Într-o sală de clasă a Colegiului Național ”Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț, se aud strigăte, mulți pași, tropăind militărește, și cuvinte franțuzești. Sunt calistrații care, sub bagheta „dirijoarei” de scenă Alina Baluș, au îmbrăcat hainele de actori. Am nimerit la sfârșitul unei repetiții cu elevii care fac un opțional de teatru în franceză. Opțional care prinde și e îmbrățișat de tot mai mulți tineri, fie că vorbesc fluent franceza, fie că au fost atrași de ideea de teatru. Strâns legat de această inițiativă, nu poate fi trecută cu vederea trupa de teatru care a prins viață la Hogaș: SCENIC. Înființată cu ani în urmă de profesoara Alina Baluș, a funcționat o vreme la Colegiul Tehnic ”Gheorghe Cartianu”, dar, odată cu mutarea acesteia la ”Calistrat Hogaș”, trupa SCENIC a fost replantată. Cu succes, se poate spune, dat fiind că, în numai un an, numărul premiilor și, poate cel mai important, al aplauzelor au crescut asemenea lui Făt-Frumos.
Cu pasiunea dincolo de limita catedrei
Pasiunea profesoarei de franceză s-a născut în adolescență, zgândărită de alți oameni pasionați, care au dorit să transmită acest imbold mai departe. La catedră, Alina Baluș a găsit combinația perfectă pentru a atrage elevii și pentru a-i antrena într-o zonă mai puțin exploatată în școli. ”Sunt profesor la Colegiul Național «Calistrat Hogaș» de anul trecut și, când am venit aici, mi-am propus două scopuri. Să duc mai departe un voluntariat pe care-l aveam la centrul de plasament și să înființez o trupă de teatru. Eu, fiind profesor de limba franceză, m-am gândit la o trupă de teatru francofon. Pentru că asta fac de 15 ani de zile, doar că am început în alt liceu, la Colegiul Tehnic «Gheorghe Cartianu». Am făcut o selecție, dat fiind că aveam un curs opțional cu ei, de limba franceză prin joc dramatic. Am putut selecta majoritatea membrilor trupei din cadrul clasei lor. N-am mers pe un număr foarte mare de persoane, pentru că sunt festivaluri de teatru francofon care impun o limită de până în 8 persoane. Preselecția se face în timp. Am obținut mai multe premii importante. Adică, pe unde am fost, nu am ratat niciun premiu până acum”.
Unul dintre cele mai importante premii obținute de trupa SCENIC este „Masca de Aur”, la un festival în Bulgaria. De altfel, singurul premiu care se oferă celei mai bune trupe străine. Puteau lua doar o simplă diplomă de participant, dar, spun ei, au fost norocoși.
Elevi și actori
Ilinca Bortișcă, clasa a XI-a: „Eu făceam opționalul de teatru francez cu doamna profesoară și mi-a propus, la un moment dat, să intru în trupă și am acceptat. Asta pentru că sunt pasionată de teatru și am vrut să încerc. Părea o experiență nouă și cred că a fost o alegere destul de bună. Mi-am și îmbogățit vocabularul în franceză, în special pronunția. Plus că am învățat o grămadă de lucruri noi. Am învățat să intru mai ușor în pielea personajului și am scăpat de tracul de pe scenă, pentru că, înainte, aveam o problemă destul de mare cu asta. Consider că sunt oarecum mai deschisă de când am intrat în trupa de teatru. Aș vrea să continui cu teatrul, mi-ar plăcea să dau la regie”.
Ioana Agavriloaiei, clasa a XI-a: „Sunt pasionată de teatru și, când am aflat că se face teatru în limba franceză, n-am ezitat. Eu nu știu franceză, eu fac germana. Prin intermediul acestei activități, poate mai învăț și eu câte ceva despre franceză. La început, aș fi vrut să fac franceza, dar nu s-a putut și am profitat de teatrul în franceză ca să-mi îmbogățesc vocabularul. A fost și este o experiență inedită. Ne-am distrat împreună, am muncit împreună, am făcut lucru în echipă și sunt entuziasmată că o să continuăm aceste activități. Prin intermediul teatrului, putem scăpa de anumite frici, cum ar fi tracul de scenă, vorbitul în public. Pot spune că, după un an, comunic mai ușor cu cei din jurul meu, dar încă mai am nevoie să exersez din acest punct de vedere. N-am găsit o parte negativă a acestor cursuri. Facem destule repetiții și nu simt oboseala de pe urma acestora, pentru că eu simt că mă distrez”.
Răzvan Teacu, clasa a XI-a: „Sunt pasionat de teatru de când sunt mic. Cred că, dacă nu ar fi fost o pasiune, nu ne-am fi aflat aici. Văd acest teatru ca pe un viitor al meu. Îmi doresc să fac asta în continuare și cred că este una dintre cele mai mari pasiuni ale mele. Pentru mine, faptul că lumea teatrului este una destul de dură și care nu vine cu prea multe satisfacții materiale nu reprezintă neapărat o piedică. Altele sunt satisfacțiile și pe acelea le voi primi cu mare drag dacă voi alege teatrul ca meserie. Teatrul m-a ajutat să comunic mai bine cu cei din jurul meu, m-a învățat să-i cunosc mai bine pe cei de lângă mine. M-am întâlnit cu persoane cu care m-am împrietenit și cu care am ținut legătura, dar, în principiu, acesta a fost cel mai mare câștig, că am reușit să cunosc oameni noi, care m-au ajutat să evoluez din punctul ăsta de vedere și de la care am avut de învățat câte ceva”.
Drumul „inițiatic” pentru elevii de la Hogaș, pasionați de scenă, a avut anul trecut patru puncte esențiale, după cum spune prof. Alina Baluș. În primul rând, faptul că au fost selectați și că au muncit pentru o piesă de teatru și au avut un prim spectacol în școală, ca parte a cursului opțional. Următoarea „oprire” a fost un atelier teatral, în luna aprilie, cu o regizoare din Franța. Atunci au putut auzi pronunția clar și au învățat foarte multe lucruri. De aici, au urmat două probe de foc: festivalurile de teatru din Stara Zagora și din Dej.
Pasiunea omului de la catedră a dat roade și pentru că, așa cum spune Alina Baluș, se pot face multe cu un pic de talent și multă dorință: ”Când eram în liceu, am făcut teatru în cadrul Casei de Cultură. Era un teatru, noi îi spuneam «Subsol», dar se chema «Act», pentru că făceam repetiții la subsolul Casei de Cultură, printre țevi de căldură. Era o trupă de teatru amator, unde veneau persoane de toate categoriile de vârstă. Noi, liceenii eram mai mici, dar erau persoane de 50-60 de ani, persoane care, uneori, făcea repetiții seara, pentru că lucrau în ture de noapte, la Săvinești. Și trebuia să facem repetiții când își permiteau și ceilalți să vină. Atunci se ocupa de teatru Gheorghe Hibovschi, cel care are grijă de Teatrul de joacă. Acolo am aflat despre aceleași jocuri de care vorbesc elevii mei și mi-am dat seama, ca profesor, când am venit în școală, că dacă franceza este puțin limitrofă, privind interesele copiilor, ar fi un foarte bun mijloc de a-i atrage. Nu e chiar pentru toată lumea. Trebuie să ai un pic de talent și să-ți dorești. Sunt unii care vin la preselecție, care vin și descoperă că ar fi buni pe o anumită latură”.
Trupa SCENIC este modelul unei idei care ar putea fi exploatată mai des în unitățile de învățământ, în contextul în care tot mai multe persoane vorbesc depre atractivitatea față de școală. Și, cine are curiozitatea să-i vadă pe actorii de acolo, va înțelege că tinerii noștri nu numai că au nevoie de ceva mai mult decât facebook, cluburi, prieteni virtuali și like-uri, dar sunt și pregătiți și dornici să obțină asta.
Palmares 2015
- ”Masque d’Or” la Festivalul internațional de teatru francofon din Stara
Zagora (Bulgaria) - trofeul Festivalului de teatru francofon de la Dej (pentru întreaga trupă)
- premiul I, pentru cel mai bun personaj pricipal feminin, la Festivalul
de teatru francofon de la Dej – Ioana Bulai - premiul III, pentru cel mai bun personaj secundar feminin, la Festivalul
de teatru francofon de la Dej – Serena Jenică - premiul I la Festivalul de teatru ”Theatrum mundi” Piatra Neamț
- Festivalul de Teatru pentru Adolescenți STAGE, Cluj-Napoca:
-
Premiul I, pentru cel mai bun spectacol din concurs
-
Premiul I, pentru cea mai bună interpretare feminină în rol principal
-
Premiul I, pentru cea mai bună interpretare feminină în rol secundar. (Marian TEODOROF)
