Potrivit tradiției populare, Sfântul Spiridon este singurul sfânt care își părăsește racla, pentru a veni în ajutorul oamenilor care îl cheamă cu credință. În fiecare an, pe 12 decembrie, papucii Sfatului Spiridon sunt schimbați. Se spune că se tocesc ca urmare a drumului parcurs spre vestirea lui Hristos în întreaga lume. De aici și denumirea de ”sfântul călător”.
Din mărturiile unor clerici reiese că, pentru perioade scurte de timp, trupul sfântului nu mai este prezent în raclă, iar atunci când revine este cald și prăfuit.
În unele parohii, de ziua sfântului se făcea agheasmă, care era considerată bună pentru bolile primejdioase.
Sfântul Spiridon, serbat în calendarul creștin-ortodox pe 12 decembrie, a fost ciubotar de meserie. Oamenii de altădată l-au ales patronul ciubotarilor, dar și al tăbăcarilor, al cojocarilor. Sfântul Spiridon mai era și lemnar, de aceea e ținut de dulgheri.
Sfântul Spiridon se sărbătorește ca făcător de minuni. O întâmplare povestită nepoților, din generație în generație, face ca acest sfânt să fie și mai respectat. Se povestește despre sfânt că a fost întrebat de păgâni despre cum crede el în Dumnezeu, în Fiul și în Sfântul Duh, ca fiind tot una și aceeași ființă nedespărțită. Sfântul Spiridon a luat în mână o cărămidă, a strâns-o și a ieșit fum în sus, jos a curs apă, iar pământul i-a rămas în mână.
”După cum cărămida e făcută din foc, apă și pământ, ce alcătuiesc unul și același lucru, așa și Dumnezeu e arătat prin cele trei fețe ale sale”, le-ar fi explicat Sfântul Spiridon necredincioșilor.
Printre superstițiile populare ale acestei zile, se spune că, dacă o femeie va lucra în această zi, ”lampa în mână i se va aprinde și hainele de pe ea”.
O altă întâmplare înfricoșătoare era despre un om care, de ziua Sfântului Spiridon, s-a apucat să-și lipească locuința. Atunci când arunca lut pe pereți, cădea foc.
Sfântul Spiridon este cel care apără vitele și oamenii de boli. Babele de la sate spuneau că aceluia care nu ține ziua lui Spiridon i se pot întâmpla lucruri năstrușnice: sfântul ar schimba lucrurile bune în rele. Sătenii de altădată țineau această zi, ca nu cumva vacile lor să fete viței cu două capete sau femeile lor să facă copii îngemănați.
În această zi, nu se înjugau vitele, fiindcă era considerată o acțiune periculoasă. În alte zone, se ținea această sărbătoare pentru cai.
