Despre Viorel Măstăcăneanu au fost țesute tot felul de legende, care mai de care mai adevărate. Cum a ajuns un forestier să se priceapă la fotbal, imobiliare și restaurante, care a fost rețeta prin care a reușit să-și investească banii, câștigați cinstit din gestionarea lemnului statului, este un secret doar dacă faci abstracție de legăturile sale foarte strânse cu Gheorghe Ștefan. Profitând de acestea, a reușit să creeze un adevărat imperiu imobiliar, să controleze, la prima mână, un club de prima ligă cu un buget impresionant – vorbim despre banii publici -, să se afle în spatele mai multor afaceri profitabile, din care, însă, orașul – care le-a susținut involuntar în diverse forme – a pierdut.
Cele mai discutate legende sunt cele privind terenurile. Evident, nici cele privind spațiile comerciale nu sunt de lepădat, dar terenurile ocupă primul loc. Se vorbește despre adevărate asalturi pe terenuri pe care, într-o formă sau alta, Primăria trebuia să le returneze unor persoane îndreptățițe să le primească, dar care au ajuns apoi în vederile lui Viorel Măstăcăneanu. Până la confirmarea lor definitivă, vă prezentăm un caz deosebit de interesant, deoarece el arată cum a funcționat ceea ce unii ar putea numi mafia locală, dar care, sigur, este un circuit al intereselor, ignorat de autorități specifice din motive și mai specifice pentru fiecare.
Afacerea ”Terenurile de la Transurban”
Prin 2006, la doi ani la la venirea la conducerea orașului a echipei lui Gheorghe Ștefan, au început să se vadă primele efectele ale gândirii ”constructive” privind valorificarea bunurilor orașului. Exista, atunci, o societate de transport în comun, Transurban, unde au fost teleportate persoane care, ulterior, se pot identifica până la contopire cu jaful înfăptuit în diversele societăți prin care s-au sifonat banii orașului. În 2006, se spunea că ”Pentru Transurban sunt mai multe variante apoi: ori o închidem, o reorganizăm, îi dam o altă activitate, o ținem în stand-by în cazul în care vom mai avea nevoie de vreo societate, vom vedea. În prima etapă, însă, pe noi nu ne intereseaza soarta societății Transurban, ci a echipei de acolo și a serviciului de transport pe care îl prestează. Important este ca serviciul și echipa să nu aibă de suferit”.
Declarația aparține celui care, la vremea aceea, era consilierul local Andrei Baciu, membru în AGA Transurban. În decembrie 2006, presa locală consemna: ”Consiliul Local a fost la un pas de a aproba lichidarea Transurban, în urmă cu două săptămâni. Proiectul avea la bază raportul privind situația economico-financiară la data de 30 octombrie 2006 și a fost retras în ultimul moment. Dacă, la sfârșitul anului 2005, Transurban înregistra datorii de peste 1,7 milioane de lei noi, la sfârșitul lunii trecute pierderile cumulate pe zece luni erau de aproape 300 mii de lei noi. În același timp, capitalul social al societății a fost redus cu peste 15.000 de metri pătrați de teren și constructiile aferente, tradus în bani – 58.690 de lei noi. Operațiunea a făcut obiectul unei hotărâri de Consiliu Local, însă nu a fost înregistrată și la Registrul Comerțului, pentru că AGA nu a fost de acord, iar cenzorii de la Transurban cu atât mai puțin, preferând să-și dea demisia din funcții. Cert este că Transurban ajunge la valori negative cu activul net, ceea ce începe să contravină legii societăților comerciale. Lichidarea voluntară va fi dezbătută joi de aleșii municipali, iar viitorul Transurban va fi stabilit în funcție de vot.”
De reținut este chestiunea cu terenul de 15.000 mp, cu care trebuia redus capitalul social al societății, adică terenul și clădirile aferente. Dacă terenul revenea la primărie, cum ar fi fost normal, atunci ar fi fost și acum acolo, dacă nu ar fi fost prins în altă afacere, specifică grupurilor de interese locale. Din 2006 și până acum, s-a tot vorbit despre terenurile și clădirile respective. Lumea spunea că sunt ale lui Gheorghe Ștefan, dar, oficial, nimeni nu a lămurit situația. Primăria nu a ieșit, cum ar fi fost normal, să spună: societatea Transurban a fost lichidată prin intermediul X societate de profil, au fost obținuți atâția bani, care au fost folosiți la x, y, z, plăți. Terenurile au fost cumpărate de către X investitor, prin licitație, negociere directă sau alt fel de tranzacție permis de lege. Evident că nu s-a întâmplat nimic din toate acestea, iar, dacă s-ar fi aflat că în spatele tranzacției este Viorel Măstăcăneanu, subiectul ar fi devenit imediat tabu.
Primăria – rugată să vândă și să dezmembreze
Au trecut aproape 8 ani și, în iunie 2015, trecea prin Consiliul Local Piatra Neamț o solicitare privind dezmembrarea unui teren situat în str. Dărmănești nr. 107 Bis. Consiliul aprobă, spunând că nu are nimic împotrivă. Și gata! Cine a avut, însă, curiozitatea să citească și ce se află în spatele acestei hotărâri, aparent neimportantă, are surpriza să întâlnească nume și locuri cunoscute. În referatul de aprobare, scrie că ”având în vedere adresa înregistrată la sediul Primăriei Piatra Neamț sub nr. 27386/26.06.2015, SC QMV SRL solicita cumpărarea unor suprafețe de teren situate în Piatra Neamț”. Societatea îl are acționar pe Viorel Măstăcăneanu, completăm noi.
Interesant este ce urmează: ”În urma licitației publice cu strigare organizată de lichidatorul judiciar EUROINSOLV IPURL pentru Transurban SA, prin Procesul verbal de adjudecare nr. 129/02.06.2008, SC QMV SRL adjudecă bunuri imobile și mobile”. Așa aflăm că dl. Măstăcăneanu a cumpărat terenuri și clădiri de la Transurban, pe care societatea le avea de la Primărie. Ce a cumpărat firma lui Măstăcăneanu aflăm tot din raport: 13.267 mp! Plus clădiri. Terenurile le voia acum dezmembrate, unul de 12.571 mp și altul de 696 mp.
Dacă vă amintiți, în solicitare se cerea cumpărarea unor terenuri și abia apoi dezmembrarea. Ce terenuri cerea să cumpere societatea lui Măstăcăneanu? Păi, să vedem: 531 de mp, teren situat sub și în proxomitatea unei clădirii de pe str. Dărmănești 107 bis, apoi 1.231 mp teren situat sub și în proximitatea altei clădiri de acolo, și 696 mp, teren pe care se află o clădire de 24 mp și 3 rezervoare subterane. Dacă adunăm terenul cumpărat cu cel care este solicitat la cumpărare, ajungem fix la suprafața care trebuia să revină Primăriei, prin reducerea capitalului social. Atunci, cenzorii societății și unii membri ai conducerii s-au opus. De ce au făcut asta? Le-a cerut-o cineva? A fost pregătită, în felul acesta, o tranzacție spre un prieten al prietenilor care conduceau orașul? Cine sunt aceste persoane, care nu au fost de acord să reîntregească patrimoniul orașului și care, prin votul lor, au făcut ca aceste bunuri să ajungă să fie scoase la licitație?
Sunt întrebări care necesitau, la acea vreme, un răspuns, dar nimeni nu avea interesul să o facă, cu atât mai mult cu cât triunghiul Primărie – lichidator – restul autorităților teoretic interesate a funcționat ireproșabil. Câștigător a fost dl. Viorel Măstăcăneanu.
Poziția Primăriei în 2015: ”Vrem banii!”
Surse din cadrul clubului de fotbal Ceahlăul susțin că terenul era pus garanție pentru un credit luat de SC FC Ceahlăul SA, unde dl. Măstăcăneanu era administrator. Lucrurile sunt mai complicate, de aceea nu intrăm aici în amănunte. Interesantă este poziția Primăriei Piatra Neamț în privința cumpărării terenului. Secretarul municipiului, dl. Florin Fecic, ne-a precizat că a răspuns adresei celor de la QMV pe 10 octombrie și le-a cerut documentația cadastrală de dezlipire a terenului. În privința terenurilor de cumpărat, societatea ar trebui să achite înainte 170.000 lei, ca taxă de nefolosință a spațiului respectiv. Suma se referă doar la ultimii 3 ani, pentru că perioada dinainte intră la prescripție. Este păcat, deoarece, pe criza asta, s-ar fi făcut rost de ceva bănuți. De la adresa respectivă nu s-a mai întâmplat nimic, iar Primăria va reveni cu o adresă, în speranța că va primi un răspuns. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci se va recurge la un referat către Contencios și apoi acțiune în instanță.
Cât privește acțiunea de dezmembrare a terenului, ea nu merge mai departe până nu se achită banii ceruți de primărie.
Întrebări, ca de obicei, retorice
Fiindcă știm că mulți dintre aleșii locali și funcționarii instituțiilor care ar trebui să fie interesate de subiect nu citesc decât partea care le convine, adresăm câteva întrebări, ca de obicei, retorice.
- În condițiile în care, la vremea anului 2008, mai multor societăți se trimiteau ”amenzi” pentru nefolosirea bunurilor, cum de a scăpat societatea lui Măstăcăneanu de acest lucru, mai ales că terenul fusese al municipalității, prin Transurban? A fost identificat, prin fișa postului, vreun funcționar ca fiind vinovat de neaplicarea legii?
- Are cineva vreo situație cu fostele bunuri ale municipalității, care, prin proastă gestionare, interes, fraudă, falsuri, au ajuns în mâna unor membri ai cercurilor de interese locale? Dacă da, cum se face că aceleași șmenuri continuă nestingherite, ba chiar sunt încurajate, de data aceasta sub masca unei colaborări cu societatea civilă?
- Chiar dacă, se spune, faptele sunt prescrise, oare nu ar fi interesantă, fie și prin prisma campaniei electorale care a început, o conferință de presă în care să se prezinte numele cenzorilor care și-au dat demisia ca să nu revină terenurile la municipalitate, ale celor din AGA, cine s-a ocupat de procesul de lichidare al societății, cine a mai participat la licitație și, foarte important, câți bani s-au încasat? (Valentin BĂLĂNESCU; sursa foto: tramclub)
NOTA REDACȚIEI: Evident că așteptăm pozițiile publice ale șefilor de partide din Neamț privitoare la acest subiect, pe care promitem că le vom publica imediat.
