Pentru prima dată în istoria postdecembristă a României, perioadă în care, din păcate, s-a făcut comerț ilegal inclusiv cu bunurile de patrimoniu, reprezentanții societății civile și cei ai unei instituții de aplicare a legii și-au dat mâna și au adunat, între două coperți, cele mai valoroase obiecte recuperate în ultimii 15 ani. Ghidul Millenia Opes a fost lansat la București, în prezența celor mai buni 10 polițiști de patrimoniu din țară, printre care se numără, la loc de frunte, comisarul Vitalie Josanu de la IPJ Neamț. Editat în condiții grafice excelente, albumul începe cu un ”argument” semnat de inițiatori, din care spicuim:
”Ghidul de față, intitulat de noi Millenia Opes – rezultat al unui parteneriat fundamentat în urmă cu mai mulți ani și dezvoltat pe principii solide între un reprezentant al societății civile – Fundația Collegium XXI și o structură națională de aplicare a legii, Inspectoratul General al Poliției Române – reunește câteva dintre cele mai reprezentative simboluri ale valorilor noastre milenare ce au reprezentat obiectul furtului și care au fost recuperate pe parcursul unui deceniu și jumătate de activitate (01.01.2000-15.08.2015) de către ofițerii Poliției Române, prin eforturi remarcabile depuse pe frontul nevăzut al criminalității, sub coordonarea procurorilor de caz și în cooperare cu diferite structuri judiciare nașionale și/sau internaționale. (…) În egală măsură, considerăm că, pe lângă structurile de apărare și aplicare a legii și a organizațiilor și organismelor cu interes în protejarea patrimoniului cultural, ne revine fiecăruia dintre noi datoria de a ne implica și de a ne aduce contribuția în ocrotirea acestui vast tezaur al nostru” – Dr. Monica Sechelariu, președinte al Fundației Collegium XXI și chestor general de poliție dr. Petre Tobă, inspector general al Poliției Române (funcția pe care o avea chestorul la momentul de debut al proiectului).
Județul Neamț este prezent în album la 15 poziții, cu bunuri valoroase, de la unele din ”Carele cu boi” ale lui Grigorescu, până la cartea lui Toma Din Aqino, recuperată de la un tânăr care voia s-o vândă pe internet.
Colecția Stoiciu – un furt de peste un milion de euro
Pe 17 mai 2011, la Piatra-Neamț, s-a petrecut jaful anului: din vila familiei Stoiciu au fost furate 9 tablouri pictate de Corneliu Baba, Nicolae Tonitza, Octav Băncilă, Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, mai multe obiecte de artă decorativă din fildeș și din lemn de santal și un ceas de buzunar, din aur, fabricat în secolul XIX. Prejudiciul creat era de 360.000 euro, după estimarea făcută de specialiștii de la Complexul Muzeal Județean Neamț, dar valoarea de piață depășește un milion de euro.
Pe 31 octombrie 2011, după o acțiune inițiată de IPJ Neamț – Serviciul de Investigații Criminale, cu sprijinul IGPR-Direcția de Operațiuni Speciale, SRI Neamț și IPJ Constanța, în comuna Giurgeni, județul Ialomița, a fost prins în flagrant Marian Stavarache, autorul furtului, care avea asupra sa 7 din cele 9 tablouri sustrase. În următoarele două zile, au fost recuperate celelalte două tablouri – unul de la domiciliul unui tăinuitor și celălalt de la o stână din apropierea orașului Hârșova, județul Constanța, dar și ceasul de aur marca Omega, care era la o casă de amanet din Constanța.
Exceptând tabloul ”Casă în pădure”, de Grigorescu, estimat la 1.000 de lei tocmai pentru că este un fals, toate celelalte sunt originale. Cel mai valoros, denumit ”Care cu boi la Orății”, este pictat în ulei pe pânză, după 1890, în ”perioada albă”, când pictorului i s-au agravat problemele de vedere. Tabloul reprezintă un șir de care – una din temele preferate de Grigorescu – pe un drum de țară, iar în fundal Hanul de la Orății, o localitate azi dispărută, în apropiere de Câmpina, între Ploiești și Brașov. Tabloul, estimat la 120.000-220.000 euro, nu este clasat în patrimoniul cultural național.
Și pânza ”Băiat”, de același autor, care reprezintă un băiat într-o pădure autumnală, datată în jurul anului 1900, a fost evaluată la 20.000-30.000 euro. ”Țărăncuța cu turmă de oi”, realizată în ulei pe lemn, este de asemenea una din temele predilecte ale lui Grigorescu și reprezintă o țărancă tânără, așezată pe o pășune montană, păzind mioarele care pasc în jur. Tabloul este datat tot după anul 1886, când, de altfel, tema țărăncii grațioase apare frecvent în operele pictorului, și a fost estimat la 50.000-100.000 euro. La fel ca și celelalte tablouri din colecția Stoiciu, a fost luat în evidența Statului Român încă din 1975, dar nu este clasat.
Ceasul de buzunar marca Omega este din aur de 14 k și se află în stare de funcționare. Originile mărcii coboară până în anul 1848, când Louis Brandt a înființat un birou pentru vânzarea de ceasuri, pentru ca, în anul 1903, marca să devină de sine stătătoare și să cucerească definitiv piața, iar firma-mamă, General Watch Company, să continue să fabrice ceasurile sub diverse denumiri comerciale. Conform experților, ceasul valorează 2.500 euro.
Cuțit de Nürnberg și cuțit Kukri
La nivelul sec. XV-XVI, în meșteșugul fabricării cuțitelor s-a produs o diviziune pe specializări distincte, respectiv cei care executau lamele, cei ce le ascuțeau sau făceau plăselele și cei care le asamblau. Centrele cele mai prolifice s-au concentrat în Austria, Stiria și în jurul Nürnbergului.
Plăselele sunt prinse în capăt cu nit cu floare de cupru, iar cuțitul recuperat păstrează și niturile de fixare a plăselelor. Piesa este importantă pentru conturarea circulației și a frecvenței mărfurilor negustorilor germani în Europa Răsăriteană și, în particular, pentru istoria relațiilor de schimb în Țara Moldovei.
Cuțitul a fost recuperat pe 19 noiembrie 2014 și se află la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț.
În iulie 2012, a mai fost recuperată o piesă rară: un cuțit Kukri – armă concepută de luptătorii gurkha din Nepal, foarte ascuțită și capabilă să reteze. Lama are o lungime variabilă între 30-38 centimetri, iar mânerul este făcut în mod tradițional numai din corn de bivol.
Kukri este unul dintre cele mai eficiente cuțite de luptă create vreodată, cu scopul de a reteza adânc, având lama curbată, ușor îngroșată la capăt și tăiș pe interior. Forma sa este unică în toată Asia, fără a avea vreo asemănare cu altă armă albă din India, Tibet sau China.
Encolpion, unicat în România
Crucea dublu relicvar, de tip encolpion, turnată în atelierele de la Kiev, reprezentând pe Sf. Boris, ținând în mâna dreaptă o bisericuță cu o cupolă și pe revers pe Sf. Gleb, cu biserică în mâna stângă, este datată secolele XI-XIII.
Crucile cu reprezentarea lui Boris și Gleb au o proveniență rusească certă, fiind găsit și un posibil prototip, foarte bine lucrat, care se păstrează la Muzeul de Stat al Rusiei. Piesa îl reprezintă pe Gleb.
În total, se cunosc aproximativ 20 de exemplare, iar în România piesa are valoare de unicat. Cruciulițele duble relicvar au cunoscut o largă răspândire în întreg spațiul ortodox în sec. VII-XIII, cunoscând și variante particulare, printre care și cele turnate în atelierele cnezatelor vechi rusești. Sunt cruci pectorale, cu locaș pentru păstrarea relicvelor sfinte, lemn din Sfânta Cruce sau de la copaci ce cresc pe Sfântul Munte, pământ din Țara Sfântă, moaște etc. Au fost purtate de arhierei și clerici-pelerini, devenind, în scurt timp, accesoriu indispensabil în actul de ungere a ierarhilor ortodocși, alături de toiag sau mitră.
Pentru Țara Moldovei, encolpioanele – ca accesorii purtate de arhimandriți și arhierei, indispensabile actului de învestire – constituie un indicator fundamental pentru conturarea ariilor de păstorire și influență a ierarhiilor bizantine, raportat la cele vechi rusești în secolele premergătoare coagulării statului medieval centralizat de la răsărit de Carpați.
Crucea a fost descoperită întâmplător la limita județelor Iași și Vaslui și este păstrată la Muzeul de istorie Piatra-Neamț.
Femur de mamut lânos
Mammuthusprimigenius este specia care a populat regiunile septentrionale ale Eurasiei, inclusiv teritoriul actual al României, adaptându-se climei reci și secetoase din Pleistocen. A dispărut la finele perioadei, probabil din cauza schimbărilor climatice și a vânatului excesiv.
Femurul a fost descoperit, pe 15 septembrie 2007, în albia râului Moldova, în Roman, de un pescar care a încercat ulterior să-l valorifice. În bazinul hidrografic al râului Moldova au mai fost semnalate și recuperate fosile, inclusiv de mamut. Acest femur are 35 de kilograme, dimensiunile 120 X 15 cm, greutate 35 kg, a fost estimat la 3.000 de euro și este păstrat la
Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț.
Iatagan cu mâner din lemn
Iataganul, o sabie curbată, arma principală a ienicerilor, are două calități care l-au impus în fața altor săbii: curbura specifică a lamei, cu tăișul pe interior, care sporește capacitatea de a reteza, și vârful foarte ascuțit, pentru împungere. Mânerul se termină într-o formă bombată, în care se sprijină podul palmei, pentru a permite mișcări ce presupun accelerarea greutății armei în țintă.
Piesa de față este datată secolul XVII, are 88 de centimetri, mâner din lemn, fără gardă, are un singur tăiș, curbat spre interior, având pe ambele fețe ale lamei inscripții cu caractere arabe, în cartuș. Are și teacă din lemn.
Este păstrat la Muzeul de Istorie al Moldovei – Complexul Muzeal Național Moldova Iași și susceptibil de clasare în patrimoniul cultural național. În același muzeu, se află și un iatagan cu mâner din fildeș, datat secolul XVIII, cu lama dreaptă și un singur tăiș. Pe ambele fețe ale lamei este ștanțat un însemn de meșter, în medalion. Mânerul este decorat pe lungime cu o bandă metalică cu perle. Are și teacă din lemn.
Recipient pentru praf de pușcă – prăvor
Recipientul din cupru, pentru praf de pușcă, este datat 1734. Are formă de pară, ușor aplatizată, iar în partea superioară este prevăzută cu dop ce se fixează prin înfiletare. Piesa este executată prin turnare, cu decor în relief și inscripție în limba arabă: ”an 1112” (1734 A.D.). Pe ambele fețe este reprezentat un personaj masculin, cu trăsături orientale așezat cu picioarele încrucișate și încadrat cu motive vegetale.
Acest tip de obiecte sunt cunoscute, mai ales din corn, fiind cel mai facil de executat și se folosesc până târziu, în recuzita vânătorilor. În spațiul românesc, primele informații despre utilizarea prăvorului sunt cunoscute în Transilvania, în sec. XV-XVI.
Spadă de tip Hajdusamson – Apa, clasată în tezaur
Este o spadă din Epoca Bronzului, cu lamă foliformă alungită, cu două tăișuri și mâner din același material, fixat de lamă cu patru nituri bombate. Pe mâner și pe lamă este executat, prin incizie, un decor liniar-geometric. Spada a fost îndoită ritualic, pentru a nu mai fi folosită niciodată de alt războinic și are analogii cu piese similare, descoperite la Apa sau Oradea.
A fost descoperită, în decembrie 2006, în comuna Piatra Șoimului. Pentru identificarea metalului, descoperitorul a tăiat un fragment din lamă și a frânt o margine a mânerului, a aplicat pe suprafața lamei soluție de acid sulfuric și a polizat suprafața. Urmele intervențiilor în cauză sunt păstrate și prezentate ca atare vizitatorilor, ca exemplu al comportamentului neadecvat față de patrimoniul cultural. Sabia se află la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, este clasată în patrimoniu-tezaur și a fost estimată la 6.000 de euro.
Susceptibilă de clasare este și o sabie rusească – șașca, având lama încovoiată și tăiș pe exterior, iar mânerul cu plăsele din lemn. Are teacă din lemn, învelită cu piele de culoare neagră, cu întăritoare metalice la capete și inele de prindere. Pe jumătatea superioară a lamei, este un decor vegetal complex, întrerupt de inscripția: ”Cu noi este Dumnezeu”. Pe verso, este inscripția ”Pentru vitejie”. A fost recuperată în iulie 2012 și se află la Muzeul de istorie Moldova Iași.
Monede recuperate de la detectoriști și de la colecționari
În noiembrie 2014, un detectorist a descoperit, în pădurea Breazu, din Piatra Șoimului, un tezaur compus din 640 monede otomane, din argint, datate secolul XVIII, și 57 monede Kreutzer, din a doua jumătate a secolului XIX, împreună cu vasul de tezaurizare. Monedele și vasul încă nu au fost curățate, ancheta fiind încă în desfășurare.Tezaurul este depus la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, iar expertiza pentru evaluare este în curs.
Un rest de tezaur, compus din 22 denari imperiali romani din argint, sec. II-III, a fost descoperit în comuna Măgirești, județul Bacău, în decembrie 2013. Monedele au fost găsite împrăștiate pe terenul unde a fost semnalat tezaurul inițial, recuperate cu ocazia unei percheziții domiciliare, și depuse tot la muzeul din Piatra Neamț.
Alte 109 monede de argint, componente ale tezaurului de la Vetrișoaia, județul Vaslui, emisiuni Mathias (66 exemplare), Ulaszlo II (29 exemplare), Lajos II (1 exemplar), Ferdinand I Habsburg (13 exemplare), au fost descoperit e în anul 2000. Muncitorii care le-au găsit le-au împărțit între ei și apoi le-au vândut unui colecționar din comuna Pipirig.
IPJ Vaslui în colaborare cu Muzeul Județean ”Ștefan cel Mare” Vaslui au aflat despre descoperirea tezaurului și au reușit să recupereze de la colecționar doar 40 de monede. Restul, respectiv 109 exemplare, au fost recuperate cu ocazia percheziției domiciliare din anul 2012.
Depozitul de obiecte din bronz de la Ruginoasa
Tezaurul de unelte din bronz, compus din două seceri rupte, dintre care una păstrează mânerul în formă de cârlig, două topoare de tip celt și un topor de tip dalt, face parte, cel mai probabil, din depozitul descoperit întâmplător, cu ocazia lucrărilor agricole, în anul 1962, în comuna Ruginoasa, în punctul Dealul Frăteștilor. Depozitul nu a fost recuperat integral, astfel încât, în anul 1979, au mai fost semnalate bunuri componente (5 piese), în colecția școlară din localitate, fiind aduse de unii elevi.
Bunurile, recuperate de polițiști pe 13.03.2015, se găseau la o persoană în vârstă din comuna Ruginoasa. Ambele seceri au fost rupte ritualic și doar una păstrează capătul cu mâner de tip cârlig. Au tăișurile bine ascuțite și sunt întărite cu o nervură îngroșată pe linia spinării, unde pot fi observate și cioturile de la turnare.
Topoarele de tip celt sunt de top transilvănean, cu toartă, cu gaură de înmănușare pentru coadă longitudinală, ale căror margini evazate sunt întărite prin îngroșare.
Toporul de tip daltă nu are gaură pentru prins în coadă, este ascuțit la ambele capete și cu linia mediană bine conturată de un prag transversal ieșit în relief. Capătul mai subțire în secțiune are marginile supraînălțate, până la înălțimea maximă a celeilalte jumătăți, triunghiulară în secțiune.
Acest depozit important de bronzuri, prin caracteristicile unor piese componente și contextul descoperirii – cu fragmente ceramice din prima epocă a fierului – certifică, pe de o parte existența unor schimburi de bunuri și materie primă cu triburile de la vest de Carpați, precum și o serie de clarificări legate de perpetuarea unei moșteniri a culturii materiale din fazele târzii ale Epocii Bronzului.
Contextul descoperirii încadrează întregul depozit în prima epocă a fierului, 1150-1000 a.Chr. Bunurile sunt păstrate la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț și se află în procedura de clasare.
Summatheologica lui Toma din Aquino – furată de la Institutul Ponzano
Opera de căpătâi a lui Toma din Aquino, tipărită în limba latină și cu ștampila Institutului Ponzano, din Napoli, pe pagina de titlu, a fost importată ilegal din Italia și vândută ilicit pe piața de antichități, cu 4000 de euro. Autoritățile italiene au confirmat că bunul, împreună cu restul seriei, respectiv alte cinci volume, a fost sustras din biblioteca institutului.
Tomas de Aquino este unul dintre teologii de frunte ai Bisericii catolice și cărturari ai evului mediu. 63 de teze din opera sa i-au atras condamnarea în anul 1277, dar, la trei ani după moarte, a fost reabilitat și, în 1324, sanctificat. ”Summatheologica” s-a impus printre operele de căpătâi ale teologiei Bisericii de Apus, după Conciliul de la Trento (1545-1563).
”Summatheologica”, tipărită în 1619, a fost recuperată în ianuarie 2014, de la un tânăr care voia s-o vândă pe internet. Abia după ce-au fost alertate, autoritățile italiene au constatat că a fost furată toată seria de 6 volume, însă celelalte n-au fost găsite la Piatra-Neamț. Cartea se află și acum la Biblioteca Județeană ”G.T. Kirileanu”. (Cristina MIRCEA)
