Actualizare: Ne bucurăm foarte tare că materialul publicat de noi în data de 12 decembrie în Mesagerul de Neamț a fost revăzut, adăugit și sintetizat într-o altă publicație locală, fapt care nu poate decât să pună o presiune în plus pe o autoritate publică care nu prea știe ce se întâmplă în propria curte cu achizițiile publice.
Orașul Bicaz a fost întotdeauna lăsat mai la coadă, când venea vorba despre investiții, achiziții publice, cheltuieli. Lumea îl trata, cumva, ”la diverse”, considerându-l o comună mai măricică, cu statut de oraș moștenit și nu neapărat meritat. Dacă se ia în calcul anvergura activității. Reorganizarea și privatizarea Moldocim, motorul orașului, cu toate urmările – mai ales cu micșorarea numărului de salariați – și transformarea societății doar într-un punct de lucru, a avut efecte pe toate planurile. Atât de mare a fost prestigiul celor care conduceau Moldocim încât a fost suficient ca fostul director Nicolae Sălăgean să candideze pentru a fi ales. Câte dintre speranțele celor din Bicaz s-au materializat în cei aproape 4 ani este greu de cuantificat, deoarece nu au existat planuri de anvergură. Singurul lucru palpabil este redeschiderea spitalului. Această aparentă amorțeală are în spate, chiar dacă pare greu de crezut, o activitate la nivelul executivului și al Consiliului Local. Care votează. Ce votează și în ce măsură documentele care stau la baza votului sunt lămuritoare încercăm să ne lămurim, aruncând o privire pe documentele de la o ședință recentă a Consiliului Local.
”Veniți de luați lumină”
Sărbătorile de iarnă și dezvoltarea orașului sunt motivele pentru care consilierii din Bicaz au hotărât că este imperios necesar să aloce bani pentru iluminatul public. Este vorba despre o sumă importantă pentru Bicaz – 54.680 lei. O stradă numită ”Gilbert Adalbert” avea nevoie de iluminat public, iar de sărbători orașul avea nevoie de haine festive. Ei bine, lucrările pentru strada respectivă ar costa, conform unui studiu de piață, 15.000 lei, iar pentru ”ornare, branșare și debranșare echipamente de iluminat ornamental cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2015-2016 și a pomului de Crăciun” valoarea se ridică la 39.680 lei. Mai mult decât dublu! La baza ultimei achiziții stă un raport de specialitate, semnat de Mariana Enache, de la biroul Proiecte și achiziții. Consilierii sunt îndemnați să voteze proiectul, deoarece ar exista un referat de necesitate, prin care se solicită încheierea unui contract cu o firmă specializată. Se propune apoi și suma, cea amintită, fără să se specifice cum s-a făcut estimarea valorii și cum se va face, efectiv, serviciu respectiv. Primarul, în două rânduri, spune că a văzut referatul de necesitate, raportul și că altceva nu mai trebuie explicat, deci cere votul consilierilor, care vine firesc. Suma este aprobată și nimeni nu se întreabă cum se poate ca INSTALAREA ȘI DEZINSTALAREA iluminatul ornamental să coste mai mult decât introducerea iluminatului public pe o stradă și, mai ales, să ceară este fundamentarea costurilor! Cu aceiași bani aproape că se realizează și asfaltarea străzii pe care se propunea introducerea iluminatului public.
8 rânduri pentru 140.000 lei și un patinoar
Un alt exemplu de eficiență și rapiditate îl reprezintă o hotărâre, prin care Consiliul Local al orașului Bicaz a hotărât închirierea unui patinoar, pentru perioada 15 decembrie 2015 – 12 februarie 2016. În raportul de specialitate, sunt exact 8 rânduri (vezi foto).
Se vorbește despre un referat, despre solicitările cetățenilor trimise în repetate rânduri, despre beneficiile practicării unor sporturi în aer liber și se ajunge la esență: ”Vă propun includerea pe ordinea de zi a unui proiect de hotărâre pentru aprobarea închirierii unui patinoar pe o perioadă de două luni, cu posibilitatea de cumpărare, în cuantum de 140.000 lei cu TVA inclus”.
Semnează Ștefania Enășcuță, despre care domnul secretar Spiridon ne-a spus că este mai nouă în echipă – și de aici, poate, ambiguitățile în redactarea documentelor. Ambiguități care, să recunoaștem, sunt vizibile. Nu este foarte clar dacă banii sunt doar pentru închiriere sau și pentru cumpărare. Primarul vede raportul și îl propune spre dezbatere și aprobare. Evident că proiectul trece exact în forma din raportul de specialitate, fără ca să se spună clar pentru ce sunt banii și să se explice, măcar formal, ce ar fi mai bine: doar să-l închiriezi, să-l cumperi din primul an sau mai târziu.
Cert este că o inițiativă, probabil necesară într-un oraș de munte – aceea a unui patinoar -, a fost prost concepută din punctul de vedere a prezentării oportunității, a avantajelor și, cel puțin la nivelul public, nu se face trimitere la niciun element de preț care stă la baza prețului achiziției.
Dincolo de aceste bâlbâieli, neamendate de executiv, invitații de participare s-au trimis la mai multe firme, cu precizarea noastră că rămâne de văzut care dintre ele avea de gând să vândă o asemenea instalație. (Valentin BĂLĂNESCU)
