A mai trecut un an, vine iarna, iar biserica din Bălănești, Bârgăuani, încremenită într-un proiect de restaurare căruia nu-i dă nimeni de capăt, arată un pic mai rău decât toamna trecută. Una din cruci s-a înclinat, tencuiala exterioară e în mare suferință pe porțiuni din ce în ce mai evidente, ferestre n-a pus nimeni, catapeteasma este expusă temperaturii mediului, pentru că n-o protejează decât o folie din plastic, și aceea doar parțial, iar paratrăsnetele sunt desfăcute, deci nefuncționale – că tot a devenit țara vigilentă în privința măsurilor PSI.
Prin spațiile căscate în locul ferestrelor demontate de mulți ani, se văd niște pete generoase pe pereții interiori, deși preotul spune că nu sunt infiltrații interioare ”decât într-un colț”. În schimb, la exterior, mai ales în partea dinspre nord, pereții se exfoliază, au crăpături și, pe alocuri, chiar găuri. Semn că lucrările, făcute acum 10 ani, chiar au fost pe mâna unor specialiști în monumente.
Mesagerul de Neamț a prezentat pe larg situația monumentului istoric, în octombrie 2014. Pe scurt, este deținătoare unui record unic și foarte trist: în scripte, este de 25 de ani în restaurare; faptic, e inutilizabilă și abandonată. După ce s-au făcut și s-au desfăcut dosare cu autorizații și avize, în 2002 au început, într-un final, lucrările, iar 3 ani mai târziu s-au terminat, odată cu banii alocați. Totul din vina constructorului, Ilie Batâr, care a decis, de la sine putere, să facă mai întâi un gard masiv din piatră și apoi să se ocupe de lăcașul de cult. Nu l-a controlat nimeni, iar când a constatat că s-au terminat banii, și-a strâns muncitorii și a plecat. Nici atunci specialiștii de la Institutul Național al Patrimoniului n-au luat atitudine și n-au venit să cerceteze cum au fost cheltuiți banii. Iar biserica ”Adormirea Maicii Domnului” a devenit adăpost pentru păsările cerului, în timp ce slujbele se țin alături, în fostul prăznicar, de ani de zile.
Preotul paroh Giani Gheorghe Ipati declara, acum un an, că el n-a văzut niciodată proiectul, n-a știut ce prevede și n-a aflat decât foarte târziu că Ilie Batâr, patronul firmei Probat 18 SRL, a încasat banii pentru gard decontând, de fapt, lucrări de restaurare a bisericii, care n-au fost făcute niciodată. În plus, există un proces verbal, prin care ”obiectivul” a fost predat Ministerului Culturii până la finalizarea proiectului. Rezultă că și în prezent se află în ”curtea” ministerului, cu toate efectele și, mai ales, responsabilitățile care decurg din această predare.
După ce s-au consultat cu oameni mai pricepuți decât ei, atât preotul, cât și primarul au aflat că singura soluție pentru rezolvarea problemei ar fi promovarea unei hotărâri, prin care Guvernul României să anuleze proiectul de restaurare, ca să există o bază legală pentru altă finanțare. Zis și făcut, dar…
”Am făcut toată documentația și am depus dosarul la Secretariatul General al Guvernului, de unde am primit răspuns negativ”, a declarat preotul paroh. ”Nici nu știu dacă există vreo explicație, pentru că hârtia a venit la primărie. În schimb, știu că mai vine o iarnă și biserica e mai rău decât anul trecut. Dar ce să fac dacă nu găsesc pe nimeni să mă ajute? Am nevoie de un om la București, să mă arunce în scăldătoare. Trebuie spălată cumva povestea asta, cu deturnarea de fonduri. Nu știu de ce s-a dat răspuns negativ, probabil că n-a fost considerată o problemă destul de importantă și mai putea fi amânată. Eu, sincer, nu am nicio idee la cine aș putea să mai apelez. Satul e mic, are doar 160 de case și vreo 400 de oameni, nu prezintă mare potențial din punct de vedere al voturilor. Numai dacă o fi cineva milostiv să se îndure să ne ajute. Am speranțe pentru la anul, că sunt alegeri și poate or conta pentru cineva și astea 400 de voturi, așa puține cum sunt. În rest, m-am săturat de făcut hârtii și de bătut pe la uși. Ajung să vorbesc cu cineva și, când mă duc la București, nu mai este, la ritmul în care se schimbă ăștia prin ministere! Iar cei care rămân sunt specialiști cu adevărat. Am primit, la un moment dat, un răspuns de la Cultură, de-am început să râd de unul singur. Mă ajutau cu o posibilitate de finanțare după părerea lor și, când am deschis mail-ul, am constatat că era vorba despre cu totul altceva. Era un proiect, dar pentru cărți și publicații, nicidecum pentru restaurări de monumente. Ce să mai zici? Oameni pricepuți! Acum, vorbind serios și grav, nu văd cum aș putea să ies din fundătura asta în care m-a băgat dl. Batâr”.
Ilie Batâr a murit în ianuarie 2013 și, în ciuda semnalelor apărute deja în presă, Institutul Național al Patrimoniului nu l-a scos nici acum de pe lista specialiștilor, unde ocupă în continuare poziția 43, cu date de contact (telefon fix și mobil) și cu scurta descriere că se ocupă cu restaurare-arhitectură; inginerie – consolidare și/sau restaurare structuri istorice și executare lucrări. N-ar fi de mirare ca, în numele relațiilor strânse de colaborare dintre Ministerul Culturii și firmele agreate, să i se acorde și vreun premiu pentru realizările din ultimii ani!
”E o lâncezeală orientală cam peste tot și în toate”
Toamna trecută, Vitalie Josanu, ofițerul care se ocupă cu protejarea patrimoniului cultural al județului declara: ”Chiar este o situație în care nu am pe cine amenda și nu am cui să-i fac dosar penal. Firma este dizolvată, mortul este mort, primăria nu este implicată în niciun fel, pentru că nu a emis niciun act legat de lucrări, preotul – în calitate de proprietar, s-a cam descărcat de sarcini în momentul semnării protocolului, iar ministerul a dat banii pentru toată lucrarea. E o situație unicat. Toate s-au făcut, numai biserica nu”.
Acum, după ce-a mai trecut un an și nu s-a schimbat nimic în bine, același ofițer de poliție spune: ”Am avut o discuție la telefon cu preotul paroh, în primăvara anului 2015, și m-a asigurat că se implică și că-mi va pune la dispoziție dosarul privind biserica, pentru a mă lămuri cu privire la stadiul restaurării. N-a mai venit! E cam ciudată această situație și mă întreb ce fel de preot e acela căruia nu-i pasă de Casa Domnului, înainte de a vorbi de statutul de monument. Din păcate, constat, din ce în ce mai des, că, fără o insistență permanentă în teren, cu măsuri drastice, nu se mișcă lucrurile din loc. E o lâncezeală orientală cam peste tot și în toate. În această toamnă, nu am ajuns încă la biserica din Bălănești, dar, cu siguranță, va trebui să reiau verificările acolo și o voi face”.
Petrică Șchiopu, primarul de Bârgăuani, s-a săturat și el de bătut drumurile la București, unde a mai fost de două ori, după ce-a primit răspunsul negativ: ”Problema se învârte într-un fel de cerc vicios. Pe proiectul inițial, banii au venit de la Ministerul Culturii, care nu mai poate da fonduri pentru aceeași lucrare, și atunci ni s-a sugerat să încercăm prin Secretariatul General al Guvernului, dar nu pe investiție, ci pe intervenție. Mi s-a tot spus ba de rectificări, ba de bugetul pe anul viitor, dar eu am înțeles așa, mai neoficial, că, până la urmă, până nu se face ordine în hârtii și nu constată cineva că nu e vorba despre bani dați de două ori pe aceeași lucrare, ci despre o lucrare nefăcută, nu se va rezolva nimic. Am primit tot felul de răspunsuri, unul mai descurajator ca altul. Ideea generală prin Ministerul Culturii este că trebuie finanțate niște biserici din Ardeal, care sunt pe proiecte de câțiva ani, pe considerentul că acolo oamenii nu prea donează, ca în Moldova. Degeaba le-am spus eu că și în Moldova oamenii strâng când e vorba de o lucrare de câteva zeci de milioane de lei vechi, nu de miliarde, că nu au de unde. În plus, e monument istoric, nu poți să tocmești zidarul din sat, să facă el restaurare. După atâția ani și după ce m-am cam lămurit eu cu funcționarii și cu specialiștii, cred că numai o donație ne-ar putea salva. Am o promisiune, dar nu spun mai mult, ca să nu fie cu ghinion”.
Cristina MIRCEA
