Într-o lume politică locală, care nu se preocupă decât de alegerile locale și parlamentare din acest an, ce așteptări pot avea nemțenii și, mai ales, de la cine? Este greu de anticipat, în condițiile în care nimeni nu știe exact cum vor curge și decurge lucrurile până la alegeri, în sensul să se stabilească foarte clar, la toate nivelele, candidații. Și care candidați mai exact, că, dacă se iau în serios toate criteriile de integritate pe care și le-au stabilit cele două mari partide, PNL și PSD, nu se știe cine mai rămâne să candideze, iar ceea ce părea un termen de comparație la alegerile din 2012 – ”Puteau să pună și un calorifer să candideze, că tot câștiga” – s-ar putea să fie o necesitate în 2016.
Premise puține, dar clare: avem și nu prea avem
În Neamț, pornim în noul an cu câteva lucruri clare. Avem probleme în privința finanțărilor locale, iar perspective într-un viitor apropiat pe acest segment nu sunt. Proiecte sunt cu duiumul, mai ales la nivel de propuneri și deziderate; aproape toate instituțiile și-au făcut un portofoliu. Cu sursele de finanțare stau mai prost, mai ales că mahării de la București nu se înghesuie să arunce cu bani în Neamț, mulțumindu-se să fericească patru-cinci oameni politici, care, la rândul lor, primesc dreptul de a-i mai ferici pe alții. Evident, totul se face contra cost, deși plata nu se face neapărat în bani, direct.
Nu avem drumuri să ne scoată din izolarea economică, excepție făcând municipiul Roman. Din punct de vedere al atractivității pentru potențiali investitori care să vină și să ne multi-lateral-dezvolte, nu avem niciun plan clar. Cele care sunt, totuși, bâiguie ceva despre mănăstiri, pensiuni, munți și ape, cu precizarea că, în funcție de cine le întocmește, încearcă să tragă turta pe spuza proprie. Un exemplu îl reprezintă un plan întocmit de Prefectură, unde prefectul de Târgu Neamț vorbește despre potențialul turistic al orașului de pe Valea Ozanei, cu condiția, subliminal introdusă, ca Târgul să primească de la Consiliul Județean Cetatea, casele memoriale și un muzeu.
Soluțiile vin de la partide?
Teoretic, da. Pentru că ele livrează materialul uman pentru posturile de primari, consilieri și parlamentari. Apoi, în funcție de rezultate, pentru cele de directori în deconcentrate, consilieri ai acestora, directori de școli, spitale, agenții, etc. Până acum, cu câteva excepții care întăresc regula, partidele au dat greș în Neamț. Politruci, nu specialiști, au aterizat pe funcții pentru care nu erau pregătiți și au început să aplice principiul pe care au fost numiți ei, de sus în jos, în instituția pe care au făcut-o feudă proprie.
Acum, tot la nivel teoretic, ni se spune că se aplică criterii de integritate și că vom avea numai oameni curați și plăcut mirositori.
În practică, lucrurile nu stau deloc așa. Liderii de partid sunt iarăși nevoiți (sau bucuroși) să apeleze la vechile apucături. Soluția lor este să apeleze tot la primarii care le-au adus voturi până acum, cu amendamentul că, în discuții, apare și o voalată amenințare: ”vezi că, în mod normal, nu mai poți candida, dar am intervenit eu și pentru tine se face o excepție”. De aici până la a impune o taxă de participare la alegeri pe locuri eligibile nu mai este decât un pas. 10.000 lei o candidatură pentru un post de primar și 3.000 lei pentru un mandat de consilier la comună sunt tarife care se discută pe față. La oraș, evident, lucrurile stau altfel, pentru că, aici, interesele sunt mai mari, deci, pe cale de consecință, și ”cheltuielile de reprezentare la partid” sunt mult mai consistente.
Observăm că diferența de la teorie (criterii de integritate) și practică (”folosim ce ne aduce voturi cu orice preț”) este fix aceea dintre ceea ce ne promit șefii de partide și nevoia lor de voturi pentru a putea performa ei, pe persoane fizice, în fața șefilor de la București.
PSD-ul și reforma în 2016
După căderea guvernului Ponta, PSD Neamț a dispărut ca vizibilitate, preferând să-și facă simțită prezența prin comunicate seci și aparent triumfaliste, dar și prin atacuri indirecte, prin intermediul rețelelor de socializare sau prin media. În momentul când s-a vorbit cam mult despre muțenia și impotența PSD Neamț, a ieșit președintele partidului, cu o campanie pregătită care ar fi trebuit să arată că filiala s-a reformat și că, de acum înainte, se va ține cont de ce vor oamenii. Practic, se cere oamenilor să propună viitorii consilieri. La nivel teoretic, iarăși sună bine. Problema e cât de mult mai cred oamenii în PSD și în liderii partidului, cel puțin în cei care girează respectiva campanie. Așa că, până la ce vor oamenii, rămâne cum vrea președintele, care vrea primari capabili să aducă voturi. Restul este o poveste de PR, care, ca orice poveste, are o mulțime de personaje imaginare, cum ar fi candidatul care îndeplinește criteriile de integritate ale partidului.
PNL-ul și dualismul puterii în filială
Filiala Neamț a PNL se dă fată mare, dar are cel puțin doi amanți oficiali cu care se hârjonește zilnic, pe rând sau în grup. După care vorbește despre post și rugăciune. Filiala este condusă de cuplul Cozmanciuc (PNL vechi) – Drăgan (PD, câteodată PDL). Separat de cele mai multe ori, împreună în conferințe de presă și când vin liderii de la București.
Fata mare care este PNL Neamț are criterii foarte clare de integritate și propune oameni noi. Laurențiu Leoreanu, primarul Romanului, este unul dintre ei. Cu un trecut aventuros alături de PSD, PDL, chiar PMP, cât pe față, cât pe dos, acum este nou în PNL și, dacă aduce voturi, poate fi chiar trecut în calendarul partidului, drept sfântul care s-a putut lepăda de Elena Udrea și Traian Băsescu. Altfel, un primar cu personalitate, care știe exact ce vrea el și ce vrea conducerea partidului de la el, respectiv voturi.
Traian Humulescu, de la Târgu Neamț, viceprimar venit în echipă cu primarul Harpa pe valul USL-ului, nu poate fi considerat un om nou, dar nici nu poate fi identificat cu vechile administrații. În lipsa unui alt lider – Decebal Arnăutu nu pare să mai vrea la primărie – pare singurul care poate aduce voturi, nu un suflu nou. Problema este dacă vrea neapărat să fie primar, întrucât chiar în PNL se vorbește că nu va exista o bătălie reală pentru Consiliul Județean, locul de unde, de multe ori, vine lumina în conturile Primăriei Târgu Neamț.
Dragoș Chitic de la Piatra Neamț nu este, nici el, un om nou în politică, perioada când a fost lângă Gheorghe Ștefan fiind greu de trecut cu vederea. Din fericire pentru el, de când este primar desemnat la Piatra Neamț, a încercat să acționeze altfel decât fostul primar, cel puțin la nivelul de reprezentare, și să deschidă cât de cât primăria către oameni. Problema lui este că nu știe dacă se poate baza pe sprijinul tuturor colegilor de partid, mulți dintre ei susținând pe fața alți ipotetici candidați. Vizita noului secretar general al PNL, Ilie Bolojan, a fost un semnat pentru el, când, chiar în timpul întâlnirii, s-a lansat ideea unei cadidaturi (agreate) a lui Mihai Obreja, fostul director de la ”Petru Rareș”.
Este sigur că, până la momentul când cineva va fi cu adevărat șef în PNL, nu putem vorbi de o adevărată filială, funcțională, și de un program, altul decât acela de a obține, oricum, cu oricine, cât mai multe voturi.
UNPR, PRU, ALDE etc.
Ce așteptări putem avea de la partidele mici din Neamț? Aparent, de la UNPR, care are conducerea Consiliului Județean, trebuie să ne așteptăm la o clarificare de poziții. Prima dată la nivel de poziționare față de conducerea centrală. Vor rămâne oamenii de la UNPR alături de Oprea sau vor pleca spre alte zone politice? Vor rămâne uniți, singura modalitate de a negocia cât mai bine și avantajos? Dacă vor pleca, vor alege PSD, aliatul de până acum, dar și dușmanul cel mai aplicat, care a încercat de mai multe ori, subminarea pozițiilor UNPR, sau vor merge pe mâna lor în alegeri? Este greu de spus, mai ales că, în Neamț, se agită destul de mult Partidul România Unită, cu un mesaj naționalist-extremist, cu Vlad Țepeș pe siglă și cu un lider județean ambițios, precum Sorin Cazan de la Roman. În acest moment, ținta acestuia sunt foștii pepedediști ajunși la UNPR, dar și primari și consilieri locali nemulțumiți de ce le oferă partidul în care sunt acum. Fără multe date oficiale, se pare că au semnat adeziuni cel puțin doi primari și vreo 60 de consilieri locali, ceea ce însemnă deja mult.
ALDE nu înseamnă mai nimic, în afară de căldura unui han în care se pot face planuri de bătaie și siguranța unui nume, deputatul Cătălin Drăgușanu, care poate garanta voturi la Piatra Neamț. Câte anume e greu de spus, pentru că partidul nu face nimic pentru a se evidenția cu ceva, iar Drăgușanu este, de cele mai multe ori, ignorat în filială. Negocierile la ALDE ocupă mai mult loc decât activitatea politică, chiar dacă ele se fac pe date iluzorii, cam ca acelea din sondajul PNL de la Piatra Neamț.
Soluții, deci? Nu, doar iluzii!
La cum se prezintă lucrurile în acest moment, este greu de crezut că soluții pentru mai binele cetățenilor pot veni dinspre partide. În ce privește ”societatea civilă”, Neamțul este la nivelul anilor ’90, iar singura rațiune de a exista pentru mai bine de 90% din fundații și asociații cea de a ciupi bani de la buget. Diferența, de 10%, nu pare a avea preocupări politice directe, ci mai degrabă ținte fixe – mediu, asistență socială, etc.
Speranța ar putea veni de la oameni care să se implice în politică pe proiecte personale. Independenți sau ca reprezentanți ai unor grupuri sociale unite, care să se debaraseze de presiunile partidelor politice. De exemplu, ce-ar fi ca toate cadrele didactice din Piatra Neamț să se unească și să propună doi consilieri locali? Sau cadrele medicale și farmaciștii? Sau oamenii de afaceri? Sau chiar funcționarii publici, sătui de o administrație politică?
Ar fi frumos, poate chiar interesant, dar, iarăși, s-ar pune problema selecției. Lucru care nu e imposibil de realizat, cu condiția să existe dorință și putere de a rezista la presiuni.
Valentin BĂLĂNESCU