pe bază de interes național. Nici nu mai poți jeli, nici nu te mai poți plânge, că n-ai cui. Pentru că timp de trei zile toți vor fi de partea ta, te vor compătimi, vor promite marea cu sarea, vor da chiar și ajutoare – un loc la cimitir, de exemplu, cum spunea junele primar interimar al capitalei -, vor amenința cu controale și anchete, după care toate vor intra în firescul lor nefiresc: șpăgi, autorizații date în dorul lelii, controale doar de ochii lumii, cu amenzi simbolice (când sunt date), complicități cu șefii instituțiilor de control, care, la rândul lor, și-au asigurat slujbele prin șpagă pe linie de partid. Pentru că totul se face pe bază de șpagă și interese. În centrul vechi al Bucureștiului jumătate dintre localuri nu au autorizații și sfidează orice control, iar cei care controlează abia așteaptă să fie sfidați. În țară, lucrurile stau și mai rău. Județul Neamț, Piatra Neamț, Roman nu fac excepție. Norocul nostru este că nu s-au întâmplat încă nenorociri, altele decât miliardele de lei aruncați aiurea.
Adevăruri spuse la cald: ”Cu toții suntem ignoranți, cu toții trecem cu vederea… Inclusiv eu, inclusiv tu…”
Adevărul spus de Alex Ștefănescu, un tânăr care a scăpat din incendiu și care, cu multă luciditate, în durerea lui, face un tablou exact al societății românești:
«Lumea bate monedă că acest club nu era în regulă din punct de vedere legal, că nu avea autorizații. Sincer… Cred că maxim 5% din toate localurile/ firmele/ teatrele/ cafenelele/ școlile sau orice altă companie din România (și poate nici măcar alea) sunt invalide pentru a-și exercita activitatea. Știm bine că mica înțelegere este prietenul nostru cel mai bun de la Retragerea Aureliană încoace… Ce era să facem, să nu mai ieșim din casă? Și chiar și așa… Câte blocuri din România au instalație anti-incendiu funcțională pe holuri? Și cred că simțim cu toții asta… Totul pare că merge la mica înțelegere… Asta e România noastră, însă nu despre asta vreau să vorbesc… Cum puteam muri cu toții în Colectiv, la fel puteam muri și acasă, de la un simplu chibrit aprins aiurea…
De ce au murit admiratorii Goodbye to Gravity în seara asta? Probabil pentru că au ieșit din casă că să vadă un concert live al unei formații și să nu-și petreacă seara de vineri uitându-se la televizor, la emisiunile spumoase care ni se servesc zilnic. Oamenii care azi au murit, au murit pentru că sunt cei care au vrut să vadă altceva decât ceea ce le este pus pe tavă zilnic… Nu au vrut să fie legumă controlată a unui playstation, nu au vrut să fie telespectatorii unor emisiuni pline de fețe frumoase. Vineri, decedații au murit pentru că au vrut să socializeze pe viu, fără facebook, fără Skype și alte rețele de interacțiune, Scriu toate astea, pentru că anumite persoane jalnice consideră că persoanele care mergeau în Colectiv erau niște boschetari care trăiau de pe o zi pe alta. Nu, oameni buni, nu este așa… Nu mai puneți etichete… Nu mai considerați voi că știți totul… Nu va mai lăudați că știți voi mai bine cât de sataniști și boschetari sunt oamenii care ascultă concerte live… Este oribil să spui toate astea, mai ales după această tragedie…
Vineri, în Colectiv, o mică bucată de oameni a venit acolo ca să mai consume artă. Da, ĂSTA ESTE ADEVĂRATUL NIVEL AL ARTEI ÎN ROMÂNIA! E plin de artiști care cântă în toate halelele cu o singură ușă de acces, e plin de artiști refuzați de radio și tv și care se mai pot întreține doar din concerte live, e plin de artiștii care, la concert, mai aprind și 4 artificii, numai-numai de s-o mai îndrepta și publicul spre actul artistic live, autentic. Credeți că muzicienii care chiar au ceva de arătat nu ar vrea să profeseze în teatre sau în localuri amenajate cum trebuie? Credeți că muzicienilor și ascultătorilor lor le place să iasă la o bere numai în subsoluri și în hale părăsite? Asta este nivelul concertelor live în România. Acesta este nivelul culturii țării noastre. Sub pământ și în ruine se desfășoară actele artistice. Și proști suntem noi, ăștia care încă mai vrem să consumăm așa ceva, și nu ne mulțumim cu manele, fufe și caterincă…
De ce nu am avut instalație anti-incendiu? Pentru că majoritatea localurilor de la noi nu au așa ceva. De ce? Pentru că lumea fumează și fumul de țigară declanșează instalația… De ce toți patronii par că fentează controalele? Pentru că abia ieși pe zero dacă îți plătești toate impozitele și toate dividentele… Și știm bine că suntem de vină cu toții… Cu toții acceptăm localurile fără instalație de incendiu, ba chiar sunt ultimele noastre griji chestiile de genul… Acceptăm asta zilnic, cu toții, nu doar „boschetarii” care merg în cluburi, nu doar tinerii, nu doar bătrânii, nu doar adulții. Cu toții suntem ignoranți, cu toții trecem cu vederea… Inclusiv eu, inclusiv tu…»
Adevărul unui artist: ”Suntem plini de marketing și vrăjeală și vindem căcat. Că prostu’ înghite și mănâncă”
«Murim prostiți. Ne prostesc ăștia și ne omoară, și noi îi plătim să ne omoare. Mă uit în jurul meu și văd vieți, multe vieți, tinere, ratate și pierdute. Pierdute în cluburi de noapte, pierdute pentru cauze ce nu ne aparțin, pierdute urlând: ”Ne-am luat țara înapoi!”. Suntem țara cu 8 servicii secrete, ultimul din ele aprobat acum câteva zile. Mâncăm E-uri, murim înecați cu fum, murim călcați în picioare, murim fiind cool.
Tot centrul vechi stă să cadă și totuși nimeni nu închide locațiile de acolo. Probabil trebuie în fiecare bombă să moară cineva ca aceasta să se închidă. E bine că avem iarbă, e bine că suntem feminiști, gay, avem drepturi și democrație, ne rupem capul cu băutura și murim cool și ”democrat”.
Nimeni nu își face treaba în țara asta. Cei care fac controale se fac că nu văd. Cei care deschid cluburi se fac că le pasă. Suntem plini de marketing și vrăjeală și vindem căcat. Că prostu’ înghite și mănâncă.
E bine ca acum vă veți pune toți o poză neagră la profil. Ne-am îmbolnăvit de Facebook. De vest și lucruri ca în vest. O spoială tragi-comică, de fapt. Murim spoiți.
Refuzăm să vedem mizeria și sărăcia, lucrurile prost făcute, le pictăm mai colorat, în ”creativitate”, ”exprimare libera”, ”hipsterisme”, un sat murdar, mizerabil, cu aere de capitală. O schimbare cu adevărat nu se dorește. Avem chiloții murdari în cur de rahat, dar gura plină de englezisme. Vina este Colectivă. Pe afară vopsit gardul, înăuntru leopardul.
Toata mizeria îmbracată în mătase. Dar înauntru tot mizerie este. Terasa Eden, un gunoi printre oțetari. Acești omniprezenți oțetari. Unde este dragostea pentru frumos? Ce ați făcut din tineri? Noaptea caselor, evenimente mediatizate, case care stau să se dărâme. Evenimente pe bani europeni. Numai nume fistichii: Papiota, Pionierul, Atelierul de Producție, Bicicleta și așa mai departe. Toate în dărăpănături.
27 de morți apasă pe noi toți. Vină Colectivă. Să nu uit: în fruntea țării, niște papițoi. Mulți, mulți de tot. De la A la Z. Ponta, Iohannis, Oprea, Arafat, IGP, IJP, Oprescu, caracatița asta mare de tot, de sus, coboară în jos și ajunge printre noi. Piloșii își deschid cluburi. Dau șpăgi la controale. Bani de spitale nu sunt. Noi murim. Și în campanii ne sfâșiem între noi. Ne asmut ca pe niște animale flămânde. Că Basescu e cel mai bun, că Ponta îl face praf pe Iohannis, că Iohannis ne dă țara înapoi. Iar ei, ei nu fac nimic. Ne omoară cu zile. În Colectiv. Bine că ne pasă de refugiați», a scris Paul Hitter pe Facebook.
Adevăruri din Neamț
Adevărul este că tragedia de la București nu s-ar fi putut întâmpla dacă autoritățile locale și-ar fi făcut datoria. Dacă Primăria nu ar fi dat autorizație de funcționare, până când nu erau toate actele la dosar. Aberația lui Piedone – că autorizația a fost dată, urmând ca, apoi, celelalte instituții, gen Pompieri, să înceapă controale – este o una strigătoare la cer. Unde este vorba despre oameni, răspunderea este, în egală măsură, a celui care are afacerea și a celui care se face că analizează documentele.
Și, pentru că suntem la acest subiect, ținem să vă reamintim și să reamintim autorităților locale, TUTUROR autorităților locale care se fac vinovate de multe rele.
Cazul ”Telegondola”. Este cunoscut. O afacere păguboasă a început fără a exista autorizații legale de construcție, în plină zonă protejată. Deși toate autoritățile știau exact cum stau lucrurile, nimeni nu a făcut nimic. Doi-trei cercetători, unul sau doi ziariști au zic câte ceva, dar au fost urgent puși la colț. Cine răspunde? Nu de investiția catastrofală, ci de acceptarea unor ilegalități! Avem vreun vinovat, vreo persoană măcar sancționată? Nu, pentru că toate autoritățile au închis ochii și au acceptat fițele turistico-megalomane ale lui Gheorghe Ștefan.
De acolo a pornit dezastrul ecologic de pe Cozla și, iarăși, nimeni nu este vinovat că muntele a luat-o la vale. Este acest lucru echivalent cu un dezastru? Sigur că da, dar cui îi pasă? Mai ales că se poate face rost de alți bani pentru tocat. Ne putem face că ținem Cozla pe loc cu declarații despre iluzia de siguranță sau, și mai bine, putem planta iarbă în locul copacilor tăiați. Că e fix același lucru…
Cazul ”Grădinița nr. 9 din Piatra Neamț”. Un organ de presă on-line, Ziar Piatra Neamț a inițiat o campanie pentru a arăta cum, peste o grădiniță, s-a constuit o bancă, a unor franțuzi veniți să ne ajute să ne dezvoltăm. Totul sărea în ochi de evident ce era. Se vedea din avion. Numai din grădiniță nu se mai vedea nimic: grădinița nu mai avea lumină, banca da! Grădinița se sufoca, banca se dezvolta și, pentru ea, s-au făcut inclusiv parcări speciale pe un bulevard aglomerat. Autorizația de construcție a fost depășită și pe lung și pe lat, totul a sfidat orice logică și, totuși, nu s-a întâmplat nimic. Banca este bine, educatorii și copii de la grădiniță au învățat care este puterea banului, deci au primit o lecție de viață adevărată. De ce? Pentru că se poate. Ați auzit de vreun funcționar sau oficial sancționat? Noi nu, dar sigur ar trebui să vedem dacă nu cumva cei care au permis asemenea lucruri nu sunt posesori de credite – evident, acordate legal, cam ca în cazul Elena Udrea – sau de alte marafeturi bancare și nebancare.
Cazul ”Blocul de lângă Școala «Nicu Albu»”. Celebru deja, blocul respectiv nu are autorizație decât pentru 4 etaje. Are 8 și e bine mersi. Funcționarii Primăriei și-au făcut datoria cu vârf și îndesat: au constat că s-au construit mai multe etaje și au dat amenzi. După care, când construcția a fost gata, au făcut dosar penal. Deci, sunt acoperiți. Cu hârtii. A fost sau nu complicitate? Noi spunem că da. Dosarul penal și-a urmat cursul, ni s-a spus. Care curs? E un mister, dacă nu este vorba de Apa Sâmbetei.
Între timp, proprietarul a dat gingașa Primărie în judecată, că, vezi Doamne, vrea să intre în legalitate. Speranța ca un judecător să-i plângă de milă și să dispună intrarea în legalitate este foarte mare, mai ales dacă se va găsi un expert, și mai milos, care să spună că inițiala încălcare a legii este, de fapt, benefică pentru oraș și zonă, că, de fapt, toată lumea a fost bine intenționată și doar nemernicii din presă nu înțeleg că autorizațiile se dau de formă și sunt doar pentru fraieri. O întrebare, evident, tot retorică: când s-a constat încălcarea legii, au fost anunțate instituții, precum E-On, să nu mai furnizeze energie, pentru că nu există autorizație? Alte instituții au fost avertizate? Nu, pentru că asta ar fi însemnat să-și asume cineva atribuțiiile funcției și, poate, să-i deranjeze pe viitorii locatari ai blocului respectiv. Mai ales că există notar care face actele pentru vânzarea apartamentelor construite ilegal.
Cazul ”Hotelul consilierului Pavăl”. Un consilier bine înfipt, prin intermediari, la banii publici a construit o clădire oribilă lângă portul de la Bicaz. Câteva etaje sunt fără autorizație și nimeni de la primărie nu l-a deranjat pe consilierul nostru. Nici măcar cu o hârtie! Iar când am întrebat despre caz, funcționari cu ștaif tindeau să-i găsească circumstanțe atenuante. Cum este posibil asta? Evident că nu există decât două variante: șpăguială sau prostie administrativă. Deși este mult mai plauzibilă o combinată a celor două.
Și în acest caz, toată lumea este bine mersi. Apariția subiectului în presă a lăsat rece pe toată lumea, mai rece chiar decât șprițurile de protocol de la restaurantul consilierului, unde mai-marii urbei și județului se răcoresc din când în când. Cum se poate să se întâmple toate astea? Simplu: legea este doar pentru fraieri; în rest, se aplică selectiv și se alege varianta cea mai bună pentru cel care o încalcă.
Cazul ”Crâșma Domnească de la Piatra Neamț”. Un caz care a făcut vâlvă, prin implicații și pentru că era foarte vizibil, fiind, practic, în văzul tuturor autorităților – Primărie, Prefectură, Consiliul Județean. Două firme, o terasă, au funcționat timp de doi ani fără autorizații și nimeni nu le-a deranjat. Au primit o amendă simbolică și au continuat activitatea profitabilă. Abia când Mesagerul de Neamț a scris, s-a mai dat o amendă, apoi s-a deschis, simbolic, un dosar penal și s-a dat o decizie de demolare, care nu a fost pusă în practică până la închiderea sezonului. O să spuneți că s-a aplicat legea. Nimic mai neadevărat!
Toți cei implicați – angajați ai primăriei, ai firmelor Primăriei, alte persoane angajate și foste angajate în structuri interesante – s-au arătat curioși să afle care e interesul de publicare a articolelor cu pricina, în loc să se preocupe de legalitatea afacerii. Șmecheri mufați la banul public, complici ai celor care au încălcat legea, oficiali din Primărie au sărit în apărarea ”bieților investitori” care au tratat legea cu dispreț, încălcând-o cu nonșalanță. Un șef de serviciu deconcentrat, dl. Morenciu, spunea, într-un document oficial, că totul este în regulă acolo și că șmecherii funcționau pe o autorizație emisă de… Registrul Comerțului!?! Documentul există, dl. Morenciu este director, prefectul de Neamț probabil îl consideră un om competent, din moment ce nimeni nu i-a dat măcar o mustrare.
Credeți că s-a încheiat cazul? Nici vorbă, șmecherii caută variante, să continue afacerea după ce se liniștesc lucrurile, caută umbrele sub care să se desfășoare. I-a controlat cineva la bonuri fiscale, că tot nu aveau autorizație? Dacă nu aveau autorizație, cum se aprovizionau cu marfă? Cum aveau oamenii aviz de la cei responsabili cu sănătatea publică? Sau au lucrat la negru? Sunt întrebări evident retorice, deoarece, cum spuneam, autorizațile sunt pentru fraieri și facultative pentru băieții deștepți și bine orientați.
Cazul ”Incendiul de la Piața centrală din Piatra Neamț”. Un incendiu devastator, că tot vorbim de incendii. Vorba unui cântec vechi, specialiștii au venit, au cercetat și nimic palpabil nu au constatat, decât că a fost un scurtcircuit. Cum s-a transmis focul de sus în jos atât de repede, cum n-a putu face nimeni nimic și s-a distrus totul vor rămâne mistere, probabil, neelucidate. Dar… cum funcționează acum piața? Cine a acordat autorizații de funcționare pentru ce este acum în piață? Chioșcuri cu instalații electrice pe lemn, plastic, nailon, cu fire care trec cu nonșalanță peste piață. Chioșcuri de ”alimentație publică”, care funcționează fără apă curentă, fără wc-uri, fără zone de protecție, fără canalizare. Cine le-a dat autorizație, dacă le-a dat? Iar dacă nu le-a dat nimeni, cum funcționează?
Când trebuia să vină un control, toată lumea bună a fugit din piață, fiind anunțată cu o zi înainte, la fel ca și în celelalte piețe din oraș! Cine i-a anunțat? Oameni din administrație piețelor. Pâine și plăcintele se vând la nivelul solului, prin zona lor trec mașini care-și scuipă gazele de eșapament peste zahărul pudră.
Autoritățile motivează că trebuie să funcționeze, din milă față de săracul întreprinzător privat. Dar mila și mai ales obligația față de consumatori? Asta este vax albina, nu contează decât dacă moare cineva. Cum să facă cineva control în piețe, când toți de aici spun în gura mare ce relații au, cât și cui dau?! Recunoaștem că sunt nume interesante, greu de clintit și care aplică legea, emit autorizații, etc.
Toate aceste cazuri se petrec în condițiile în care ni s-a spus ”să trăim bine”, într-o ”țară a lucrului bine făcut”, în care musai trebuie să fim ”mândri că suntem români”. Unii dintre noi sunt. Alții nu mai sunt printre noi.
Valentin BĂLĂNESCU
PS: Abia la începutul acestui an, Primăria Piatra Neamț s-a apucat de verificat 123 de unități din subordine, ca să constate că, din 117, la câte a reușit să ajungă, 14 nu aveau acord de funcționare și, deci, nici autorizație de securitate la incendii. Vorbim de școli, grădinițe, centre sociale, căminul de bătrâni, cantină socială, plus societățile din ”dotare”, cu tot ce înseamnă, de la bazar până la mall-ul de pe Cuejdi. Iar asta este doar Primăria Piatra Neamț. Primăria Roman a anunțat abia după tragedia de la Colectiv că începe verificările. Despre Teatrul Tineretului, care a făcut un festival și a umplut scaunele cu oameni fără să aibă nici măcar acum, în al 14-lea ceas, avizul celor de la ISU, nu mai face sens să discutăm. S-a discutat prea mult, de-acum ar cam fi vremea să se și facă!
2 comentarii
Domnule Balanescu,
Acum,in aproape ultimul ceas, ar trebui sa constientizam macar titlul imnului national, Desteapta-te romane.
Ori desteptarea poate veni din schimbarea atitudinii fiecaruia dintre noi fata de realiatatea in care traim. Daca ne schimbam noi insine va veni si schimbarea Romaniei. Altfel, vorba lui Eminescu,” E usor a scrie versuri,Cand nimic nu ai a spune”. A face doar figuratie prin clevetire (vezi sintagma Radio Baba/Radio Sant) nu este productiv.
Gheorghe Ocneanu
O maladie ereditara…
CÂRMACII
Vai, nenorocită ţară, rele
zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi
fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii,
carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai
stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet,
fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a
ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se
cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii
împăraţi călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au
nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le
vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă?
Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe
vânturi, şi pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti
trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi
au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii
scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie,
cu ce ochi semeţi şi crunt
Privesc azi din înălţime spre
norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei,
călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se
răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n
ceruri adormit-au de mult zeii!
Ş-apoi, după ce-au dat palme,
şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în
prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru
nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de
nimic, aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să
strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara?
Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării,
ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă, da! Acolo oasele
v-ar putrezi!
Cum să mai vedem în ţară
cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când
vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au
ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa
ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă
ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime,
ticăloşii sunt călăi!
Alexandru Vlahuță,
Târgoviște, 1881, iunie